Tort damages appeal: suspension of civil proceedings refused, prior order quashed, and case remanded with constitutional referral granted.

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2017, reclamantul Teatrul Municipal "Bacovia" Bacău în contradictoriu cu pârâta A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se oblige pârâta la plata sumei de 1.562.252,20 RON prejudiciu, cu dobânda legală de la data efectuării plăţilor, respectiv de la data executării silite în dosarul de executare silită nr. x/2016 a B.E.J. B. - 30.12.2016 şi până la data restituirii integrale a prejudiciului, cu cheltuieli de judecată.

La termenul din data de 31.01.2018, reclamantul Teatrul Municipal "Bacovia" Bacău, a formulat, în temeiul art. 68 C. proc. civ., cerere de intervenţie forţată a U.A.T. Municipiul Bacău.

Prin sentinţa civilă nr. 356/21.03.2018, Tribunalul Bacău a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie forţată a UAT Municipiul Bacău prin primar, formulată de către reclamantul Teatrul Municipal "Bacovia" Bacău.

Prin aceeaşi sentinţă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a respins acţiunea reclamantului Teatrul Municipal "Bacovia" Bacău ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Prin decizia civilă nr. 1492/13.12.2018, Curtea de Apel Bacău, a respins recursul promovat de recurentul-reclamant Teatrul Municipal "Bacovia" Bacău vizând soluţia de inadmisibilitate a cererii de intervenţie forţată şi l-a admis în ceea ce priveşte soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesuale active, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, prin încheierea din 8.05.2019, tribunalul a unit excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului cu fondul cauzei şi a decăzut reclamantul din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 356/5/06.2019, Tribunalul Bacău a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Teatrul Municipal "Bacovia" Bacău şi a respins ca nefondată acţiunea formulată de acest reclamant în contradictoriu cu pârâta C. şi intervenientul pârât Municipiul Bacău, având ca obiect pretenţii.

Prin decizia civilă nr. 2/6.01.2020, Curea de Apel Bacău a admis recursurile declarate de recurenta-pârâtă C. şi de recurentul-reclamant Teatrul Municipal "Bacovia" Bacău, casând sentinţa de mai sus şi reţinând cauza pentru rejudecare.

La termenul din 11.02.2020, recurenta pârâtă C. a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 498 alin. (2) din C. proc. civ. şi a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia invocată, considerând că sintagma "o singură dată în cursul procesului" este contrară dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României - accesul liber la justiţie.

2. Hotărârea recurată

Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din data de 24 martie 2020, a respins cererea pârâtei C., de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 498 alin. (2) din C. proc. civ.

A admis cererea de suspendare formulată de pârâta C. în contradictoriu cu reclamantul Teatrul Municipal "Bacovia" Bacău şi a dispus suspendarea prezentei cauze până la soluţionarea definitivă a cauzei penale care face obiectul dosarului nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că, la data de 11.02.2020, recurenta-pârâtă C. a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., solicitând sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei invocate.

În motivarea solicitării sale, a arătat că dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate a fost invocată este în vigoare şi are legătură cu soluţionarea cauzei, nefiind constatată neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

A susţinut că sintagma "o singură dată în cursul procesului" este contrară dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României - accesul liber la justiţie.

Astfel, prezenta cauză a fost de două ori pe rolul instanţelor de fond, de fiecare dată fiind pronunţate soluţii de dezînvestire fără cercetarea fondului.

În ultimul ciclu procesual, Curtea de Apel Bacău a casat sentinţa primei instanţe şi a reţinut cauza spre rejudecare cu motivarea că trimiterea cauzei spre o nouă rejudecare nu poate fi dispusă faţă de interdicţia cuprinsă în dispoziţiile art. 498 alin. (2) C. proc. civ.. O eventuală admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ar permite Curţii de Apel Bacău să trimită din nou cauza spre rejudecare Tribunalului Bacău, astfel încât acesta să-şi exercite rolul de a judeca în primă instanţă cu consecinţa că soluţia pronunţată ar fi cenzurabilă în calea de atac prevăzută de lege.

