EU fishing-fund addendum challenge inadmissible; correction-note challenge time-barred, appeals both fail

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.02.2017, sub nr. x/2017*, şi înregistrată sub nr. x/2017, reclamanta UAT Comuna Sarichioi a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Bucureşti, solicitând:

- anularea alin. (2) si (3) de la art. 1 din actul adiţional nr. x/05.01.2016 la contractul de finanţare nerambursabila nr. 366/21.10.2014, ca nelegale, netemeinice şi în dezacord cu scopul şi clauzele din acest contract de finanţare,

- interpretarea clauzelor contractului de finanţare nerambursabila nr. 366/21.10.2014 în raport de actul adiţional nr. x/05.01.2016 încheiat la acesta în sensul prelungirii legate a termenului pana la 30.06.2016 şi a caracterului legal al acordării/finanţării sumei respinse la plata şi a celorlalte drepturi în baza contractului de finanţare, ce rezulta din aceasta prelungire,

- interpretarea actului adiţional nr. x/05.01.2016 ca fiind o reziliere/renunţare la clauza de la art. 9 (în special la art. 9 alin. (1) din contractul de finanţare iniţial);

- anularea notei de constatare din data de 26.07.2016, parte integranta din decizia Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor POP 2007 - 2013 nr. 20/20.10.2016, ca nelegala şi netemeinică,

- anularea notei de constatare nr. x/25.08.2016 (înregistrata şi ca notă de constatare nr. x/23.08.2016), parte integranta din decizia Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor POP 2007 - 2013 nr. 20/20.10.2016, ca nelegală şi netemeinică,

- anularea eratei nr. x/17/25.10.2016 la nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/23.08.2016, parte integranta din aceasta nota,

- anularea deciziei Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor POP 2007 - 2013 nr. 20/20.10.2016, de soluţionare a contestaţiei U.A.T. Comuna Sarichioi nr. 8960/29.09.2016 împotriva notei de constatare nr. x/25.08.2016, ca nelegala şi netemeinică,

- obligarea pârâtei la acordarea în scopul finanţării nerambursabile a creanţei bugetare, actualizata cu indicele de inflaţie pana la data plaţii efective şi cu dobânzile legale aferente, in cuantum de 159.663.81 RON cu titlu de fonduri nerambursabile, astfel cum a fost defalcata la pct. 10 din erata nr. x/17/25.10.2016, contestata mai sus:

- suma componenta de 119.747,86 RON (din totalul sumei de 159.663,81 RON) - reprezentând contribuţie din fonduri UE in procent de 75%, şi anularea măsurii de corecţie,

- suma componenta de 39.915,95 RON (din totalul sumei de 159.663.81 RON) - reprezentând contribuţie publica naţionala în procent de 25% si anularea măsurii de corecţie.

2. Hotărârile instanţei de fond

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 166 din 07 iulie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia inadmisibilităţii capătului I de cerere, s-a respins ca inadmisibilă cererea având ca obiect anularea alin. (2) şi (3) din actul adiţional nr. x/05.01.2016 la contractul de finanţare nerambursabilă 366/21.10.2014, s-a respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia tardivităţii invocate pentru celelalte capete de cerere şi s-a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta UAT Comuna Sarichioi, în contradictoriu cu pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 34 din 19 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea de completare dispozitiv a sentinţei civile nr. 166 din 07.07.2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosar nr. x/2017, formulată de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în contradictoriu cu reclamanta UAT Comuna Sarichioi şi s-a dispus completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 166/07.07.2017 a Curţii de Apel Constanţa în sensul că s-a admis în parte cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată şi a fost obligată reclamanta la 878,99 RON cheltuieli de judecată către pârâtă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

3.1 Împotriva sentinţei civile nr. 166 din 07 iulie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta UAT Comuna Sarichioi a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentintei recurate, si, cu ocazia rejudecarii, admiterea actiunii de fond astfel cum a fost formulată, iar, în subsidiar, in cazul in care se consideră ca se impune casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare catre instanta de fond, a solicitat sa se dispună in consecinta, cu dispozitia in sarcina instantei de fond sa administreze toate probele in cauza, inclusiv administrarea probei cu expertiza tehnica judiciara pe baza obiectivelor de expertiza care au fost depuse la dosarul cauzei.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a formulat următoarele critici:

- sentinţa civilă nr. 166/07.07.2017 este dată cu interpretarea greşită a situaţiei de fapt şi cuprinde motive contradictorii şi străine de atura cauzei, soluţia fiind motivată superficial,

