Sectoral reference value for auxiliary judicial staff versus magistrates and equal pay principle under Constitutional Court Decision 794/2016

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 05.05.2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M., N., O., P., Q., R. şi S. - personal auxiliar de specialitate, grefieri şi tehnician criminalist, T., U. şi V. - specialişti IT din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi parchetelor din subordinea acestuia, au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi Ministerul Finanţelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1. revocarea Deciziei colective nr. 88/28.02.2017, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin care s-a procedat la aplicarea drepturilor salariate a valorii de referinţă sectorială de 445,5 RON începând cu 01.10.2016, precum şi a Deciziilor nr. 545/29.12.2016 şi nr. 75/07.02.2017 emise de acelaşi parchet;

2. obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la emiterea unei noi decizii de salarizare cu luare în consideraţie a VRS (valorii de referinţă sectorială) de 405 RON, începând cu 09.04.2015 până la data de 01.08.2016 ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 71/2005;

3. calcularea salariilor reclamanţilor cu aplicarea valorii de referinţă sectorială de 445,5 RON, începând cu 01.08.2016 şi pe viitor;

4. actualizarea sumelor datorate reclamanţilor în funcţie de indicele de inflaţie precum şi de dobânda legală penalizatoare începând cu data scadenţei de plată a drepturilor salariate aferente fiecărei luni până la plata efectivă;

5. obligarea Ministerului Finanţelor să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuării plăţii sumelor datorate şi a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să le distribuie în calitate de ordonator principal de credite Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ordonatorul secundar de credite şi emitentul deciziilor de salarizare a personalului reclamant în cauză.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3177 din 14 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi a fost respinsă acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.

Instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a respins acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă excepţia lipsei de interes invocată din oficiu şi a fost respinsă cererea de anulare în tot a deciziilor nr. 88/28.02.2017, nr. 545/29.12.2016 şi nr. 75/07.02.2017 ca fiind lipsită de interes.

A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţi, au fost anulate în parte deciziile nr. 88/28.02.2017, nr. 545/29.12.2016 şi nr. 75/07.02.2017, în ceea ce priveşte data de la care se recunosc drepturile salariale şi a fost obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la emiterea unor decizii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 până la data de 01.08.2016.

De asemenea, a fost obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la calcularea salariilor cuvenite reclamanţilor raportat la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON pentru perioada 09.04.2015 - 01.08.2016, creanţă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală, de la scadenţă până la plata efectivă.

A fost respinsă cererea reclamanţilor de obligare a pârâtului la calcularea drepturilor salariale şi pentru viitor ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a criticat în parte sentinţa recurată, dispoziţia privind admiterea acţiunii. S-a arătat faptul că toate hotărârile invocate de instanţa de fond în susţinerea soluţiei de admitere a acţiunii se referă la magistraţi procurori sau judecători, care au figurat în calitate de părţi în dosarele respective şi nu la grefieri, precizând că titularii acţiunii introductive au calitatea de personal auxiliar de specialitate.

S-a precizat faptul că faţă de întreg personalul auxiliar de specialitate şi conex s-a procedat la aplicarea aceluiaşi cuantum al valorii de referinţă sectorială, neexistând inechităţi sub acest aspect, iar la nivelul ordonatorului principal de credite s-a recunoscut şi aplicat cuantumul majorat al valorii de referinţă sectorială de 445,5 RON începând cu 01.10.2016.

Ca atare, s-a arătat că valoarea de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON majorată cu 10 % este aplicabilă doar începând cu data de 01.10.2016, motiv pentru care majorările salariale au fost recunoscute reclamanţilor cu aceeaşi dată.

De asemenea, recurentul a criticat soluţia instanţei de fond şi cu privire la obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la plata dobânzilor legale şi actualizării cu indicele de inflaţie, de la scadenţă, până la plata efectivă.

1.4. Apărările intimaţilor-reclamanţi

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimaţii-reclamanţi au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Examinând sentinţa recurată, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, fiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din noul C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a fi lămurite toate aspectele esenţiale ale cauzei, fiind astfel încălcate prevederile art. 22 alin. (2) din noul C. proc. civ. potrivit cărora "judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale."

Înalta Curte are în vedere că în cadrul considerentelor sentinţei atacate nu sunt arătate motivele pentru care hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut în favoarea magistraţilor dreptul de a beneficia de o majorare a indemnizaţiei de încadrare cu 18% (corespunzătoare unei valori de referinţă sectoriale în cuantum de 405 RON) sunt aplicabile şi celorlalte categorii de personal din cadrul familiei ocupaţionale "Justiţie". O asemenea lămurire era necesară dat fiind că în cuprinsul paragrafului 32 al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016 se stabileşte principiul conform căruia "personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale." Ca urmare trebuie clarificat înţelesul noţiunii de categorie profesională şi, în ce măsură nivelul de salarizare depinde şi de aceasta, alături de familia ocupaţională.

În acest context, Înalta Curte constată că, deşi prima instanţă a admis în parte acţiunea, în fapt aceasta nu a soluţionat fondul cauzei, întrucât, astfel cum s-a arătat mai sus, nu au fost lămurite împrejurări esenţiale ale speţei.

Or, în raport cu principiile fundamentale ale procesului civil, soluţionarea fondului presupune elucidarea tuturor aspectelor esenţiale ale raportului juridic dedus judecăţii, astfel cum acestea au fost relevate prin cererile şi apărările părţilor. În mod evident, principiul dublului grad de jurisdicţie împiedică instanţa de control judiciar să analizeze direct în recurs argumentul recurentei potrivit căruia la data emiterii deciziilor atacate nu era în posesia unor hotărâri judecătoreşti prin care să se fi recunsocut valoarea de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON în favoarea personalului auxiliar de specialitate, argument ce nu au făcut obiectul analizei instanţei de fond.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 3177 din 14 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 iulie 2020.