Recovery of EU agricultural grant funds for alleged false livestock documentation upheld as disproportionate and unfounded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2016, reclamantul A. Persoană Fizică Autorizată, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 10111 din 07.04.2016 emisa de pârâtă si, pe cale de consecinţă, admiterea contestaţiei formulată împotriva procesului-verbal nr. x din 05.02.2016 a AFIR, respingerea pretenţiilor paratei la restituirea sumei de 19.544,70 RON, cu obligarea pârâtei la plata de cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2218 din 9 iunie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de către reclamantul A., Persoană Fizică Autorizată, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a fost anulată Decizia nr. 10111/07.04.2016 şi procesul-verbal nr. x/05.02.2016 emise de pârâtă şi a fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 1550 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2218 din 9 iunie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs au fost reiterate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept care au stat la baza constatării neregulii şi au fost formulate următoarele critici:

Prima instanţă a încălcat normele de drept material, respectiv dispoziţiile legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR.

În concret, a reţinut că "reclamantul nu poartă personal răspunderea pentru cum a fost completat registrul agricol şi cât timp nu este dovedită o complicitate a acestuia la o activitate frauduloasă în legătura cu modalitatea de emitere a adeverinţelor, nu i se poate imputa nici o neregulă referitoare la acestea."

Prima instanţă a apreciat că nu există probe concludente care să permită concluzia că reclamantul nu ar fi întrunit la momentul finanţării toate condiţiile necesare pentru obţinerea finanţării, faptele evidenţiate de autoritatea pârâtă fiind inadvertenţe în modul de completare a unor acte sau simple vicii formale neimputabile reclamantului.

Drept urmare, prima instanţă reţinut că s-a încălcat principiul proporţionalităţii şi în contextul în care nu s-a făcut dovada existenţei unui prejudiciul în bugetul UE(...).

Astfel, pentru a admite acţiunea, prima instanţă a apreciat că nu s-a făcut dovada că sunt îndeplinite condiţiile legale şi comunitare pentru a se putea declara beneficiarul neeligibil, nu a existat o neregulă în executarea deciziei de finanţare, întrucât a fost aprobată cererea de încetare a valabilităţii deciziei de finanţare fără a se stabili obligaţia de restituire a sumelor, pârâta onorând cererile de plată pe parcursul a trei ani şi nici nu s-a făcut dovada unui prejudiciu creat fondurilor UE sau contribuţiei naţionale.

Învederează că în urma primirii mai multor sesizări, proiectul în speţă a făcut obiectul investigaţiilor Departamentului pentru Lupta Antifraudă finalizate cu Nota de control nr. x/26.11.2015. AF1R a luat măsurile legale prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011 şl a declanşat procedura de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare, procedură încheiată prin procesul-verbal nr. x/05.02.2016, urmare a primirii Notei de control mai sus menţionate.

Potrivit Notei de control DLAF nr. x/26.11.2015, în urma verificărilor reprezentanţilor acestei instituţii asupra "Registrului privind evidenţa efectivelor de animale" (sat Lisa), a rezultat că:

"la poz. 101, au fost înscrise numele B. şi Badea Florina (x), iar în anul 2010, anul depunerii cererii de finanţare a PF A. figura cu o singură porcină, 15 păsări şi un asin. Pe lângă acestea, la medicul veterinar nu a fost identificat niciun formular din care să rezulte efectivul de animale deţinut fie de capul gospodăriei, D., fie de numitul A.. Drept urmare, rezultă că în Adeverinţa nr. x/26.10.2010, emisă de medicul veterinar E., au fost înscrise date nereale, întrucât numitul A. nu era cap de gospodărie, nu a deţinut niciodată cod de exploataţie (n.n. codul exploataţiei existent pe adeverinţă - x -aparţine d-nei F.) şi nici nu deţinea efectivul de animale înscris în acest document".

Mai mult, Nota de control DLAF nr. x/26.11.2015 concluzionează că domnul A. a făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului în Registrul agricol cu privire la numărul de animale deţinute, cu scopul de a obţine o adeverinţă (nr. 3389/27.10.2010, emisă de Primăria Comunei Lisa) şi un extras din respectivul document, necesare depunerii cererii de finanţare la CDRJ Teleorman.

Prin urmare, Adeverinţa nr. x/26.10.2010, Adeverinţa nr. x/27.10.2010 şi extrasul din Registrul agricol, care conţin date nereale/incorecte, au fost prezentate de beneficiar în cadrul cererii de finanţare, fiind documente în baza cărora s-a stabilit îndeplinirea condiţiei privind dimensiunea economică a exploataţiei agricole (care trebuia să fie cuprinsă între 2 şi 8 UDE; fără cele 1,351 UDE aferente producţiei zootehnice, dimensiunea economică a exploataţiei agricole era de numai 1,667 UDE) şi, implicit, în baza căruia proiectul a fost declarat eligibil, fapt ce a condus în final la semnarea Deciziei de finanţare nr. x/13.07.2011 şi la acordarea ajutorului financiar nerambursabil.

