Judicial admissibility of challenging criminal referral reports issued by integrity agencies: non-administrative nature of penal indictments.

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, contestatorul A., Primarul comunei Matei, judeţul Bistriţa-Năsăud, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a formulat contestaţie împotriva Raportului de Evaluare nr. x/14.06.2016 întocmit în Lucrarea nr. x/31.01.2014 de Agenţia Naţională de Integritate, solicitând, în principal, în baza dispoziţiilor art. 20 raportat la dispoziţiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, să se constate nulitatea absolută a raportului de evaluare contestat, iar în subsidiar, să se dispună anularea acestuia, ca nelegal şi netemeinic.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 340/2016 din data de 31 octombrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de inadmisibilitate şi a respins contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea recursului, recurentul a arătat, în esenţă, că reţinerile instanţei de fond sunt nelegale cu privire la consecinţe, respectiv la efectele juridice ale raportului de evaluare contestat, din moment ce nu s-ar fi ajuns la concluzia existenţei unor indicii privitoare la săvârşirea infracţiunii de conflict de interese în măsura în care s-ar fi respectat procedura de elaborare a acestui raport.

În cauză, fiind întocmit un raport de evaluare, indiferent dacă prin el se constată sau nu existenţa vreunei incompatibilităţi ori conflict de interese, nu se poate susţine cu temei că acesta nu constituie un act administrativ, din moment ce a fost emis de o autoritate publică, în regim de putere publică şi în vederea executării legii, dând naştere unor raporturi juridice de drept penal, deoarece legiuitorul nu distinge natura raporturilor juridice născute în urma emiterii acelui act.

De asemenea, constatarea nulităţii raportului de evaluare în cauză ar înlătura şi caracterul său de sesizare a organului de urmărire penală.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, ca fiind legală şi temeinică, susţinând, în esenţă, că prima instanţă a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor legale incidente situaţiei de fapt reţinute.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea formulată de intimată şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

Instanţa de fond a fost învestită cu acţiunea în anulare a Raportului de evaluare nr. x/14.06.2016 întocmit în Lucrarea nr. 3921/S/II/31.01.2014 de Agenţia Naţională de Integritate.

Prin acest raport de evaluare s-a dispus comunicarea raportului de evaluare persoanei evaluate, precum şi sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii de conflict de interese.

Contrar celor susţinute de recurentul - reclamant, Înalta Curte reţine că, dat fiind rezultatul verificărilor inspectorilor de integritate, şi anume constatarea existenţei unor indicii privind săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, în considerarea căreia Agenţia Naţională de Integritate a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanţa de contencios administrativ.

Susţinerile recurentului nu pot fi primite pentru că, aşa cum a arătat şi instanţa de fond, prin actul care constituie obiectul prezentei cauze, nu se constată existenţa unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate, ci pârâta a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârşirea de către reclamant a infracţiunii prevăzute de art. 301 din C. pen.

În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 144/2007 "Agenţia exercită următoarele atribuţii, cu respectarea principiilor legalităţii, imparţialităţii, independenţei, celerităţii, dreptului la apărare şi bunei administrări: sesizează organul de urmărire penală dacă există probe sau indicii temeinice privind săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală."

De asemenea, potrivit prevederilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 144/2007 "Agenţia sesizează organul de urmărire penală sau organul fiscal competent dacă există probe sau indicii temeinice privind săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Verificarea efectuată de inspectorul de integritate se suspendă până la soluţionarea cauzei de către organul judiciar, potrivit legii. În acest caz, termenul de prescripţie a răspunderii disciplinare se suspendă până la reluarea verificării de către Agenţie. Sesizarea organului fiscal competent se face în vederea stabilirii obligaţiilor fiscale, potrivit legii.."

Înalta Curte apreciază că dreptul persoanelor evaluate de a contesta raportul de evaluare la instanţa de contencios administrativ se referă la conflictul de interese de natură administrativă şi nu la cel de natură penală, chiar dacă art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 face referire la contestarea raportului de evaluare, în general, fără a face vreo distincţie.

În condiţiile în care raportul de evaluare conţine dispoziţia de sesizare a organului de cercetare penală cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unor infracţiunii, cenzura instanţei de contencios administrativ ar presupune a se pronunţa cu privire la existenţa sau inexistenţa unei infracţiuni, competenţă pe care instanţa de contencios nu o are.

Deci, raportul de evaluare prin care se sesizează organele de cercetare penală, în vederea efectuării de cercetări specifice cu privire la existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii de conflict de interese şi a altor infracţiuni conexe, este o sesizare şi nu reprezintă un act administrativ pentru a putea face obiectul controlului instanţei de contencios administrativ.

Având în vedere rezultatul verificărilor inspectorului de integritate, şi anume constatarea existenţei unor indicii privind săvârşirea unei fapte penale, în considerarea căruia Agenţia Naţională de Integritate a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa, precum şi dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede prin lege organică, o altă procedură judiciară", Înalta Curte constată că pentru contestarea rezultatului verificărilor inspectorului de integritate, calea procedurală va fi cea prevăzută de C. pen. şi, respectiv, de C. proc. pen.

Inadmisibilitatea se referă la o situaţie care nu este prevăzută de lege sau care este interzisă de lege.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că actul contestat nu este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 - întrucât nu produce efecte de sine stătătoare.

În concluzie, constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea acesteia, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 340 din 31 octombrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2019.