Inadmissibility of direct annulment of recruitment competition rather than final administrative acts under HG 286/2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 24 noiembrie 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Instituţia Avocatul Poporului, anularea concursului organizat în perioada 16-22 martie 2016 pentru ocuparea a 4 posturi vacante de consilier (specialişti - medici) la Domeniul privind prevenirea torturii în locurile de detenţie, pentru sediul central din Bucureşti, având în vedere nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare în ceea ce priveşte modalitatea de organizare, evaluarea candidaţilor şi procedura de examen.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1996 din 30 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Instituţia Avocatul Poporului.

3. Cererea de recurs exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1996 din 30 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

Recurentul-reclamant consideră că sentinţa recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, unde prevederile normei legale încălcate/aplicate greşit sunt cele ale art. 35 din Hotărârea de Guvern nr. 286/2011 şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Referitor la excepţia inadmisibilităţi acţiunii, invocată de instanţa de fond, recurentul-reclamant susţine că trebuia respinsă deoarece, prin acţiunea formulată a contestat atât procedura de concurs cât şi rezultatul concursului, precum şi nerespectarea dispoziţiilor Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 286/2011.

În esenţă, recurentul menţionează că a invocat nelegalitatea unui concurs şi a rezultatului acestuia, acţiune care se circumscrie contenciosului administrativ, astfel încât excepţia inadmisibilităţii era imperios a fi respinsă, cu atât mai mult cu cât a făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 12 septembrie 2017, intimata-pârâtă Instituţia Avocatul Poporului a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate, ca fiind legală şi temeinică.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, în perioada 16-22 martie 2016, Instituţia Avocatul Poporului a organizat un concurs pentru ocuparea a 4 posturi vacante de consilier (specialişti-medici) la Domeniul de activitate privind prevenirea torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante în locurile de detenţie, pentru sediul central din Bucureşti.

Concursul s-a desfăşurat în baza Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale şi a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 286/2011 cu modificările şi completările ulterioare.

Recurentul - reclamant a formulat procedural contestaţie, înregistrată cu nr. x/22.03.2016, doar la proba interviului, cu privire la care a fost întocmit procesul-verbal privind desfăşurarea şi punctajul obţinut la această probă, contestaţie ce a fost respinsă conform procesului-verbal nr. x/23.03.2016 .

Înalta Curte împărtăşeşte opinia instanţei de fond, potrivit căreia, raportat la cadrul legal incident în cauză, recurentul-reclamant se putea adresa instanţei de contencios administrativ doar împotriva modului de soluţionare a contestaţiei referitoare la proba interviului, respectiv împotriva procesului-verbal nr. x/23.03.2016 sau a raportului final privind desfăşurarea concursului întocmit sub nr. x/29.03.2016.

În acest sens, sunt relevante dispoziţiile art. 31 - 35 din Regulamentul-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale şi a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 286/2011 cu modificările şi completările ulterioare:

"ART. 31

După afişarea rezultatelor obţinute la selecţia dosarelor, proba scrisă şi/sau proba practică şi interviu, după caz, candidaţii nemulţumiţi pot depune contestaţie în termen de cel mult o zi lucrătoare de la data afişării rezultatului selecţiei dosarelor, respectiv de la data afişării rezultatului probei scrise şi/sau a probei practice şi a interviului, sub sancţiunea decăderii din acest drept.

ART. 32

(1) În situaţia contestaţiilor formulate faţă de rezultatul selecţiei dosarelor, comisia de soluţionare a contestaţiilor va verifica îndeplinirea de către candidatul contestatar a condiţiilor pentru participare la concurs în termen de maximum o zi lucrătoare de la expirarea termenului de depunere a contestaţiilor.

(2) În situaţia contestaţiilor formulate faţă de rezultatul probei scrise, probei practice sau a interviului comisia de soluţionare a contestaţiilor va analiza lucrarea sau consemnarea răspunsurilor la interviu doar pentru candidatul contestatar în termen de maximum o zi lucrătoare de la expirarea termenului de depunere a contestaţiilor.

ART. 33

Comisia de soluţionare a contestaţiilor admite contestaţia, modificând rezultatul selecţiei dosarelor, respectiv punctajul final acordat de comisia de concurs, în situaţia în care:

a) candidatul îndeplineşte condiţiile pentru a participa la concurs, în situaţia contestaţiilor formulate faţă de rezultatul selecţiei dosarelor;

b) constată că punctajele nu au fost acordate potrivit baremului şi răspunsurilor din lucrarea scrisă sau punctajele de la interviu nu au fost acordate potrivit planului de interviu, întrebărilor formulate şi răspunsurilor candidaţilor în cadrul interviului;

c) constată că punctajele nu au fost acordate potrivit baremului probei practice;

d) ca urmare a recorectării lucrării de la proba scrisă, respectiv a analizării consemnării răspunsurilor la interviu, candidatul declarat iniţial "respins" obţine cel puţin punctajul minim pentru promovarea probei scrise sau a interviului.