- în cazul cererii de anulare a alin. (2) şi (3) ale actului adiţional nr. x/2016 procedura prealabilă a fost îndeplinită prin punctul de vedere şi plângerea prealabilă cu nr. x/05.08.2016 prin care a solicitat revocarea de comun acord a alin. (2) şi (3) de la art. 1 din actul adiţional nr. x/05.01.2016,

- procedura prealabilă a fost îndeplinită şi prin Procesul-verbal de conciliere amiabilă nr. x/22.09.2016, în care s-a consemnat lipsa pârâtului la data convocării,

- procedura prealabilă a fost îndeplinită şi prin Contestaţia nr. 8960/29.09.2016, document care este menţionat în decizia MADR de soluţionare a contestaţiei nr. 20/20.10.2016, prin această contestaţie pârâtul fiind din nou convocat la sediul UAT Sarichioi,

- în conformitate cu dispoziţiile art. 1250 şi art. 1255 alin. (2) C. civ., cererea de constatare a nulităţii absolute şi parţiale este admisibilă,

- instanţa de fond a interpretat greşit intenţia părţilor; MADR a acceptat încheierea unui act aditional de prelungire a duratei de execuţie peste termenul limită de execuţie al lucrărilor,

- prelungirea echivalează cu legalitatea execuţiei lucrărilor până la data de 30.06.2016 şi renuntarea la clauza de la art. 9 din Contractul de finantare,

- în mod nelegal instanţa a refuzat soluţionarea cererii împotriva Notei de constatare nr. x/25.08.2016,

- Nota de constatare nr. x/25.08.2016 poate fi atacată în contencios administrativ ca orice act administrative,

- instanţa în mod nelegal a respins contestaţia împotriva deciziei nr. 20/20.10.2016 şi a constatat că ar fi formulată tardiv contestaţia,

- plângerea prealabilă a fost depusă în termen, în a 29-a zi, ultima zi legală de depunere a contestaţiei fiind 30 septembrie 2016, având în vedere că Nota de constatare a fost înregistrată la Primăria Comunei Sarichioi la data de 30.08.2016 sub nr. x/30.08.2016, aplicându-se prevederile art. 182 C. proc. civ., deşi dispozitiile art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 prevad ca:

"Art. 47. - (1) Contestatia administrativă se formulează în scris, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creantă",

- aceleaşi motive din contestaţia nr. 8960/29.09.2016 au fost comunicate pârâtului MADR prin fax la data de 05.08.2016 fiind materializate într-un document numit Punct de vedere şi plângere prealabilă, care alături de adresa de inaintare nr. x din 26.07.2016 inregistrata la reclamantă sub nr. x/29.07.2016, nota de constatare a neregulilor si de stabilire a corectiilor financiare (proiect) incheiata la data de 26.07.2017, fara numar de inregistrare reprezintă probe noi în recurs cu privire la formularea în termen a contestaţiei,

- instanţa în mod nelegal a respins administrarea probei cu expertiza tehnică,

- este adevărat că în documentaţia de atribuire şi în raportul procedurii nr. 6533/23.07.2014 se menţionează obligativitatea respectării criteriului termenului de executie a lucrărilor, însă pârâţii în mod nelegal nu au luat in considerare termenul aferent prelungirii duratei de executie.

În concluzie, pe fondul recursului, a susţinut recurenta-reclamantă că prima instanţă trebuia sa aibă in vedere toate motivele de contestatie invocate in actiunea introductiva de pe fondul cauzei, dar si in documentele de contestatie prealabila (inclusiv cele 2 procese-verbale de conciliere amiabila), precum si in raspunsul la intampinare, concluziile scrise, probele depuse la dosarul cauzei (inclusiv obiectivele de expertiza tehnica judiciara) si concluziile orale depuse de consilierul juridic al acesteia in sedintele de judecata, în acest sens, reiterând motivele din cererea de chemare în judecată depusa la instanta de fond.

3.2 Împotriva sentinţei civile nr. 34 din 19 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate şi, rejudecând cauza, admiterea în totalitate a cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată.

A arătat pârâtul că diferenta de sumă dintre cea solicitată şi cea admisă pin cererea de completare dispozitiv ce a avut ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată, este reprezentată de contravaloarea rovignetei şi a cheltuielilor efectuate pentru deplasarea consilierului juridic al MADR la termenul de judecată din 19.06.2017.

