Revocation of security license invalid after judicial annulment of underlying contravention penalty

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor - Inspectoratul General al Poliţiei Române, anularea actului administrativ reprezentat de decizia de anulare a licenţei de funcţionare, precum şi suspendarea executării obligaţiei de reziliere a contractelor pe care reclamanta le-a încheiat cu beneficiarii serviciilor de monitorizare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2787 din 3 iulie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii ca neîntemeiată.

A fost admisă excepţia lipsei de obiect a capătului de cerere vizând suspendarea executării obligaţiei de reziliere.

A fost respins capătul de cerere vizând suspendarea executării obligaţiei de reziliere, ca fiind fără obiect.

A fost respinsă, în rest, cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei şi admiterea acţiunii. A menţionat că a formulat recurs atât împotriva dispozitivului hotărârii, cât şi împotriva considerentelor acesteia.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond nu a ţinut cont de normele legale incidente în cauză, precum şi de faptul că măsura contravenţională a fost anulată în mod definitiv prin hotărâre judecătorească, motiv pentru care nu poate subzista nici măsura complementară dispusă.

A menţionat că prevederile art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 stabilesc fără niciun dubiu caracterul complementar al măsurii anulării licenţei, raţionamentul instanţei de fond în sensul că măsura anulării licenţei de funcţionare se poate cumula cu răspunderea contravenţională, nefiind însă dependentă de aplicarea unei astfel de sancţiuni fiind nelegal.

Totodată, dacă ar fi fost corect raţionamentul instanţei în sensul că măsura anulării licenţei este o formă a răspunderii administrative, aceasta nu este motivată, situaţie care ar fi atras sine die anularea actului administrativ dispus cu nerespectarea cerinţelor legale.

În ceea ce priveşte soluţia dispusă asupra temeiniciei cererii, a arătat recurenta că instanţa de fond nu a ţinut cont de întreg probatoriul administrat în cauză, înlăturând toate depoziţiile de martor date în faţa completului de judecată.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliţiei Române a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca legală şi temeinică.

În motivare, a arătat că în mod judicios instanţa de fond a stabilit faptul că măsura anulării licenţei de funcţionare este o măsură administrativă, o formă a răspunderii administrative, special reglementată de Legea nr. 333/2003, şi nu o sancţiune complementară, astfel că nu este condiţionată de existenţa unui proces-verbal de contravenţie.

Anularea măsurii anulării licenţei de funcţionare nu poate fi dispusă cu atât mai puţin cu cât procesul-verbal de contravenţie a fost anulat pentru motive de nelegalitate, întrucât fapta nu a fost suficient descrisă, iar nu pentru motive de netemeinicie.

Totodată, din probatoriul administrat în cauză, respectiv declaraţiile martorilor, a rezultat faptul că societatea reclamantă a permis desfăşurarea în fapt de către numitul B., persoană cunoscută cu antecedente penale şi fratele administratorului C., a unor activităţi circumscrise atribuţiilor de organizare şi funcţionare a societăţii având ca obiect paza şi protecţia.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de decizia de anulare a licenţei de funcţionare, precum şi suspendarea executării obligaţiei de reziliere a contractelor pe care reclamanta le-a încheiat cu beneficiarii serviciilor de monitorizare.

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este nelegală, aceasta fiind dată cu interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material aplicabile.

Înalta Curte reţine că reclamanta este o societate specializată în domeniul pazei şi protecţiei obiectivelor, fiind titulara licenţei de funcţionare nr. 1410/P/30.06.2009, emisă de Inspectoratul General al Poliţei Române cu avizul prealabil al Serviciului Român de Informaţii.

La 03.07.2014, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi a încheiat procesul-verbal nr. x/03.07.2014, prin care reclamanta a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 5.000 RON, reţinându-se că au fost încălcate prevederile art. 58 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 333/2003 ca urmare a faptului că dl. B., cunoscut cu antecedente penale pentru comiterea cu intenţie a unor infracţiuni, s-a implicat în executarea în fapt a atribuţiilor de organizare şi funcţionare ale S.C. A. S.R.L.