ART. 34

(1) Contestaţia va fi respinsă în următoarele situaţii:

a) candidatul nu îndeplineşte condiţiile pentru a participa la concurs;

b) punctajele au fost acordate potrivit baremului şi răspunsurilor din lucrarea scrisă sau punctajele de la interviu au fost acordate potrivit planului de interviu, întrebărilor formulate şi răspunsurilor candidaţilor în cadrul interviului;

c) punctajele au fost acordate potrivit baremului probei practice.

(2) Comunicarea rezultatelor la contestaţiile depuse se face prin afişare la sediul autorităţii sau instituţiei publice organizatoare a concursului, precum şi pe pagina de internet a acesteia, după caz, imediat după soluţionarea contestaţiilor.

(3) Rezultatele finale se afişează la sediul autorităţii sau instituţiei publice organizatoare a concursului, precum şi pe pagina de internet a acesteia, după caz, în termen de maximum o zi lucrătoare de la expirarea termenului prevăzut la art. 32 alin. (2) pentru ultima probă, prin specificarea punctajului final al fiecărui candidat şi a menţiunii "admis" sau "respins".

ART. 35

Candidatul nemulţumit de modul de soluţionare a contestaţiei se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii."

Aşadar, concurenţii aveau posibilitatea de a formula contestaţii faţă de rezultatul selecţiei dosarelor, când comisia de soluţionare a contestaţiilor verifică îndeplinirea de către candidatul contestatar a condiţiilor pentru participare la concurs, în termen de maximum o zi lucrătoare de la expirarea termenului de depunere a contestaţiilor şi, respectiv, contestaţii faţă de rezultatul probei scrise, probei practice sau a interviului, când comisia de soluţionare a contestaţiilor va analiza lucrarea sau consemnarea răspunsurilor la interviu doar pentru candidatul contestatar, în termen de maximum o zi lucrătoare de la expirarea termenului de depunere a contestaţiilor.

Având în vedere că recurentul-reclamant a formulat contestaţie doar la proba interviului şi nu la fiecare probă sau întreg concursul, aşa cum rezultă şi din Raportul final privind desfăşurarea concursului din data de 16 martie 2016 pentru ocuparea a 4 posturi vacante de consilieri (specialişti medici pentru sediul central din Bucureşti) la Domeniul privind prevenirea torturii în locurile de detenţie (pagina 11 din raport), iar contestaţia sa a fost respinsă conform procesului-verbal nr. x/23.03.2016, Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant se putea adresa instanţei de contencios administrativ, în temeiul art. 35 din Regulamentul-cadru precitat, doar împotriva procesului-verbal nr. x/23.03.2016.

Or, prin acţiunea formulată, recurentul-reclamant nu a solicitat anularea procesului-verbal nr. x/23.03.2016, prin care i-a fost respinsă contestaţia la proba interviului şi nici anularea raportului final privind desfăşurarea concursului întocmit sub nr. x/29.03.2016, acte care deţin valoarea juridică a unor veritabile acte administrativ unilaterale emise de instituţia care a organizat concursul, prin care au fost stabiliţi câştigătorii acestuia şi care au produs deja efecte juridice proprii, inclusiv încheierea contractelor individuale de muncă pentru câştigătorii concursului, ci, a solicitat în mod direct anularea concursului, ignorând existenţa actelor anterior menţionate.

Prin acţiunea introductivă, recurentul-reclamant a solicitat direct anularea concursului, învederând critici de nulitate ale acestuia, pentru nerespectarea termenelor şi condiţiilor de publicitate, a condiţiilor privitoare la componenţa comisiei de concurs, a condiţiilor privitoare la selecţia dosarelor şi, susţinând că este lovit de nulitate concursul deoarece evaluarea sa nu s-a efectuat cu respectarea normelor privitoare la bibliografia de concurs, iar selecţia candidatului câştigător nu a avut la bază evaluarea competenţei profesionale.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine, contrar susţinerilor recurentului-reclamant, că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 31-35 din H.G. nr. 286/2011, referitoare la condiţiile de admisibilitate speciale, coroborate cu prevederile care reglementează condiţiile generale de admisibilitate, respectiv art. 1, 2 şi 8 alin. (1) din Legea 554/2004, din care rezultă că acţiunea în contencios administrativ trebuie îndreptată împotriva unui act administrativ unilateral sau a unui act administrativ administrativ asimilat, doar prima ipoteză fiind vizată în speţa de faţă.

Articolul 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - care reglementează obiectul acţiunii judiciare, prevede că:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".

În considerarea dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că, în mod corect a analizat instanţa de fond excepţia inadmisibilităţii, reţinând că recurentul-reclamant nu putea obţine în mod direct anularea concursului, fără a se dispune mai întâi anularea actelor administrative emise în timpul organizării acestuia de către autoritatea pârâtă, cu respectarea termenelor prevăzute de lege sub sancţiunea decăderii din acest drept.

Prin urmare, în mod legal şi temeinic a pronunţat instanţa de judecată soluţia de respingere a acţiunii ca inadmisibilă, prin aplicarea corectă a normelor de drept material şi fără a încălca reguli de procedură a căror nerespectare ar atrage sancţiunea nulităţii, cu expunerea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia dată.

Pentru argumentele expuse, constatând că sentinţa este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1996 din 30 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iulie 2020.