Recurentul-pârât a arătat că instanţa care s-a pronunţat asupra cererii de completare a dispozitivului, desi a avut depuse la dosar acte financiar - contabile de acelasi tip, pentru toate cele trei termene de judecată, în mod eronat a considerat valabile doar înscrisurile aferente termenelor de judecată din 22 şi 29 mai 2017, pentru toate termenele depunând acelaşi tin de documente financiar contabile.

Cu privire la acest aspect, a invocat prevederile Ordinului nr. 1792 din 24 decembrie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, pentru efectuarea cheltuielilor în cadrul institutiilor publice trebuie parcurse mai multe faze, si anume: angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata.

Astfel, ordonantarea cheltuielilor este faza executiei bugetare prin care se confirma ca operatia a avut loc si plata poate fi realizata. Documentul pe baza caruia se realizeaza faza de ordonantare este "Ordonantarea de plata". Primele trei faze - angajarea, lichidarea, ordonantarea - sunt de competenta ordonatorului de credite si se efectueaza pe baza avizelor date de compartimentele de specialitate ale institutiei publice, plata cheltuielilor este faza din cadrul executiei bugetare in care institutia publica isi achita efectiv obligatiile fata de terti.

Prin urmare, atât timp cât cheltuiala solicitată a fost verificată, aprobată de ordonatorul de credite al MADR şi plătită, consideră recurentul că instanta poate acorda această sumă cu titlu de cheltuieli de judecată.

În fine, a susţinut recurentul-pârât că hotărârea recurată nu respectă prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., judecătorul fondului nemotivând soluţia adoptată.

4. Apărările formulate în recurs

Recurentul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului declarat de reclamantă.

Totodată, a invocat inadmisibilitatea recursului, întrucât nu îndeplineşte motivele prevăzute sub sancţiunea nulităţii, în sensul că motivele de casare şi dezvoltarea acestora nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., impunându-se ca recursul să fie respins ca vădit nefondat, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii recursului, precum şi a apărărilor formulate de intimată, reiterând, în esenţă argumentele prezentate prin cererea de recurs.

6. Procedura de soluţionare a recursurilor

Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru, în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 21 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 25 martie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul din 25 martie 2020, cauza a fost suspendată de plin drept, conform art. 42 alin. (6) din Decretul Preşedintelui României nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgentă pe teritoriul României, fără efectuarea vreunui act de procedură, prin rezoluţia din data de 21 mai 2020, fixându-se termen pentru redeschiderea judecăţii la data de 1 iulie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

În şedinţa publică de la termenul din 1 iulie 2020 Înalta Curte a luat act că recurentul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a renunţat să mai susţină excepţia tardivităţii recursului declarat de reclamantă, invocată prin întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele expuse în continuare.

Cu titlu prealabil, referitor la invocarea de către intimatul-pârât a inadmisibilităţii recursului, întrucât nu îndeplineşte motivele prevăzute sub sancţiunea nulităţii, în sensul că motivele de casare şi dezvoltarea acestora nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., impunându-se ca recursul să fie respins ca vădit nefondat, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere aspectele menţionate la pct. 6 din prezenţa hotărâre privind procedura de soluţionare a recursurilor în completul de filtru, constată că motivele invocate de recurenta-reclamantă pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., indicate ca temei de drept al cererii de recurs, urmând să le analizeze ca atare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Între MADR si UAT comuna Sarichioi s-a derulat contractul de finanţare nerambursabila din programul operaţional pentru pescuit 2007-2013 nr. 366/21.10.2014 având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru implementarea proiectului "Extindere alimentare cu apa localitatea Sarichioi - executare puţ perforat".

Potrivit art. 2 din contract durata de execuţie a contractului este de 11 luni, data de 30.09.2015 reprezentând data limita de depunere a ultimei cereri de rambursare. Referitor la clauzele acestui contract părţile au încheiat actul adiţional nr. x/30.09.2015, actul adiţional nr. x/05.01.2016.

Prin art. 1 din actul adiţional nr. x se modifica art. 2 alin. (2) din contractul de finanţare în sensul ca durate de execuţie a contractului este de 13 luni si 24 zile, data de 15.12.2015 fiind termenul limita pana la care beneficiarul poate depune ultima cerere de rambursare.

Din documentaţia aferenta actului adiţional nr. x rezulta ca reclamanta a solicitat prelungirea duratei de execuţie a contractului de finanţare nerambursabila 366/21.10.2014 cu 6 luni si 15 zile peste termenul prevăzut în actul adiţional nr. 2.