In acest sens precizează că beneficiarul a semnat Formularul F - Declaraţia pe propria răspundere a solicitantului, datat 10.11.2010 şi anexat cererii de finanţare, în care la punctul 3 acesta declară că "toate informaţiile din prezenta cerere de finanţare şi din documentele anexate sunt corecte (...)", iar la punctul 9 declară pe propria răspundere că în cazul în care nu respect oricare dintre punctele prevăzute în această declaraţie, proiectul să devină neeligibil în baza criteriului "Eligibilitatea solicitantului" (..)".

În drept, invocă definiţia neregulii, dată de O.U.G. nr. 66/2011şi de art. 4 şi 5 din Regulamentul Comisiei 2988/1995.

De asemenea, menţionează că modalitatea de înfiinţare si de înregistrare a exploataţiilor în RNE, modul de identificare şi înregistrare a animalelor deţinute (suine), precum şi obligaţiile ce revin atât proprietarilor exploataţiilor, cât şi medicului veterinar de liberă practici împuternicit sunt stipulate în Norma sanitară veterinară pentru implementarea procesului de identificare şi înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor şi bovinelor, aprobată prin Ordinul ANSVSA nr. 40 din 29 aprilie 2010, conform cărora domnul A. avea obligaţia să colaboreze cu medicul veterinar în vederea identificării si înregistrării animalelor din exploataţia sa, comunicându-i orice modificare a efectivelor de animale din cadrul exploataţiei.

Deficienţele constatate cu privire la modul de ţinere a evidenţei exploataţiei/animalelor de către medicul veterinar de circumscripţie, corelate cu lipsa de diligenţă a beneficiarului referitoare la faptul că nu s-a asigurat că demersurile prevăzute de lege au fost realizate de medicul veterinar, în sensul existenţei unei concordanţe între realitatea de fapt şi documentele care atestă această realitate, conduc la neeligibilitatea cheltuielilor din cadrul proiectului.

Aşadar, trebuie constatat că la data de 30.09.2014, reclamanta nu este proprietarul niciunei exploataţii. Astfel, atât la data depunerii cererii de finanţare, cât şi la data semnării Deciziei de finanţare, nu era înregistrată ca fiind deţinător de exploataţie agricolă. Dobândirea numărului minim de UDE, ulterior semnării deciziei de finanţare nu conduce la eligibilitatea solicitantului de finanţare nerambursabilă, astfel că acesta a beneficiat în mod incorect de cele trei transe de plată acordate, nefiind, în fapt, eligibilă pentru primirea acestora.

O altă critică care se încadrează la acest motiv de recurs se referă la interpretarea greşită a dispoziţiilor referitoare la culpa autorităţii, precum şi celor privind încălcarea principiului proporţionalităţii.

Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că "pârâta nu invocă o nerespectare a deciziei de finanţare de către reclamant, ci constată "nereguli" existente anterior emiterii deciziei de finanţare, pe care nu le-a sesizat, potrivit procedurilor de control, iar motivul constatării sumei ca fiind neeligibilă, vizează împrejurări care nu au putut fi demonstrate obiectiv în actele administrative constatate (...)".

Contrar celor reţinute de prima instanţă, verificările de structurile din cadrul pârâtei au la bază proceduri interne acreditate, fapt ce nu înseamnă că în situaţia în care ulterior sunt efectuate alte controale aprofundate de către compartimente specializate sau chiar instituţii externe cu atribuţii de control, beneficiarul este exonerat de răspundere pentru documentele depuse sau acţiunile întreprinse.

Atribuţiile şi activităţile desfăşurate de serviciile din cadrul Autorităţii sunt clar definite, şi astfel, nedepistarea neregulilor la momentul săvârşirii acestora de către beneficiar în diferitele etape procedurale de selecţie sau implementare a proiectului nu este un motiv care să atragă exonerarea de răspundere a beneficiarului faţă de autoritatea contractantă, cu atât mai mult cu cât din aspectele constatate de echipa de control emitentă a procesului-verbal de constatare reies în clar neregulile rezultate din verificările efectuate, iar conform art. 5 alin. 2 din contractul de finanţare, "(...) autorizarea cererilor de plată poate fi invalidată ulterior prin constatarea de nereguli".

Pentru a fi în prezenţa situaţiei reglementate de art. 4, alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, în care obligaţia de rambursare a finanţării nu se aplică este necesară întrunirea cumulativă a celor două condiţii, respectiv eroarea autorităţii şi nedepistarea acesteia de către beneficiar în mod rezonabil.

Or, în situaţia în care este dovedită clar intenţia beneficiarului de eludare a normelor legale prin crearea condiţiilor de obţinere a ajutorului financiar nerambursabil, este evident că nu se pune în discuţie "eroarea ce nu a fost depistată de beneficiar în mod rezonabil", ci doar nedepistarea neregulii de către Autoritate într-o anumită etapă procedurală a proiectului.

Aşa cum se menţionează clar în art. 4 (5) din Decizia de fînanţare"pe durata de valabilitate a prezentei decizii, Beneficiarul îşi asumă responsabilitatea de a furniza APDRP, Comisiei Europene şi/sau agenţilor lor autorizaţi, orice document sau informaţie în măsura să ajute la realizarea rapoartelor de monitorizare şi evaluare ale obiectivelor prevăzute în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanţare."