Criticile de neconstituţionalitate propriu-zise au vizat, în esenţă, faptul că dispoziţia indicată, limitând posibilitatea exercitării controlului judiciar asupra hotărârii pronunţate în primă şi ultimă instanţă de instanţa de recurs, se constituie într-o normă juridică lipsită de predictibilitate, întrucât, scăpând controlului şi posibilităţii de anticipare a justiţiabilului, permite ca soluţionarea cauzei să depindă în exclusivitate doar de maniera în care instanţa de trimitere, după prima casare, înţelege să soluţioneze cauza.

Prin apărările formulate, recurentul reclamant Teatrul Municipal Bacovia a solicitat respingerea solicitării de sesizare a Curţii Constituţionale, motivele înfăţişate vizând, în principal, neîndeplinirea condiţie prevăzute de art. 29 alin. (1) Legea nr. 47/1992 referitoare la necesitatea existenţei legăturii cu cauza a dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate a fost invocată.

La 11.02.2020, recurenta pârâtă C. a solicitat, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu motivarea că pretinsele sale fapte ilicite, analizate în prezenta cauză, sunt aceleaşi cu cele cercetate în dosarul penal menţionat.

Recurentul reclamant a solicitat respingerea cererii de suspendare, motivat - pe de o parte - de faptul că dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/204 nu permit suspendarea cauzei aflate pe rolul instanţelor de contencios administrativ în situaţia în care reclamantul stăruie în soluţionarea cauzei, şi - pe de altă parte - de faptul că soluţia pronunţată de instanţa penală nu este în măsură să afecteze pe cea care urmează să fie pronunţată în cauza de faţă.

Curtea de apel, analizând cererea recurentei pârâte de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "o singură dată în cursul procesului" cuprinsă în prevederile art. 498 alin. (2) C. proc. civ., a reţinut că, în raport cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, îndeplinirea primelor trei condiţii de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale este dincolo de orice discuţie, excepţia fiind ridicată de una dintre părţile cauzei şi privind o dispoziţie legală în vigoare, neconstatată anterior ca neconstituţională printr-o hotărâre a Curţii constituţionale.

Nu este însă îndeplinită cerinţa ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

Astfel, dispoziţiile art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora "instanţele prevăzute la alin. (1) vor casa cu trimitere, o singură dată în cursul procesului, în cazul în care instanţa a cărei hotărâre este atacată cu recurs a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului", au în vedere judecata desfăşurată de instanţele de recurs.

Or, judecata în recurs s-a încheiat, prin decizia civilă nr. 2/6.01.2020 curtea de apel admiţând recursul şi reţinând cauza spre rejudecare, urmând a acţiona în continuare, conform art. 501 alin. (3) din C. proc. civ., ca instanţă de fond, respectiv, să judece din nou pricina, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.

Prin urmare, în acest stadiu procesual, dispoziţia a cărei neconstituţionalitate a fost ridicată nu are aplicabilitate, ceea ce înseamnă că nu este îndeplinită condiţia legăturii acesteia cu cauza.

Cu privire la cererea recurentei pârâte de suspendare a judecăţii în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., curtea de apel a reţinut că pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău se află dosarul nr. x/2018, dosar în care se efectuează acte de urmărire penală având ca obiect infracţiunile de abuz în serviciu (art. 297 C. pen.), folosirea funcţiei pentru favorizarea unei persoane (art. 301 C. pen.) şi angajarea cheltuielilor din bugetele locale peste limita creditelor bugetare aprobate - art. 77 alin. (1) lit. b) din Legea 273/2006, fapte ce ar fi fost săvârşite, printre alţii, de către pârâta C..

A mai reţinut că în cauză a fost pronunţată Ordonanţa de clasare din 21 mai 2019, aceasta fiind desfiinţată prin încheierea nr. 2680 din 20 decembrie 2019 de către Judecătoria Bacău, în dosarul nr. x/2019, cauza penală fiind trimisă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău pentru completarea urmăririi penale.