În vederea discutării solicitării părţile au avut o întâlnire de conciliere la data de 18.12.2015 prin care de comun acord au stabilit prelungirea duratei de execuţie a contractului de finanţare până la data de 30.06.2016 cu condiţia ca cheltuielile realizate după data de 31.12.2015 sa fie achitate exclusiv din sursele proprii de finanţare ale beneficiarului. Minuta concilierii este semnata de către Primarul UAT Comuna Sarichioi în calitate de reprezentant. Actul adiţional nr. x este încheiat de părţi în acord cu minuta din 18.12.2015 art. 1 stabilind la alin. (1) durata contractului de finanţare iar la alin. (2) si 3 faptul ca "începând cu ianuarie 2016 execuţia proiectului va fi realizata exclusiv din surse proprii ale beneficiarului, pentru care acesta nu va solicita la plata cheltuieli eligibile"; şi "in situaţia în care a fost acordat avans, acesta trebuie justificat sau restituit integral pana la data de 15.12.2015."

Prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/23.08.2016 şi ulterior a Eratei nr. x/17/25.10.2016 la Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/23.08.2016, s-a stabilit o valoare totală a corecţiei financiare de 159.663,81 RON(119.747,86 RON din FEP - 75 % şi 39.915,95 RON din BN - 25 %), din care suma de 29.865,31 RON nu reprezintă creanţă bugetară fiind deja reţinută de la rambursare de către DGP AMPOP prin Cererea de rambursare nr. x, rezultând o creanţă bugetară în valoare de 129.798,5 RON, fără TVA(97.348,87 RON din FEP - 75 % şi 32.449,63 RON din BN - 25 %), debit datorat autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare, de către debitorul U.A.T. Comuna Sarichioi.

Corecţia financiară aplicată de echipa de control în valoare totală de 159.663,81 RON(119,747,86 RON din FEP - 75 % şi 39.915,95 RON din BN - 25 %) reprezintă corecţie financiară/reducere procentuală prevăzută în Anexa la H.G. nr. 519/2014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecţiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora şi vizează Contractul de execuţie lucrări lucrări nr. x/05.08.2014 încheiat către U.A.T. Comuna Sarichioi cu S.C. A. S.R.L.

Prin Decizia nr. 20/20.10.2016, autoritatea competentă a respins contestaţia privind soluţionarea recursului graţios, pentru motive de tardivitate.

În acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu cererea formulată de reclamanta UAT Comuna Sarichioi prin care a solicitat anularea alin. (2) si (3) de la art. 1 din actul adiţional nr. x/05.01.2016 la contractul de finanţare nerambursabila nr. 366/21.10.2014, interpretarea clauzelor contractului de finanţare nerambursabila nr. 366/21.10.2014 în raport de actul adiţional nr. x/05.01.2016, în sensul prelungirii legate a termenului pana la 30.06.2016, interpretarea actului adiţional nr. x/05.01.2016 ca fiind o reziliere/renunţare la clauza de la art. 9 alin. (1) din contractul de finanţare iniţial, anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/23.08.2016 şi a Eratei nr. x/17/25.10.2016, anularea Deciziei nr. 20/20.10.2016, acordarea în scopul finanţării nerambursabile a creanţei bugetare, actualizata cu indicele de inflaţie pana la data plaţii efective şi cu dobânzile legale aferente, in cuantum de 159.663.81 RON cu titlu de fonduri nerambursabile, astfel cum a fost defalcata la pct. 10 din erata nr. x/17/25.10.2016, acţiune care a fost respinsă de prima instanţă, sentinţa fiind criticată de reclamantă pentru nelegalitate.

2. Recursul formulat de reclamanta UAT Comuna Sarichioi împotriva sentinţei civile nr. 166 din 7 iulie 2017

Recurenta-reclamantă a formulat critici de nelegalitate prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

2.1 Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurentă cu privire la faptul că sentinţa recurată este dată cu interpretarea greşită a situaţiei de fapt, cuprinzînd motive contradictorii şi străine de natura cauzei, soluţia fiind motivată superficial, care se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Aminteşte instanţa de control judiciar că nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

Lecturând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, prima instanţă a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Astfel, judecătorul a explicat soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii de chemare în judecată.

În sensul dispoziţiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi a art. 6 § 1 din CEDO, motivele de fapt şi de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt şi de drept care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv.