În ceea ce priveşte obţinerea finanţării de către PF A. în urma analizării Notei de Control DLAF nr. x/2015, echipa de control AFIR a constatat următoarele:

A. PFA - Comuna Lisa, sat Lisa, judeţul Teleorman, a implementat proiectul cu titlul:

"Fermă de semi - subzistentă a PF A. comuna Lisa, sat Lisa, judeţul Teleorman"", cod proiect x/13.07.2011, beneficiarul având depuse şi încasate 3 transe de plată.

Pentru îndeplinirea numărului de UDE impus prin Ghidul Solicitantului pentru accesarea măsurii 141 "Sprijinirea fermelor agricole de semisubzistenţă" au fost declarate si suprafeţe agricole şi animale astfel:

- Sectorul vegetal: 0,21 ha porumb, 0,70 ha legume proaspete in câmp, 0,05 zarzavat de gradina;

- Sectorul Zootehnic: 1 cap ecvidee, 1 cap porc - purceluşi sub 20 kg, 3 scroafe, 1 porc, 30 găini ouătoare, 20 gâşte.

Prin adresa AFIR nr. x/22.09.2014 s-a solicitat Direcţiei Sanitar Veterinare si pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman o serie de informaţii si documente cu privire la datele înscrise in adeverinţele emise de medicul veterinar.

Din constatările efectuate prin Nota de control DLAF nr. x/2015/26.11.2015, rezultă că " în ceea ce priveşte obţinerea finanţării de către PF A. au rezultat indicii de frauda în obţinerea sumei de 19.544,70 RON, constând în prezentarea unor documente false. În acest sens, s-a constatat că acesta a obţinut Adeverinţa nr. x/26.10.2010 emisa de medicul veterinar E., prin care s-a atestat, în mod nereal, faptul că sus - numitul, având cod exploatatie x, exploatează un efectiv de animale format din: ecvidee -1 cap, porcine sub 20 kg -1 cap, scroafe pentru reproducţie - 3 capete, porcine la îngrăşat -1 cap, găini ouătoare 30 capete, gâşte - 20 capete. În realitate, la data eliberării adeverinţei, acesta nu figura înscris în Registrul exploataţiilor, nu era cap de gospodărie şi nici nu au fost identificate documente din care să rezulte că acesta deţinea efectivul de animale înscris.

Cunoscând faptul că nu deţine respectivul număr de animale, numitul A. a declarat în Registrul agricol al Primăriei comunei Lisa că deţinea porcine sub 20 kg-l cap, scroafe pentru reproducţie - 3 capete, porcine la îngrăşat -1 cap, găini ouătoare - 30 capete, gâşte - 20 capete şi un asin, acestea fiind datele care au fost înscrise şi în adeverinţa emisa de medicul veterinar.

Ulterior, prin cererea nr. x/25.10.2010, numitul A. a solicitat Primăriei eliberarea unei adeverinţe din care să reiasă datele înscrise în registrul agricol fiindu-i necesară la Măsura 141.

Scopul declaraţiilor necorespunzătoare adevărului a fost acela de obţinere a Adeverinţei nr. 3.389/27.10.2010, semnată de primarul H., şi a extrasului din Registrul agricol, documente pe care Ie-a prezentat la CRDJ Teleorman şi pe baza cărora a obţinut, pe nedrept, suma de 19.544,70 RON.

Aşadar, din in verificările DLAF au rezultat indicii că beneficiarul A. PFA a prezentat "cu rea credinţă, documente false, respectiv Adeverinţa nr. 3.389/27.10.2010, eliberată de Primăria comunei Lisa, extrasul din Registrul agricol şi Adeverinţa nr. x/26.10.2010, emisă de medicul veterinar E., pe baza cărora a obţinut, pe nedrept, fonduri din bugetul generai al UE în valoare de 19.544,70 RON".

Astfel, în vederea obţinerii unui ajutor financiar nerambursabil în cadrul măsurii 141, domnul A. a depus în cadrul cererii de finanţare documente care atestă situaţii nereale: Adeverinţa nr. x/26.10.2010, Adeverinţa nr. 3.365/25.10.2010 şi extrasul din Registrul agricol inducând în eroare experţii CDRJ Teleorman, motiv pentru care sumele plătite sunt considerate neeligibile, beneficiarul obţinând finanţare pe nedrept, prin inducerea în eroare a experţilor AFIR, astfel că A.F.I.R. are obligaţia luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toata perioada de valabilitate a Deciziei de Finanţare şi indiferent de momentul constatării neregulilor.

Din interpretarea prevederilor art. 4 din Regulamentul CE nr. 2988/1995, rezultă că regula este că orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obţinut nejustificat, această regulă fiind întărită de prevederile art. 5 din acelaşi regulament coroborat cu art. 16 din Anexa I Prevederi Generale din contractul de finanţare, care dispun că în cazul abaterilor intenţionate sau săvârşite din neglijenţă sancţiunea este retragerea integrală a ajutorului nerambursabil acordat, cu precizarea că prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naţionale poate fi real sau potenţial, iar producerea însăşi a unei nereguli şi utilizarea necorespunzătoare a banilor acordaţi atrage sancţiunea restituirii parţiale sau totale a acestora.