Din cuprinsul Ordonanţei, rezultă că au fost constatate indicii ale infracţiunii de abuz în serviciu, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 297 din C. pen., referitor la cauzarea unui prejudiciu bugetului UAT Bacău prin încălcarea dispoziţiilor legale privind finanţele publice locale de către managerul Teatrului Municipal Bacovia în cadrul organizării festivalului de teatru "D.", în contextul încheierii contractului de colaborare cu E..

Întrucât în cauză faptele ilicite imputate pârâtei se suprapun cu cele cu privire la care se efectuează cercetările penale, s-a apreciat că modul de soluţionare a cauzei penale are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea în prezenta cauză, îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. fiind evidentă.

A apreciat instanţa că nu pot fi reţinute apărările reclamantului referitoare la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, odată ce obiectul acţiunii este reprezentat de atragerea răspunderii delictuale a pârâtei, iar cauza se află pe rolul instanţei de contencios doar ca urmare soluţiilor pronunţate în ciclul procesual anterior.

În consecinţă, în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., curtea de apel a admis cererea pârâtei şi a dispus suspendarea judecăţii până la soluţionarea definitivă a cauzei penale care face obiectul dosarului nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

3. Căile de atac exercitate

Împotriva soluţiei de admitere a cererii de suspendare, dispusă prin încheierea din 24 martie 2020, a declarat recurs recurentul-reclamant Teatrul Municipal "Bacovia" Bacău, formulând critici încadrabile în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. - încălcarea sau aplicarea greşită a prevederilor art. 35 din O.U.G. nr. 189/2008 coroborate cu art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Recurentul reclamant a arătat, în principal, că art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se aplică în general acţiunilor în contencios administrativ, nu doar în cazul celor având ca obiect anularea actului administrativ, ci şi al celor ce vizează nelegalitatea modalităţii de executare a contractului administrativ (în speţă, contractul de management).

În subsidiar, a arătat că, şi dacă nu se reţine incidenţa în cauză a prevederilor din Legea contenciosului administrativ, instanţa ar fi trebuit să constate că nu sunt îndeplinite condiţiile de suspendare reglememtate de art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât infracţiunile pentru care a fost sesizat parchetul se referă şi la alte fapte/acte materiale decât cele analizate în prezenta cauză, iar până la momentul cererii de suspendare nu s-a făcut dovada reînceperii/redeschiderii urmăririi penale.

În sfârşit, a invocat faptul că, potrivit legii, hotărârea definitivă a instanţei penale ar avea autoritate de lucru judecat doar în ceea ce priveşte existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o (de altfel, necontestată în prezenta cauză), nu şi a prejudiciului ori a vinovăţiei făptuitorului.

Împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, dispusă prin încheierea din 24 martie 2020, a declarat recurs recurenta-pârâtă C..

În motivare, a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., arătând că instanţa, apreciind că faza procesuală a recursului nu include şi etapa rejudecării după casarea cu reţinere, iar excepţia nu ar fi admisibilă chiar dacă dispoziţia legală ar fi avut aplicabilitate în oricare altă fază anterioară a litigiului, a încălcat competenţa Curţii Constituţionale de a-şi verifica legala învestire şi competenţă de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate.

Totodată, recurenta pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., susţinând că în mod greşit a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, întrucât evaluarea îndeplinirii condiţiei legăturii excepţiei cu cauza, cerinţă reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, se face prin raportare la orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, fiind irelevant că în cauză s-a pronunţat deja o decizie intermediară de casare a sentinţei cu reţinerea cauzei pentru rejudecare.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Recurentul reclamant a depus la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea recursului recurentei pârâte ca nefondat.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului declarat de recurentul-reclamant Teatrul Municipal "Bacovia" Bacău

Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este fondat exclusiv în limitele şi pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit art. 413 - Suspendarea facultativă din C. proc. civ. "(1) Instanţa poate suspenda judecata: (…); 2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel. (2) (…).(3) Cu toate acestea, instanţa poate reveni motivat asupra suspendării, dacă se constată că partea care a cerut-o nu are un comportament diligent în cadrul procesului care a determinat suspendarea, tergiversând soluţionarea acestuia, ori dacă urmărirea penală care a determinat suspendarea durează mai mult de un an de la data la care a intervenit suspendarea, fără a se dispune o soluţie în acea cauză."