Aceasta înseamnă, aşa cum s-a reţinut în practica consolidată a instanţei supreme, având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conţinut, nu de volum, că instanţa nu este obligată să răspundă punctual tuturor susţinerilor/apărărilor părţilor ori fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care acestea şi-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică, cerinţă pe care o îndeplineşte sentinţa recurată, faptul că soluţia pronunţată nu este în concordanţă cu opinia recurentei neputând să atragă casarea hotărârii în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Totodată Înalta Curte aminteşte că în practica instanţelor de control judiciar s-a reţinut constant că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi atunci când există o contradicţie între soluţia pronunţată şi considerentele ce stau la baza acestea sau atunci când considerentele reflectă un caracter antagonic, nefiind posibil de urmărit raţionamentul care a stat la baza pronunţării soluţiei, ori când instanţa s-a pronunţat cu privire la altă acţiune decât cea care face obiectul litigiului, niciuna dintre aceste ipoteze nefiind întâlnită în cauză.

2.2 Înalta Curte constată că nu sunt incidente nici prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora recurenta-reclamantă a învocat greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material, formulând critici prin care a prezentat modul propriu de interpretare a dispoziţiilor legale invocate, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate urmând să le analizeze împreună în raport de finalitatea concretă a acestora.

Înalta Curte aminteşte că potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Inainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există".

Totodată, alin. (6) al art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevede că "Plângerea prealabilă în cazul actiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificatia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozitiile C. proc. civ. fiind aplicabile in mod corespunzător. In acest caz, plângerea trebuie făcută în termenul de 6 luni prevăzut la alin. (7), care va începe să curgă; c) de la data încălcării obligatiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de executarea contractului."

Înalta Curte constată că reclamanta nu a ataşat cererii de chemare în judecată dovada efectuării procedurii plângerii prealabile, în mod corect prima instanţă constatând că in cauza reclamanta nu a făcut dovada existentei unei solicitări referitoare la anularea anularea alin. (2) si (3) de la art. 1 din actul adiţional nr. x/05.01.2016 la contractul de finanţare nerambursabila nr. 366/21.10.2014, considerate abuzive şi nelegale.

Astfel, întâlnirea din data de 18.12.2015 la care au participat reprezentanţi atât ai reclamantei cât şi ai MADR, a avut ca scop obtinerea acordului MADR privind prelungirea duratei de execuţie a Contractului nr. x/21.10.2014 până la data de 30.06.2016.

Aşadar, actul adiţional nr. x s-a încheiat ca urmare a concilierii realizate la data de 18.12.2015, iar ulterior încheierii actului reclamanta nu a solicitat modificarea clauzelor contractuale, între părţi nederulându-se o conciliere/mediere cu privire la alin. (2) si 3 ale actului adiţional nr. 3.

Înalta Curte nu poate reţine nici înscrisurile depuse de recurentă odată cu cererea de recurs în dovedirea efectuării procedurii prealabile cu privire la capătul 1 al acţiunii, întrucât acestea reprezintă procese-verbale de conciliere încheiate la sediul reclamantei de către aceasta cu privire la absenţa autorităţii contractante sau puncte de vedere transmise în raport de proiectul actului de control, care nu au legătură cu alin. (2) si 3 ale actului adiţional nr. x, astfel cum în mod greşit susţine recurenta.

În ceea ce priveşte critica în sensul că instanţa de fond a interpretat greşit intenţia părţilor, MADR acceptând, în opinia sa, încheierea unui act aditional de prelungire a duratei de execuţie peste termenul limită de execuţie al lucrărilor, solicitând interpretarea actului adiţional nr. x/05.01.2016, ca fiind o prelungire legală a termenului de execuţie a contractului, Înalta Curte constată că este nefondată.

Astfel, în mod corect prima instanţă, având în vedere caracterul de contract administrativ al contractului de finanţare, a reţinut că modificarea termenului de execuţie a contractului a avut la bază convenţia părţilor materializată conform intenţiei părţilor exprimata la întâlnirea de conciliere din data de 18.12.2015, iar nu o dispoziţie legală.

Nu poate fi susţinută interpretarea greşită a intenţiei părţilor în sensul că MADR a acceptat încheierea unui act aditional de prelungire a duratei de execuţie peste termenul limită de execuţie al lucrărilor, în condiţiile în care atât Contractul de finantare nerambursabilă nr. 366/21.10.2014 cât si Actul aditional nr. 3/05.01.2016 la contract, au fost semnate de către UAT Comuna Sarichioi si implicit toate clauzele au fost însusite de această parte contractantă.