Prin criticile care se încadrează la motivul de recurs prevăzut la art. 488 pct. 6) din Noul C. proc. civ. susţine că hotărârea primei instanţe cuprinde motive contradictorii, pe motiv că instanţa de fond nu a înlăturat neregulile constatate cu toate că a anulat actele administrative atacate.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că "reclamanta nu poartă personal răspunderea pentru modul în care a fost completat registrul agricol şi, cât timp nu este dovedită o complicitate a reclamantei la o activitate frauduloasă în legătură cu modalitatea de emitere a adeverinţelor acesteia nu i se poate imputa nici o neregulă referitoare la acestea".

Raportat la acest considerent arată că, deşi "nu a fost dovedită complicitatea reclamantei la o activitate frauduloasă", răspunderea administrativă a îi incumbă, adeverinţele respective fiind eliberate pe baza declaraţiilor acestuia, iar atestarea efectivă a efectivului de animale se face prin înscrierea în Baza de Date a ANSVSA, beneficiarul fiind obligat să se asigure că efectivul său de animale corespunde cu cel înregistrat în baza de date a ANSVSA în colaborare cu medicul veterinar.

Astfel, potrivit art. 2, alin. (1) lit. (a) din O.U.G. nr. 66/2011, noţiunea de neregulă este definită ca fiind:

"orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Aşadar, dincolo de îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu de către angajaţii Primăriei Lisa sau de către Medicul veterinar, însăşi reclamantul a contribuit, prin comportamentul său, la admiterea unei cereri de finanţare care, de fapt, nu îndeplinea cerinţele de aprobare.

Beneficiarul finanţării nerambrsabile are obligaţia, potrivit dispoziţiilor "Ghidului Solicitantului" măsurii 141 să se asigure că documentele depuse în cadrul cererii de finanţare corespund cu realitatea datelor înscrise în acestea.

Prin prisma criticilor prezentate, solicită admiterea recursului formulat

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că sentinţa recurată este temeinică şi legală, iar recurenta nu face decât să-şi reitereze susţinerile în fapt şi în drept, în încercarea de a susţine legalitatea procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/05.02.2016, menţinut prin decizia nr. 10111/07.04.2016.

Reaminteşte că însăşi pârâta, în raportul nr. x din 19.12.2016 propune:

"ca pentru I., A. PFA (n.n. reclamantul beneficiar) si J. sa nu se poată demara procedura de recuperare întrucât cu aceştia au fost încetate relaţiile contractuale prin rezilierea deciziei de finanţare (in speţa de fata decizia nr. 21596/23.07.2014), urmând ca doar în cazul in care organele de cercetare penală vor constata obţinerea pe nedrept a sumelor acordate, AFIR sa se constituie parte civila in dosarul penal."

În acest context arată că nu exista nici un dosar penal in care AFIR sa se constituie parte civila, prin Ordonanţa nr. 750/P din 01.03.2017 DNA, secţia de Combatere a Infracţiunilor Similate Infracţiunilor de Corupţie din cadrul Parchetului de pe langa înalta Curte de Casaţie si Justiţie, s-a dispus clasarea cauzei faţă de A. PFA,cat si cele privitoare la medicul veterinar K. si primarul comunei Lisa, H.. Astfel, faţă de suspectul A. s-a dispus clasarea pentru comiterea infracţiunii de folosire sau prezentarea cu rea- credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte ori incomplete prin care s-ar fi obţinut pe nedrept fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, faptă prevăzută si pedepsită de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu modificările si completările ulterioare înscrisurile in dovedire fiind depuse la dosar).

Astfel, s-a dispus si clasarea cauzei pentru K. pentru comiterea infracţiuni de folosire sau prezentarea cu rea- credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte ori incomplete prin care s-ar fi obţinut pe nedrept fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, faptă prevăzută si pedepsită de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu modificările si completările ulterioare, căruia i s-a restituit si registrul de evidenta a animalelor sat Vânători filele x, precum si registrul privind evidenta de efective de animale sat Lisa filele x, ridicate in cursul urmăririi penale.

De asemenea, s-a dispus clasarea cauzei fata de suspectul H., primar al comunei Lisa, privind infracţiunea de fals intelectual, fapta prevăzuta si pedepsita de art. 321 C. pen. si complicitate la folosirea ori prezentarea cu rea-credinta de documente ori declaraţii false, inexacte ori incomplete prin care s-ar fi obţinut pe nedrept fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, fapta prevăzută si pedepsită de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu modificările si completările ulterioare, precum si clasarea cauzei privind infracţiunea de neglijenta in serviciu, fapta prevăzuta si pedepsita de art. 298 C. pen.

