Cassation appeal nullity for failure to substantiate legal grounds: merits-based criticisms inadmissible in extraordinary remedy under Art. 488–489 C. proc. civ.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 112 din data de 06 iunie 2019, pronunţată în dosar nr. x/2018, a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, astfel cum a fost ulterior completată şi precizată şi în consecinţă: a anulat hotărârea Comisiei de Contestaţii comunicată reclamantului cu adresa nr. x/27.03.2018 şi raportul aferent; a anulat rezultatul acordat în urma evaluării activităţii manageriale desfăşurate de reclamant în anul şcolar 2016-2017, în calitate de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila; a luat act de renunţarea reclamantului la capătul de cerere referitor la refacerea procedurii de evaluare; a anulat O.M.E.N. nr. 3898/05.06.2018 privind încetarea contractului de management educaţional nr. x/19.08.2015; a obligat pârâtul la plata către reclamant a diferenţelor dintre drepturile cuvenite pentru funcţia de inspector şcolar general şi cele efectiv încasate în perioada cuprinsă între data eliberării din funcţia de inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar General al judeţului Brăila şi data reluării atribuţiilor de serviciu la ISJ Brăila; a constatat suspendarea de drept a executării O.M.E.N. nr. 3898/05.06.2018 până la rămânerea definitivă a hotărârii, şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2586 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în contravaloare servicii fotocopiere înscrisuri doveditoare, 1086 RON şi onorar avocat, 1500 RON, redus, conform dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, pârâtul MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE, actual MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., recurentul-pârât a relevat, pe scurt, situaţia în fapt în cauză, în referire la cererea introductivă de instanţă şi sentinţa atacată, şi, în dezvoltarea motivelor de recurs, a invocat, în esenţă, următoarele:

În mod eronat instanţa de fond a reţinut din dezbaterile orale că ministerul nu a oferit nicio justificare pentru nefinalizarea evaluării de către prima comisie de evaluare atâta timp cât, a arătat argumentat, prin documente emise de Secretarul de Stat pentru învăţământ preuniversitar, motivele care au impus schimbarea primei comisii, care, în intervalul de timp de aproape 3 luni nu a reuşit să finalizeze decât o parte din evaluările activităţii de inspector şcolar general, inspector şcolar general adjunct şi directori ai Casei Corpului Didactic din judeţele alocate pentru efectuarea evaluărilor.

Tot eronat, susţine recurentul-pârât, în considerentele sentinţei instanţa a reţinut că nu s-a avut în vedere de către cea de-a doua comisie de evaluare, autoevaluarea şi documentele depuse de fiecare persoană evaluată, total neadevărată, având în vedere că cea de-a doua comisie de evaluarea preluat toate documentele de la prima comisie şi a solicitat persoanelor supuse evaluării să retransmită o nouă fişă de evaluare, aşa cum rezultă atât din apărările părţilor, cât şi din documentele aflate la dosarul de fond.

Recurentul- pârât a mai subliniat că Secretarul de Stat pentru învăţământ preuniversitar nu a refuzat să aprobe rezultatele evaluării primei comisii de evaluare, exercitând un act discreţionar, aşa cum reţine instanţa, întrucât prima comisie nu a finalizat evaluarea, deci, nu avea ce să aprobe sau să refuze la aprobare.

În ceea ce priveşte motivaţia numirii unei comisii unice, şi nu a mai multor comisii, recurentul arată că aceasta este dată de faptul că nu toate comisiile au fost în situaţia comisiei care a avut, printre altele, în faza de evaluare, judeţul Galaţi, unele comisii finalizând evaluările şi, în aceste condiţii, nu a fost nevoie de o nouă comisie. Cea de-a doua comisie a avut de realizat evaluarea doar la un număr redus de inspectori şcolari generali şi generali adjuncţi sau directori ai Casei Corpului Didactic. Aşadar, nu exista nicio justificare logico- juridică care să justifice numirea mai multor comisii, doar pentru că aşa prevede art. 6 din O.M.E.N. nr. 4315 din 11 august 2014 pentru aprobarea Metodologiei privind evaluarea activităţii manageriale desfăşurate de către inspectorii şcolari generali, inspectorii şcolari generali adjuncţi din inspectoratele şcolare şi directorii Casei Corpului Didactic.

În fine, a mai susţinut recurentul-pârât, o altă concluzie fără fundament este şi cea potrivit căreia, faptul că, prin modul de soluţionare realizat de comisia de contestaţii, menţinând calificativul stabilit de comisia de evaluare, ar rezulta un caracter formal al analizei, apreciere pe care o consideră lipsită de raţionament, şi care nu se poate baza doar pe nemulţumirea reclamantului pentru faptul că a fost respinsă şi pe o simplă speculaţie a instanţei care preia, ad litteram, susţinerile acesteia.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare, din perspectiva nemotivării căii de atac, Înalta Curte urmează să o admită şi să constate nulitatea recursului, având în vedere următoarele considerente:

Prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.". Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.", iar art. 470 alin. (5) arată că:

"În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar conform art. 489 alin. (2) "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reţinute de instanţă în justificarea soluţiei pronunţate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Or, în cauză, se constată că, prin cererea de recurs formulată, recurentul-pârât, deşi a indicat drept motiv de recurs cazul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în dezvoltarea criticilor formulate nu dezvoltă în concret critici de nelegalitate, astfel cum impun dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., şi nici nu a formulat vreo critică susceptibilă de încadrare, din oficiu, în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Din dezvoltarea motivelor formulate, rezultă că recurentul aduce critici modului în care curtea de apel a apreciat probatoriul, raportat la circumstanţele de fapt ale cauzei, fără a dezvolta aspecte care să vizeze nelegalitatea sentinţei civile recurate.

Cerinţa legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri.

În condiţiile arătate, susţinerile recurentului- pârât nu permit analizarea sentinţei atacate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancţionată cu nulitatea căii de atac.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Astfel, recurentul a dedus judecăţii aspecte de netemeinicie, criticile sale vizând aspecte de fapt şi modalitatea în care a fost evaluat probatoriului de către instanţă în ceea ce priveşte rezultatele evaluării primei comisii de evaluare şi evaluarea realizată de cea de-a doua comisie, ori modul de soluţionare de comisia de contestaţii.

Aşa fiind, se constată că aspectele deduse judecăţii prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului nu se circumscriu cazurilor expres reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ., fiind, în realitate, critici de netemeinicie, împrejurare ce echivalează cu nemotivarea recursului.

Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar memoriul de recurs formulat de pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării nu conţine critici propriu-zise împotriva hotărârii atacate, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând şi nici motive de ordine publică, care să poată fi examinate din oficiu de către instanţa de recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurentul- pârât nu îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv, aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect invocată prin întâmpinare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare.

Constată nulitatea recursului declarat de recurentul-pârât MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII împotriva sentinţei civile nr. 112 din 06 iunie 2019, a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iulie 2020.