Conform Deciziei DGP AMPOP nr. x/09.11.2015, emisă în baza O.U.G. nr. 49 din 23 octombrie 2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene nerambursabile aferente politicii agricole comune, politicii comune de pescuit şi politicii maritime integrate la nivelul Uniunii Europene, precum şi a fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru perioada de programare 2014-2020 şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul garantării, beneficiarii proiectelor finantate prin POP 2007-2013 care nu finalizează executia acestora până la data de 31 decembrie 2015, au posibilitatea finalizării acestora până la data de 15 decembrie 2016, exclusiv din surse proprii de finanţare, conform prevederilor contractului de finanţare, în baza unei solicitări şi încheierii unui act aditional la contractul de finanţare nerambursabilă.

În cadrul Capitolului IV Dispoziţii tranzitorii şi finale, art. 57 din O.U.G. nr. 49/2015 se prevăd următoarele:

"(5) Pentru angajamentele legale aferente măsurilor finanţate prin POP 2007-2013, care nu S-au finalizat până la data de 31 decembrie 2015 şi care nu intră sub incidenţa prevederilor Deciziei Comisiei C(2015) 6.713 de modificare a Deciziei C(2013) 4.879, beneficiarii acestora au posibilitatea finalizării proiectelor până la data de 15 decembrie 2016, exclusiv din surse proprii de finantare, conform prevederilor contractului de finantare, (6) Pentru angajamentele legale aferente măsurilor finanţate prin POP 2007-2013, care nu s au finalizat până la data de 31 decembrie 2015 şi pentru care au fost efectuate plăţi în avans de către MADR şi care nu intră sub incidenta prevederilor Deciziei Comisiei C(2015) 6.713, beneficiarii acestora au posibilitatea finalizării proiectelor până la data de 15 decembrie 2016, exclusiv din surse proprii de finanţare, conform prevederilor contractului de finantare, numai cu condiţia restituirii avansului încasat şi nejustificat până la data de 30 ianuarie 2016 pentru POP."

Mai mult decât atât, UAT Sarichioi a fost de acord cu condiţiile stipulate în Actul adiţional nr. x/05.01.2016, iar în Minuta întâlnirii de conciliere din data de 18.12.2015 se precizează că a fost emisă Hotărârea nr. 81/17.12.2015 a Consiliului Local al Comunei Sarichioi prin care se aprobă alocarea sumei de 126.579,94 RON în vederea finalizării lucrărilor aferente contractului de finanţare nerambursabilă nr. 366/21.10.2014, ceea ce presupune că reclamanta a înţeles care erau condiţiile asumate la data semnării actului aditional nr. 3/05.01.2016.

În urma întâlnirii de conciliere reprezentanţii DGP AMPOP au fost de acord cu solicitarea beneficiarului de prelungire a duratei de executie a contractului de finanţare nerambursabilă nr. 366/21.10.2014 până la data de 30.06.2016, în condiţiile în care cheltuielile realizate după data de 31.12.2015 vor fi achitate exclusiv din sursele proprii de finanţare ale beneficiarului, precum şi cu întocmirea actului adiţional de prelungire a duratei de execuţie a contractului.

Reprezentanţii DGP AMPOP au informat beneficiarul că în situaţia în care nu va finaliza proiectul în cursul anului 2016, UAT Comuna Sarichioi va fi obligată să restituie în totalitate fondurile nerambursabile primite în cadrul contractului nr. x/21.10.2014, aceste prevederi fiind cuprinse chiar în textul Contractului nr. x/21.10.2014.

În aceste condiţii, este vădit neîntemeiată solicitarea de a se constata modificarea clauzei contractului de finanţare în temeiul unei dispoziţii legale cât timp modificarea termenului a avut la baza, astfel cum s-a reţinut anterior, solicitarea de prelungire a termenului de execuţie care i-a aparţinut reclamantei.

Referitor la susţinerea recurentei-reclamante în sensul că prelungirea echivalează cu legalitatea execuţiei lucrărilor până la data de 30.06.2016 şi renuntarea la clauza de la art. 9 din Contractul de finantare, sens în care trebuie interpretat actul adiţional nr. x, Înalta Curte reţine că art. 1 are următorul conţinut: "durata de execuţie menţionată la alin. (2) al art. 2 din - Durata contractului din contract se prelungeşte până la data de 30.06.2016…"Actul adiţional face referire la art. 9 alin. (4) din contractul de finanţare care prevede ca orice modificare a contractului de finanţare trebuie făcuta prin act adiţional încheiat în condiţiile contractului de finanţare nerambursabila, astfel că, în mod judicios a apreciat instanţa de fond că, analizând intenţia comuna a părţilor materializată în actul adiţional nr. x, acesta este o modificare adusa clauzei ce prevede termenul de execuţie al contractului, iar nu o formă a unei declaraţii de reziliere a unei clauze contractuale.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la soluţia de anulare a Deciziei de soluţionare a contestaţiei şi a Notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecţiilor financiare, Înalta Curte reţine că potrivit O.U.G. nr. 66/2011 "Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiei financiare este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare".