Ulterior, prin actul înregistrat sub nr. x/21.08.2014, contestat în prezenta cauză, Inspectoratul General al Poliţiei Române a dispus anularea licenţei de funcţionare nr. 1410/P/30.06.2009, în conformitate cu prevederile art. 58 lit. l), art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 şi art. 37 din H.G. nr. 301/2012.

Înalta Curte observă că, potrivit textului legal în baza căruia a fost dispusă măsura, respectiv art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003:

(1) Licenţa de funcţionare se anulează în următoarele cazuri:

a) la săvârşirea uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 58 lit. i) - k), dacă făptuitorul are calitatea de conducător al societăţii care are ca obiect de activitate paza şi/sau protecţia, precum şi a contravenţiilor prevăzute la art. 58 lit. l) şi m);

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, analizând modul de formulare a textului legal, Înalta Curte observă că măsura anulării licenţei este condiţionată de existenţa unui proces-verbal de contravenţie, textul făcând trimitere la contravenţiile prevăzute de art. 58.

Ca atare, anularea licenţei este condiţionată de constatarea în prealabil a caracterului contravenţional al faptei prevăzute la art. 58 lit. l), adică de încheierea legală a unui proces-verbal de contravenţie.

Potrivit art. 58 lit. l) din Legea nr. 333/2003:

"Constituie contravenţii la prezenta lege următoarele fapte:

l) executarea, în fapt, a atribuţiilor de organizare şi funcţionare a activităţii societăţilor specializate de către persoane care au suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie;"

Înalta Curte observă că prin sentinţa civilă nr. 2936/09.03.2016 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. x/2014, a fost admisă plângerea formulată de petentă, a fost anulat procesul-verbal de contravenţie nr. x, întocmit la data de 03.07.2014, a fost exonerată petenta de la plata amenzii contravenţionale, în cuantum de 5.000 RON.

Prin decizia civilă nr. 548/2016 pronunţată de Tribunalul Galaţi, a fost respins apelul declarat de intimata IPJ Galaţi ca nefondat, soluţia de invalidare a procesului-verbal de contravenţie nr. x/03.07.2014 rămânând definitivă.

Prin urmare, întrucât anularea licenţei a intervenit ca urmare a sancţionării contravenţionale dispuse prin procesul-verbal nr. x/03.07.2014 ce a fost anulat definitiv de instanţele judecătoreşti, măsura anulării licenţei de funcţionare seria x nr. x/P/30.06.2009 de către Inspectoratul General al Poliţei Române nu se mai justifică şi nu mai subzistă, reclamanta aflându-se în situaţia unei persoane juridice care nu a săvârşit contravenţia în cauză, astfel încât nu se mai înscrie în ipoteza prevăzută de art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 pentru anularea licenţei de funcţionare.

În ceea ce priveşte excepţiile inadmisibilităţii acţiunii formulate împotriva adresei x din 21.08.2014 emise de M.A.I. - I.G.P.R. - Direcţia de Ordine Publică, invocată de instanţă din oficiu din perspectiva lipsei caracterului de act administrativ, şi excepţia lipsei de obiect a capătului de cerere vizând suspendarea obligaţiei de reziliere a contractelor de prestări servicii, Înalta Curte urmează a menţine soluţiile pronunţate de instanţa de fond, apreciind că aceasta a făcut o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2787 din 3 iulie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Va casa în parte sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va admite în parte acţiunea, va anula măsura administrativă comunicată prin adresa nr. x/21.08.2014 emisă de IGPR privind anularea licenţei de funcţionare nr. 1410/P/2009; va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2787 din 3 iulie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi, rejudecând cauza:

Admite în parte acţiunea.

Anulează măsura administrativă comunicată prin adresa nr. x/21.08.2014 emisă de IGPR privind anularea licenţei de funcţionare nr. 1410/P/2009.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 iulie 2020.