Entitlement to wartime refugee compensation under Law 189/2000 and justiciability of the administrative revision decision
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the insurer’s appeal as unfounded, upholding the appellate court’s decision to annul the administrative rejection and order the issuance of a new decision granting retroactive social benefits under Law No. 189/2000. The dispute arose when an individual challenged a pension fund’s decision to deny entitlement to wartime refuge compensation, arguing that his birth in a refugee settlement resulted from ethnic persecution; the insurer contended the claim was time-barred under Article 7(3) of the Law and that the administrative body’s response to a revision request was not a valid judicializable act. The court confirmed that the initial challenge was properly directed at the administrative decision on revision, which constituted a jurisdictional administrative act, and rejected the timeliness argument, finding that the applicant had established the factual requirements of Article 1(c) of Law No. 189/2000 for the period between March 1942 and March 1945, with benefits accruing from February 2003.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 189/2000; Entitlement to wartime refugee compensation under Law 189/2000 and justiciability of the administrative revision decision: Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut din actele cauzei, că reclamantul a probat faptul aflării sale în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, ceea ce îi conferă drepturile instituite de această lege.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ, înregistrată la Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, cu nr. 6786/CA/2003, reclamantul M.V. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, anularea hotărârii nr. 5649 din 19 februarie 2003 și a adresei nr. 6738 din 13 mai 2003, emise de pârâtă și obligarea acesteia, de a emite o nouă hotărâre, prin care să îi acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Prin sentința civilă nr. 369/CA din 2 septembrie 2003, această instanță a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 7932/CA/2003.
Prin sentința civilă nr. 444/PI din 2 decembrie 2003, instanța sesizată a respins acțiunea, ca inadmisibilă, reținând că s-a atacat o adresă a pârâtei, iar nu hotărârea comisiei.
Împotriva sentinței, reclamantul a declarat recurs, la Înalta Curte de Casație și Justiție, susținând că s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi, însă Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, din cadrul Casei Județene de Pensii Timiș, i-a respins cererea, prin hotărârea nr. 5649/2003, cu motivarea că nu se încadrează în prevederile legii.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a formulat la comisie, cerere de revizuire, care i-a fost soluționată nefavorabil, conform adresei nr. 6738/2003.
Prin decizia nr. 785 din 25 februarie 2004, instanța supremă a admis recursul și a casat sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe, reținând că greșit a soluționat Comisia, cererea de revizuire, printr-o adresă, și nu printr-o hotărâre, astfel că adresa contestată, întrunind elementele unui act administrativ jurisdicțional, care a produs reclamantului, o vătămare a unui drept legitim, este supusă controlului, pe calea contenciosului administrativ.
Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, rejudecând cauza, în fond după casare, a pronunțat sentința civilă nr. 327 din 9 iunie 2004, prin care a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea contestată și adresa nr. 6738 din 15 mai 2003 și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pe perioada martie 1942 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 februarie 2003.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut din actele cauzei, că reclamantul a probat faptul aflării sale în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, ceea ce îi conferă drepturile instituite de această lege.
Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând pentru nelegalitate, soluția instanței care a făcut o greșită interpretare atât a probatoriului cauzei, cât și a dispozițiilor legale incidente și susținând că, în raport cu dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 189/2000, acțiunea a fost tardiv introdusă.
Recursul este nefondat.
Verificându-se actele dosarului, se constă că sentința atacată este legală, în cauză dovedindu-se faptul că reclamantul s-a născut la 28 februarie 1942, în localitatea Călata, unde se refugiaseră, din cauza persecuțiilor etnice, membrii familiei sale (mama și bunicii acestuia), plecați din comuna Morlaca, aflată sub ocupație hortystă.
Tot astfel și motivul vizând tardivitatea depunerii acțiunii, este neîntemeiat, având în vedere că acest aspect a fost soluționat de către prima instanță.
Față de aceste considerente, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 327 din 9 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2004.