Asadar, Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiei financiare nr. x/25.08.2016 este un act administrativ unilateral cu caracter individual, in sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Lege nr. 554/2004, iar prin Decizia nr. 20/20.10.2016, autoritatea competentă a respins contestaţia privind soluţionarea recursului graţios, pentru motive de tardivitate.

Înalta Curte aminteşte că în conformitate cu dispoziţiile art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011 "(1) Contestaţia administrativă se formulează în scris, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanţă, (...)", alin. (4) al acestui text legal prevăzând că "Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de decădere".

Astfel, aceste dispoziţii speciale stabilesc că termenul 30 de zile prevăzut pentru contestare este un termen calculat pe zile calendaristice, ceea ce înseamnă ca se include în termen şi ziua în care începe să curgă precum şi ziua în care se împlineşte.

Înalta Curte constată că data primirii Notei de către reclamanta este 29.08.2016, iar data formulării contestaţiei este 29.09.2016, aspect necontestat de altfel de recurenta-reclamantă, termenul de 30 zile fiind depăşit, ultima zi de depunere fiind 27.09.2016, interpretarea recurentei în sensul că se aplică prevederile art. 182 C. proc. civ. cu privire la calculul termenelor procedurale pe zile fiind greşită în contextul sus reţinut, astfel că, în mod corect, instanţa de fond a apreciat tardivitatea formulării contestaţiei.

De asemenea, reţine instanţa de control judiciar că art. 51 din nr. 66/2011 stipulează că "Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare."

Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate şi ale art. 8 din Legea nr. 554/2004, poate forma obiectul acţiunii în contencios administrativ, decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei administrative formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare.

Or, în condiţiile în care contestaţia nu a fost analizată pe fondul criticilor, ci a fost respinsă în mod corect ca tardiv formulată, astfel cum s-a reţinut anterior, Înalta Curte, în acord cu opinia judecătorului fondului, apreciază că nu pot fi analizate în prezentul demers judiciar criticile formulate asupra legalităţii Notei de constatare, întrucât instanţa de contencios nu analizează în mod direct legalitatea Notei, ci a deciziei de soluţionare a contestaţiei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

3. Recursul formulat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 34 din 19 februarie 2018

3.1 Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, reţine instanţa de control judiciar că reprezintă cheltuieli de judecată totalitatea sumelor avansate de părţi pe parcursul procesului, în legătură cu soluţionarea litigiului, care sunt supuse condiţiei dovedirii şi justificării legăturii de cauzalitate dintre acestea şi proces.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.", art. 452 din acelaşi Cod prevăzând că "Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei."

Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă că partea care pretinde recuperarea cheltuielilor de judecată de la partea adversă este ţinută să administreze dovezi cu privire la cuantumul acestora, respectiv la fiecare componentă a acestora, iar momentul-limită până la care partea este în drept să administreze probele referitoare la cheltuielile de judecată pretinse în proces este închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Înalta Curte, împărtăşind opinia judecătorului fondului, reţine că recurenta-pârâta a dovedit suportarea de către minister a sumei de 878,99 RON, cheltuielile de judecată astfel fiind defalcate în funcţie de modul de utilizare, respectiv combustibil, cazare, taxă pod. Aceste cheltuieli de deplasare au fost aprobate de către directorul MADR şi sunt dovedite în sensul dispoziţiilor legale sus-menţionate, fiind alocate termenelor de judecată din 22 şi 29 mai 2017.

Instanţa de control judiciar constată însă că taxa de rovignetă este o taxă care se plăteşte pentru utilizarea reţelei de drumuri din România, fie ele drumuri naţionale, europene sau autostrăzi, astfel că nu se poate susţine că a fost achitată numai pentru deplasarea la Constanţa, în mod corect fiind exclusă de instanţa de fond suma de 13,59 RON reprezentând rovignetă, întrucât nu poate fi pusă în sarcina reclamantei o sumă care nu a fost determinată de litigiul dedus judecăţii.

De asemenea, în mod corect a apreciat judecătorul fondului că nu pot fi incluse în cheltuielile de judecată sumele menţionate în documentele numite "ordonanţare de plată", întrucât nu rezultă că suma solicitată a fost suportată de pârât cu ocazia termenului de judecată din 19.06.2017.