Aşadar, nici medicul cat si nici primarul nu au săvârşit infracţiunea de fals intelectual ori in folosirea sau prezentarea cu rea- credinţa de documente ori declaraţii false, inexacte ori incomplete, ori acţionând in complicitate, prin instigare ori alte acţiuni ilicite, pentru a se obţine pe nedrept fonduri din bugetul uniunii europene. s-a concluzionat astfel ca ajutorul acordat a fost utilizat corect de A. pentru implementarea proiectului conform-planului de afaceri depus, iar întrucât organe cu atribuţii de control nu au descoperit nereguli in utilizarea ajutorului acordat, nu există nici o pagubă cauzată bugetului de stat sau bugetului general al UE.

Aşa cum rezulta si din ordonanţa menţionată, susţinerile în legătura cu presupusele nereguli săvârşite pentru obţinerea finanţării nu s-au constituit in indicii si suspiciuni de frauda, fapt confirmat de autoritatea Direcţia Naţionala Anticorupţie, care in cuprinsul ordonanţei argumentează pe larg si in mod competent ca nu s-au fraudat fondurile europene si de la bugetul de stat ori ca s-ar fi comis fapte de natură penală in vederea obţinerii acestor fonduri.

Consideră că prin prezentul recurs pârâta- recurenta menţionează prevederi ale O.U.G. nr. 66/2011, care in aceasta speţa nu pot fi circumscrise în nici un fel situaţiei concrete a cauzei, aspect reliefat chiar de instanţa de fond, întrucât nu se poate susţine nicicum ca actele administrative a căror anulare s-a solicitat in acţiunea introductiva au fost emise doar ca urmare a încălcării de beneficiar a prevederilor contractuale, iar parata rezervându-si astfel dreptul de a recupera ajutorul financiar acordat.

In context mai evidenţiază argumentele primei instanţe cu referire la principiul proportionalităţii statuat de art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit cu care "orice măsura administrativa adoptata trebuie sa fie adecvată, necesară si corespunzătoare scopului urmărit atât in ce priveşte resursele angajate in constatarea neregulilor cat si in ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, tinând seama de natura si frecventa neregulilor constatate si de impactul financiar al acestora asupra proiectului - programului respectiv".

În acest sens prima instanţă afirmă că pârâta nu a făcut dovada că sunt îndeplinite condiţiile legale si comunitare pentru a se putea declara beneficiarul neeligibil si nu a existat o neregulă în executarea deciziei de finanţare întrucât a fost aprobata cererea de încetare a deciziei de finanţare fara a se stabili obligaţia de restituire a sumelor pentru care parata a onorat cererile de plata pe parcursul, a 3 ani, ba mai mult, nu s-a făcut dovada unui prejudiciu creat fondurilor UE sau contribuţiei naţionale.

In fine, mai arată că soluţia instanţei apare în deplina concordanţă cu rezultatele examinării probatoriului. Pârâta nu a reuşit sa invoce o nerespectare a deciziei de finanţare de către beneficiar, ci doar să constate "nereguli existente anterior emiterii deciziei de finanţare pe care nu le-a sesizat potrivit procedurilor de control, astfel că motivul constatării neeligibilităţii vizează împrejurări care nu au putut fi demonstrate obiectiv in actele administrative contestate.

Faţă de cele reţinute, consideră că prima instanţă în mod corect a conchis că decizia administrativă adoptată nu a fost adecvată, necesară si corespunzătoare scopului urmărit in ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli fiind emisă cu nerespectarea principiului proporţionalităţii.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia completului de judecată din data de 21 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de25 martie 2020, în şedinţă publică, cu citare a părţilor, când cauza a fost suspendată de plin drept, conform art. 42 alin. (6) din Decretul Preşedintelui României nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgentă pe teritoriul României, fără efectuarea vreunui act de procedură, prin rezoluţia din data de 21 mai 2020, fixându-se termen pentru redeschiderea judecăţii la data de 1 iulie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când s-a amânat pronunţarea deciziei pentru data de 8 iulie 2020.

6. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Obiectul controlului jurisdicţional exercitat de instanţa de contencios administrativ îl constituie cererea reclamantului A. Persoană Fizică Autorizată, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, de anulare a Deciziei nr. 10111 din 07.04.2016, emisă de pârâtă si, pe cale de consecinţă, anularea procesului-verbal nr. x din 05.02.2016 a AFIR, respingerea pretenţiilor paratei la restituirea sumei de 19.544,70 RON,

Pârâta AFIR a procedat la efectuarea unui control privind proiectul propus pentru modernizarea şi diversificarea structurii de producţie a fermei legumicole aparţinând lui A., prin mărirea suprafeţei de legume cultivate în câmp de la 0,60 ha în anul 0 la 2,63 ha în anul III prin cumpărarea sau arendarea unei suprafeţe de teren arabil de 1,77 ha şi achiziţionarea unei motosape. Controlul s-a finalizat prin întocmirea Raportului de control nr. x/25.01.2016, care preia constatările din Nota de control DLAF nr. x/26.11.2015.

