Salary equalization claims; strict interpretation of domicile versus residence for exclusive territorial jurisdiction in administrative litigation

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. x/2020 şi ulterior disjunsă, în ceea ce-l priveşte pe reclamantul A., Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului contractual din cadrul M.A.I., în numele şi pentru membrul său de sindicat, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei,:

- egalizarea salariului funcţiei de bază şi a sporurilor de care beneficiază reclamantul la nivelul maxim în principal in cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale, iar în subsidiar în cadrul instituţiei cu care are raporturi de serviciu, începând cu 09.04.2015 şi până la aplicarea Legii nr. 153/2017;

- egalizarea salariului, astfel cum acesta este definit prin Legea nr. 153 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, de care beneficiază reclamantul, la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, în aceleaşi condiţii de studii, de la aplicarea Legii nr. 153/2017 şi pentru viitor, în principal cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale, iar în subsidiar în cadrul instituţiei cu care are raporturi de serviciu;

- obligarea Inspectoratului Teritorial al Politiei de Frontiera Sighetu Marmaţiei să plătească reclamantului diferenţele de drepturi salariale dintre sumele primite şi sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 09.04.2015, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plăţii efective.

Prin sentinţa nr. 530 din data de 10 septembrie 2020 Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului contractual din cadrul M.A.I., în numele şi pentru membrul de sindicat A. şi pe pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei, în favoarea Tribunalului Neamţ.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că domiciliul reclamantului este în municipiul Roman, judeţul Neamţ, astfel încât, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, revine Tribunalului Neamţ competenţa de soluţionare a cauzei.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 708 din data de 26 noiembrie 2020 Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale absolute, a declinat competenţa soluţionării cauzei formulate de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului contractual din M.A.I., în numele şi pentru membrul de sindicat A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici, în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că la stabilirea competenţei prezintă relevanţă locul unde reclamantul locuieşte efectiv şi în mod statornic, respectiv reşedinţa declarată conform art. 88 C. civ.. Cum din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că reclamantul locuia în fapt, la data formulării acţiunii - 06.02.2020, în satul şi comuna Izvoarele Sucevei, judeţul Suceava, fiind şi angajat la S.P.F. Izvoarele Sucevei din cadrul I.T.P.F. Sighetu Marmaţiei, s-a stabilit că revine Tribunalului Suceava competenţa de soluţionare a cauzei.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar iniţiat de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului contractual din cadrul M.A.I., în numele şi pentru membrul de sindicat A., îl reprezintă obligarea pârâtului Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei la calcularea şi acordarea unor drepturi salariale, prin raportare la prevederile mai multor acte normative succesive.

Pornind de la datele prezentate anterior se apreciază că aspectele care au generat conflictul negativ de competenţă vizează înţelesul noţiunii de "domiciliu" în sens procedural, a diferenţei juridice dintre această noţiune şi aceea de "reşedinţă", precum şi a efectului pe care această distincţie îl produce asupra competenţei instanţei de judecată.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar "reşedinţa" este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară. Cele două noţiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenţei populaţiei, iar dovada fiecăreia se realizează prin menţiuni diferite în actul de identitate .

De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăseşte utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalităţii procedurii de citare, respectiv înştiinţării corespunzătoare a părţilor aflate în litigiu, cu privire la existenţa şi obiectul pricinii.

În materia contenciosului administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanţe - 6.02.2020), statuează că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)".

Se observă, aşadar, că legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului şi nu la reşedinţa acestuia.

Cum dispoziţiile art. 10 alin. (3) anterior menţionate sunt de strictă interpretare, nu se poate deroga de la competenţa teritorială exclusivă astfel reglementată, iar reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

În aceste condiţii, având în vedere faptul că atât la momentul formulării acţiunii, cât şi în prezent, reclamantul figurează cu domiciliul în judeţul Neamţ, municipiul Roman şi deţine carte de identitate valabilă eliberate de SPCLEP Roman, Înalta Curte va aplica dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului contractual din cadrul M.A.I., în numele şi pentru reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei, în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2021.