În conformitate cu prevederile art. 28 - Completarea cu dreptul comun din Legea nr. 554/2004:

"(1) Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. şi cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

(2) Instanţa de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune săvârşită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul - persoană vătămată - stăruie în continuarea judecării pricinii. (3) (…)"

Instanţa de recurs a reţinut în motivarea măsurii suspendării judecăţii că nu pot fi reţinute apărările reclamantului referitoare la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 (dreptul reclamantului de a se opune suspendării), odată ce obiectul acţiunii este reprezentat de atragerea răspunderii delictuale a pârâtei.

Or, este necontestată în cauză împrejurarea că pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău se află dosarul nr. x/2018, dosar în care se efectuează acte de urmărire penală având ca obiect infracţiunile de abuz în serviciu (art. 297 C. pen.), folosirea funcţiei pentru favorizarea unei persoane (art. 301 C. pen.) şi angajarea cheltuielilor din bugetele locale peste limita creditelor bugetare aprobate - art. 77 alin. (1) lit. b) din Legea 273/2006, fapte ce ar fi fost săvârşite, printre alţii, de către pârâta C..

Aceste pretinse infracţiuni ar fi fost săvârşite în timpul executării Contractului de management nr. x/29.04.2016, încheiat între recurenta pârâtă şi Consiliul Local al Municipiului Bacău, eventualul prejudiciu fiind unul produs bugetului UAT Bacău.

Prin urmare, nu se poate susţine că soluţia penală definitivă ce se va pronunţa în urma cercetării infracţiunilor mai sus menţionate ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să se dea în prezenta cauză, care vizează doar pretenţiile recurentului reclamant Teatrul Municipal "Bacovia" din Bacău, reprezentând prejudiciul său de 1.562.252,20 RON şi dobânda legală de la data efectuării plăţilor, respectiv de la data executării silite în dosarul de executare silită nr. x/2016 a B.E.J. B. - 30.12.2016, UAT Bacău nefiind nici măcar parte în cauză.

Or, având în vedere că în mod greşit instanţa de recurs a considerat îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. pentru suspendarea judecăţii, Înalta Curte - în baza art. 414 şi art. 496 din C. proc. civ. - va admite recursul formulat de recurentul reclamant Teatrul Municipal "Bacovia" Bacău împotriva încheierii din 24 martie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va casa încheierea recurată, va respinge cererea de suspendare şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă în vederea continuării judecăţii.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului declarat de recurenta-pârâtă C.

IV.1. Cu privire la soluţia dată cererii de sesizare a Curţii Constituţionale

Analizând criticile formulate în raport cu încheierea recurată, recursul pârâtei împotriva soluţiei date cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este fondat în limitele şi pentru argumentele ce urmează.

Recurenta pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. prin raportare la art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi art. 498 - Soluţiile pe care le pot pronunţa alte instanţe de recurs din C. proc. civ.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti (...) privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."

De asemenea, în conformitate cu art. 498 din C. proc. civ., "(1) În cazul în care competenţa de soluţionare a recursului aparţine tribunalului sau curţii de apel şi s-a casat hotărârea atacată, rejudecarea procesului în fond se va face de către instanţa de recurs, fie la termenul la care a avut loc admiterea recursului, situaţie în care se pronunţă o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.

(2) Instanţele prevăzute la alin. (1) vor casa cu trimitere, o singură dată în cursul procesului, în cazul în care instanţa a cărei hotărâre este atacată cu recurs a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului sau judecata s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată, atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului. În vederea rejudecării, cauza se trimite la instanţa care a pronunţat hotărârea casată ori la altă instanţă de acelaşi grad cu aceasta, din aceeaşi circumscripţie. (...)".