Proiectul a fost finanţat în temeiul Măsurii 141-Axa I - "Ameliorarea competitivităţii sectoarelor agricol şi forestier", în data de 11.11.2010, reclamantul a depus la CDRJ Teleorman cererea de finanţare nr. x pentru realizarea proiectului Fermă de semi-subzistentă a PF A., comuna Lisa, sat Lisa, judeţul Teleorman".

Controlul s-a finalizat concluzionând că, în vederea obţinerii unui ajutor nerambursabil în cadrul Măsurii 141, d-l A. a depus în cadrul cererii de finanţare documente care atestă situaţii nereale: Adeverinţa nr. x/26.10.2010, emisă de medicul veterinar E., Adeverinţa nr. 3.365/25.10.2010 şi extrasul din Registrul agricol, inducând în eroare experţii CDRJ Teleorman, Prin urmare, proiectul a fost declarat neeligibil, beneficiarul obţinând pe nedrept, prin inducerea în eroare a experţilor AFIR, suma de 19.544,70 RON,

În baza acestor acte de constatare şi control a fost încheiat Procesul-verbal de constatare înregistrat la A.F.I.R. sub nr. x/05.02.2016, prin care s-a constituit în sarcina reclamantului un debit în cuantum de 19.544,70 RON.

Contestaţia reclamantului împotriva Procesului Verbal de constatare a fost respinsă prin Decizia nr. 1011/07.04.2016, emisă de AFIR.

Analizând legalitatea actelor administrative contestate, din perspectiva celor reţinute în fapt şi în drept de către autoritatea pârâtă, prima instanţă a constatat că prin Procesul Verbal de constatare nr. 4434/05.02.2016 şi Raportul de control nr. x/25.01.2016, au fost preluate de către pârâtă constatările din Nota de control DLAF nr. x/26.11.2015, fără a se efectua o analiză proprie a aspectelor semnalate.

De asemenea, s-a reţinut că nu au fost constatate abateri în ceea ce priveşte derularea Proiectului, reclamantului au fost aprobate cele trei tranşe anuale, fiindu-i aprobată cererea de reziliere a Deciziei de finanţare prin Nota de încetare a valabilităţii Deciziei de finanţare nr. x/23.07.2014 fără a fi obligat la restituirea sumelor încasate.

Motivul declarării întregii sume ca fiind neeligibilă şi a emiterii deciziei de recuperare a acesteia o reprezintă concluzia DLAF din Nota de control nr. x/26.11.2015, potrivit căreia, în Adeverinţa nr. x/26.10.2010, emisă de medicul veterinar E., au fost înscrise date nereale, întrucât numitul A. nu era cap de gospodărie, nu a deţinut niciodată cod de exploataţie şi nici nu deţinea efectivul de animale înscris în acest document şi că numitul A. a făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului în Registrul agricol cu privire la numărul de animale deţinute, scopul său fiind acela de a obţine o adeverinţă şi un extras din respectivul document pentru a fi prezentate la CRDJ Teleorman în vederea obţinerii de fonduri din bugetul general al UE.

Această Notă de control a fost transmisă, astfel cum s-a reţinut şi la DNA-SCIAIC, făcând obiectul cercetărilor penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al UE, prevăzute de art. 18 indice 1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi instigare la fals intelectuale, prevăzute de art. 47 C. pen., raportat la art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., fapte pentru care s-a dispus clasarea, prin Ordonanţa din data de 01.03.2017 în dosarul penal nr. x/2015

Prima instanţă a avut în vedere considerentele Ordonanţei de clasare, ale cărei constatări cu privire la faptele săvârşite şi vinovăţia făptuitorului se impun cu autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile, şi a conchis că nu se poate reţine ca neregulă nedeţinerea animalelor la momentul depunerii cererii de finanţare.

Pentru a concluziona în acest sens, prima instanţă a evidenţiat că, din probatoriul administrat în faţa organului de urmărire penală, dar care a fost depus şi în dosarul de faţă, efectivele de animale au existat, adeverinţele nefiind declarate false, eventualele diferenţe dintre conţinutul acestor adeverinţe şi conţinutul altor acte oficiale nu pot fi soluţionate în sensul ignorării celor menţionate în adeverinţe, fiind posibil ca acestea să fie conforme cu situaţia reală de la momentul cererii de finanţare. Oricum, reclamantul nu poartă personal răspunderea pentru modul în care a fost completat registrul agricol şi, cât timp nu este dovedită o complicitate a acestuia la o activitate frauduloasă în legătură cu modalitatea de emitere a adeverinţelor, nu i se poate imputa nicio neregulă referitoare la acestea.

Mai mult, prima instanţă a apreciat că existenţa unor inadvertenţe în modul de completare a unor acte, inadvertenţe neimputabile reclamantului, nu pot conduce la concluzia că, în fapt, la data acordării finanţării, reclamantul nu îndeplinea condiţiile pentru a beneficia de respectiva finanţare, fiind vorba de simple vicii formale neimputabile reclamantului.

Prima instanţă a admis acţiunea şi a dispus anularea Deciziei nr. 10111/07.04.2016 şi a procesului-verbal nr. x/05.02.2016 emise de pârâtă, reţinând că, în condiţiile în care pârâta nu invocă o nerespectare a deciziei de finanţare de către reclamant ci constată "nereguli" existente anterior emiterii deciziei de finanţare, pe care nu le-a sesizat, potrivit procedurilor de control, iar motivul constatării sumei ca fiind neeligibilă, vizează împrejurări care nu au putut fi demonstrate obiectiv în actele administrative contestate, măsura administrativă adoptată nu a fost adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin criticile care se încadrează la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6) din Noul C. proc. civ., recurenta pârâtă a susţinut că hotărârea primei instanţe cuprinde motive contradictorii întrucât instanţa de fond a anulat actele administrative atacate, cu toate că nu a înlăturat neregulile constatate.

În dezvoltarea acestui motiv de casare s-a arătat că instanţa de fond a concluzionat că reclamanta nu purta răspunderea pentru modul în care au fost completate actele care au stat la baza acordării finanţării, că nu rezultă complicitatea acestuia la o activitate frauduloasă în legătură cu emiterea acestora, însă, dincolo de îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu de către angajaţii Primăriei Lisa sau de către medicul veterinar, însuşi reclamantul a contribuit, prin comportamentul său, la admiterea unei cereri de finanţare care, de fapt, nu îndeplinea cerinţele de aprobare.

Având în vedere că aceste critici nu indică o motivare contradictorie faţă de natura cauzei sau faţă de soluţia care rezultă din dispozitivul hotărârii, ci se aduc argumente în ceea ce priveşte existenţa neregulii constatate, Înalta Curte urmează să analizeze cele expuse din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin criticile formulate, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta pârâtă a susţinut că prima instanţă, a încălcat normele de drept material, respectiv dispoziţiile legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR, precum şi definiţia neregulii, dată de O.U.G. nr. 66/2011 şi de art. 4 şi 5 din Regulamentul Comisiei 2988/1995, întrucât nu i se poate imputa reclamantului nicio neregulă, respectiv că nu există probe concludente care să permită concluzia că reclamantul nu ar fi întrunit, la momentul finanţării, toate condiţiile necesare pentru obţinerea finanţării, iar faptele evidenţiate de autoritatea pârâtă sunt simple inadvertenţe, vicii de formă în modul de completare a unor acte, neimputabile reclamantului.

Înalta Curte observă că recurenta pârâtă, prin intermediul memoriului de recurs, reiterează constatările ce rezultă din Nota de control DLAF nr. x/26.11.2015, constatări conform cărora domnul A., în vederea obţinerii finanţării nerambursabile, a făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului în Registrul agricol cu privire la numărul de animale deţinute, (în baza cărora s-a stabilit îndeplinirea condiţiei privind dimensiunea economică a exploataţiei agricole) cu scopul de a obţine o adeverinţele necesare depunerii cererii de finanţare la CDRJ Teleorman.

De asemenea, recurenta reia afirmaţia în sensul că Adeverinţa nr. x/26.10.2010, Adeverinţa nr. x/27.10.2010 şi extrasul din Registrul agricol, conţin date nereale/incorecte, care au fost prezentate de beneficiar în cadrul cererii de finanţare, cu nerespectarea celor declarate prin Formularul F - Declaraţia pe propria răspundere a solicitantului, datat 10.11.2010 şi anexat cererii de finanţare, în care la punctul 3 acesta declară că "toate informaţiile din prezenta cerere de finanţare şi din documentele anexate sunt corecte (...)", iar la punctul 9 declară pe propria răspundere că în cazul în care nu respect oricare dintre punctele prevăzute în această declaraţie, proiectul să devină neeligibil în baza criteriului "Eligibilitatea solicitantului" (...)".

Înalta Curte apreciază că aceste critici sunt neconcludente din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere următoarele:

Prima instanţă a avut în vedere considerentele reţinute prin Ordonanţa din data de 01.03.2017 în dosarul penal nr. x/2015, ale cărei constatări cu privire la faptele săvârşite şi vinovăţia făptuitorului se impun cu autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile, şi a conchis că nu se poate reţine ca neregulă nedeţinerea animalelor la momentul depunerii cererii de finanţare.

Pentru a concluziona în acest sens prima instanţă a evidenţiat că, din probatoriul administrat în faţa organului de urmărire penală, dar care a fost depus şi în dosarul de faţă, efectivele de animale au existat, adeverinţele nefiind declarate false, eventualele diferenţe dintre conţinutul acestor adeverinţe şi conţinutul altor acte oficiale nu pot fi soluţionate în sensul ignorării celor menţionate în adeverinţe. Mai mult, modul în care a fost completat registrul agricol, cât timp nu este dovedită o complicitatea reclamantului la o activitate frauduloasă în legătură cu emiterea adeverinţelor, nu se poate reţine ca neregulă nedeţinerea animalelor la momentul depunerii cererii de finanţare

Aşa fiind, existenţa unor inadvertenţe în modul de completare a unor acte, neimputabile reclamantului, nu pot conduce la concluzia că, în fapt, la data acordării finanţării, reclamantul nu îndeplinea condiţiile pentru a beneficia de respectiva finanţare.