Din analiza condiţiilor de admisibilitate a cererii recurentei pârâte de declanşare a contenciosului constituţional, Înalta Curte apreciază că solicitarea îndeplineşte cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, fiind în mod eronat respinsă.

Astfel, dispoziţia pretins neconstituţională face parte dintr-o lege în vigoare la momentul invocării excepţiei şi ea poate fi considerată că are legătură cu soluţionarea cauzei, în măsura în care instanţa de recurs a făcut aplicarea acesteia, pronunţând o hotărâre intermediară definitivă prin care a reţinut cauza spre rejudecare pe fond, iar recurenta pârâtă se plânge tocmai de faptul că dispoziţia legală invocată ca temei al deciziei privează părţile, nu doar de un grad de jurisdicţie, ci chiar de un proces echitabil şi de accesul real la justiţie.

În speţă, în mod greşit instanţa de recurs a reţinut că "judecata în recurs s-a încheiat prin decizia civilă nr. 2/6.01.2020", astfel că dispoziţiile art. 498 din C. proc. civ., care privesc judecata în recurs, nu pot fi considerate că ar mai avea legătură cu soluţionarea cauzei.

Rejudecarea pricinii în fond de instanţa de recurs, după casarea cu reţinere, nu transformă această instanţă în instanţă de fond, iar această etapă a procesului nu se constituie într-un nou ciclu procesual.

Recurenta a criticat ca neconstituţională această normă tocmai pentru că ea a constituit temeiul măsurii reţinerii cauzei spre rejudecare în fond, ceea ce - în opinia sa - o privează de dreptul de a-i fi examinată cauza pe fond de către o instanţă de fond, a cărei hotărâre să poată fi cenzurată în căile de atac reglementate de lege.

De asemenea, Înalta Curte reţine că excepţia a fost invocată de o parte din proces, iar dispoziţiile atacate nu au fost anterior declarate neconstituţionale prin vreo decizie a Curţii Constituţionale, astfel încât sunt întrunite toate condiţiile impuse de lege pentru primirea sesizării.

Faţă de împrejurările de fapt şi de drept expuse, se constată că instanţa de recurs a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale, motiv pentru care se impune casarea încheierii recurate.

În rejudecare, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) - (4) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va admite cererea formulată de recurenta pârâtă C., de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., cu referire la art. 21 din Constituţia României, şi va înainta Curţii Constituţionale excepţia pentru competentă soluţionare.

IV.2. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate

În privinţa pretinsei încălcări a dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României, Înalta Curte apreciază că prevederile legale criticate nu conduc, prin ele însele, la o îngrădire a accesului liber la justiţie ori la un proces echitabil.

De asemenea, nu se pune problema îngrădirii - neconstituţionale sau cu nerespectarea cerinţelor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale - a unor drepturi legitime prin reglementarea de către legiuitor a regulii casării cu trimitere spre rejudecare "o singură dată în cursul procesului".

Astfel, faţă de motivarea dată de recurentă excepţiei, Înalta Curte reaminteşte că reglementările internaţionale nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat în jurisprudenţa sa că art. 13 din Convenţie consacră doar dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie. De asemenea, a statuat, cu privire la art. 6 par. 1 din Convenţie, că "dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care Convenţia l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept".

Faţă de împrejurările expuse, Înalta Curte apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurenta pârâtă este nefondată.

V. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de recurentul reclamant Teatrul Municipal "Bacovia" Bacău şi de recurenta pârâtă C., va casa încheierea recurată şi, în rejudecare:

- va respinge cererea de suspendare a judecăţii şi va trimite pricina la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecării acesteia;

- va admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată în cauză de recurenta pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de recurentul reclamant Teatrul Municipal "Bacovia" Bacău şi de recurenta pârâtă C. împotriva încheierii din 24 martie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea recurată.

Trimite cauza la aceeaşi instanţă în vederea continuării judecăţii.

Admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurenta pârâta C..

Sesizează Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 498 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 08 iulie 2020.