Înalta Curte împărtăşeşte opinia primei instanţe şi în sensul că instanţa civilă nu poate înlătura aspectele constatate prin Ordonanţa de clasare în ceea ce priveşte activitatea concretă desfăşurată de reclamant, precum şi concluzia în sensul că depunerea documentelor nu s-a efectuat cu rea credinţă, întrucât solicitarea adresată medicului veterinar în vederea eliberării documentelor necesare pentru obţinerea finanţării s-a efectuat în condiţiile în care acesta deţinea numărul de animale identificat, fiind credibilă afirmaţia conform căreia acesta nu cunoştea modul de înregistrare a modificărilor în ceea ce priveşte codul de exploataţie, aspecte considerate credibile raportat la gradul de instruire a reclamantului şi modalitatea de derulare a activităţii.

Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că prima instanţă în mod corect şi-a fundamentat soluţia pe concluzia la care s-a ajuns în urma finalizării dosarului penal, în sensul că nu se poate reţine o faptă care să fi avut ca efect obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul UE de către reclamant. În concret, proiectul acestuia era unul ce viza creşterea suprafeţei de legume cultivate în câmp, a fost declarat eligibil, iar ajutorul acordat a fost utilizat conform planului de afaceri depus, nefiind cauzată nicio pagubă bugetului de stat sau bugetului general al UE.

În concluzie, este corect raţionamentul conform căruia pentru existenţa neregulii constatate ceea ce este relevant este faptul că din verificările realizate la faţa locului a rezultat că reclamantul deţine efectivul de animale declarat şi care îl făcea eligibil pentru finanţarea acordată, iar probatoriul administrat în cauză nu a demonstrat contrariul, şi anume că la momentul formulării cererii de finanţare, reclamantul nu deţinea respectivul efectiv de animale.

În ceea ce priveşte considerentele primei instanţe prin care se reţine culpa autorităţii, Înalta Curte achiesează la susţinerea recurentei pârâte în sensul că nedepistarea neregulilor la momentul săvârşirii acestora de către beneficiar în diferitele etape procedurale de selecţie sau implementare a proiectului nu este un motiv care să atragă exonerarea de răspundere a beneficiarului faţă de autoritatea contractantă.

Într-adevăr, pentru a aplica prevederile art. 4, alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, care prevăd situaţia în care obligaţia de rambursare a finanţării nu se aplică, este necesară întrunirea cumulativă a celor două condiţii, respectiv eroarea autorităţii şi nedepistarea acesteia de către beneficiar în mod rezonabil.

Cu toate acestea, având în vedere faptul că prima instanţă a conchis că neregula nu există, Înalta Curte apreciază că nu se impune o analiză distinctă din perspectiva situaţiei reglementate de art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, în lipsa unei nereguli fiind inutilă analiza culpabilităţii.

În temeiul art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, principiul proporţionalităţii este definit ca fiind "orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv".

Înalta Curte apreciază că sunt neîntemeiate, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., şi criticile care se referă la încălcarea principiului proporţionalităţii.

Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 prevede că: (75) "Reducerile şi excluderile trebuie instituite având în vedere principiul proporţionalităţii (...) Reducerile şi excluderile trebuie să varieze în funcţie de gravitatea neregulilor comise şi să meargă până la excluderea totală din una sau mai multe scheme de ajutoare pe o perioadă determinată. In ceea ce priveşte criteriile de eligibilitate, reducerile şi excluderile trebuie să ţină seama de particularităţile diferitelor scheme de ajutoare. "; (92) "în ceea ce priveşte obligaţiile în materie de ecocondiţionalitate, pe lângă determinarea reducerilor sau a excluderilor pe baza principiului proporţionalităţii, trebuie prevăzut ca, începând cu un anumit moment, nerespectarea repetată a aceleiaşi obligaţii de ecocondiţionalitate să fie tratată, după avertizarea prealabilă a agricultorului, ca fiind ne conformitate intenţionată."

Prima instanţă a aplicat în mod corect atât prevederile naţionale cât şi cele europene privind definiţia neregulii, cât şi a celor care reglementează principiul proporţionalităţii, reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se putea declara beneficiarul neeligibil, nu a existat o neregulă în executarea deciziei de finanţare care să atragă obligaţia de restituire a sumelor şi nici nu a rezultat un prejudiciu creat fondurilor UE sau contribuţiei naţionale.

Înalta Curte nu poate achiesa la concluzia recurentei pârâte, în sensul că în interpretarea prevederilor art. 4 şi 5 din Regulamentul CE nr. 2988/1995, coroborate cu Prevederile Generale din Contractul de finanţare (Art. 16 din Anexa I) regula este că orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obţinut nejustificat. Chiar dacă prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naţionale poate fi real sau potenţial, iar autorităţile care aplică măsuri nu sunt ţinute să dovedească producerea unui prejudiciu ca urmare a săvârşirii unei nereguli, practica autorităţii pârâte de a nu ţine seama de principiul proporţionalităţii şi de dispune automat retragerea finanţării este greşită.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat şi va obliga recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 2218 din 9 iunie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iulie 2020.