Astfel, recurenta-pârâtă a susţinut că a depus aceleaşi acte justificative pentru toate termenele de judecată, iar, pentru termenul de judecată din data de 19.06.2017, aceasta a depus ca document justificativ al sumelor ocazionate cu activitatea procesuală "ordonanţarea de plată".

Înalta Curte constată că din înscrisul aflat la dosar de fond rezultă cheltuielile efectuate de reprezentantul pârâtului la termenele de judecată din 22 şi 29 mai 2017, conform actelor aflate la dosar fond: dispoziţia de plată nr. x/19.05.2014, respectiv nr. 886/26.05.2017, referat de deplasare nr. x/04.05.2017, respectiv nr. x/24.05.2017 - privind avansarea sumelor de câte 500 RON, ordin de deplasare nr. 8/04.05.2017, respectiv nr. 10/24.05.2017, cuprinzând decontul (cheltuieli efectuate) depus la 23.05.2017 şi la 30.05.2017, dispoziţia de încasare nr. 873/23.05.2017, respectiv nr. 904/30.05.2017, copii facturi şi bonuri fiscal, dispoziţie de plată nr. x/06.06.2017 privind suma de 13,59 RON reprezentând rovignetă auto.

Totodată, în cuprinsul aceluiaşi înscris aflat la dosar fond s-a adăugat olograf "+ cheltuieli deplasarea termen 19.06.2017", fiind menţionate sumele din facturile fiscal/bonuri cazare, taxă pod, rovignetă, combustibil şi diurnă, facturi ataşate la dosar.

Astfel, recurenta susţine în mod nejustificat că a depus aceleaşi documente pentru toate termenele de judecată, observându-se că pentru termenul din data de 19 iunie 2017 au fost depuse doar facturi/bonuri fiscale, nefiind depusă vreo dispoziţie de plată, referat de deplasare privind avansarea sumei pentru cheltuielile ocazionate cu termenul de judecată în discuţie de către instituţiei şi nici ordinul de deplasare pentru acest termen, pe care oricum decontul de cheltuieli se menţionează în cuprinsul acestuia după întoarcerea în instituţie.

Astfel, Înalta Curte constată că în mod correct a apreciat prima instanţă că nu pot fi incluse în cheltuielile de judecată sume menţionate în documente numite "ordonantare de plata", care de altfel chiar în sensul invocat de recurentă, ca act care constată ordonantarea cheltuielilor, ca fază a executiei bugetare prin care se confirma că operaţia a avut loc si plata poate fi realizată, primele trei faze - angajarea, lichidarea, ordonantarea - fiind de competenta ordonatorului de credite si se efectueaza pe baza avizelor date de compartimentele de specialitate ale institutiei publice, plata cheltuielilor fiind faza din cadrul executiei bugetare in care institutia publica isi achita efectiv obligatiile fata de terti, nu face dovada achitării sumelor în discuţie.

Or, astfel cum s-a reţinut anterior momentul-limită până la care partea este în drept să administreze probele referitoare la cheltuielile de judecată pretinse în proces este închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei, în speţă, data de 19 iunie 2017, la care pentru cheltuielile privind activitatea procesuală nu a depus un act care să ateste virarea de către pârât a sumei de bani în discuţie şi care să facă dovada în sensul dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ.

Aşadar, pornind de la definiţia cheltuielilor de judecată, care reprezintă ansamblul sumelor de bani pe care trebuie să le suporte părţile în legătură cu activitatea lor procesuală, este firesc ca acestea să plătească anticipat anumite cheltuieli, iar, la sfârşitul dezbaterilor, să fie suportate de partea care a pierdut procesul, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile legale privind dovedirea acestora, în speţă, nefiind făcută dovada că suma reprezentând cheltuielile de judecată pentru termenul din data de 19 iunie 2017 a fost achitată anticipat, aspect care este confirmat şi din ordinul de deplasare de la dosar recurs din care rezultă că decontul cheltuielilor s-a efectuat la data de 20 iunie 2017, la acel moment fiind stabilită de fapt suma reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate cu deplasarea consilierului juridic la termenul respectiv.

3.2 Înalta Curte reţine că sentinţa pronunţată în soluţionarea cererii de completare a dispozitivului nu este casabilă în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., aceasta respectând dispoziţiile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi a art. 6 § 1 din CEDO, pentru argumentele expuse la pct. 2.2 din prezentele considerente ale deciziei de recurs, pe deplin valabile şi în ceea ce priveşte această sentinţă.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţelor atacate prin prisma dispoziţiilor legale invocate de recurenti, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă UAT Sarichioi împotriva sentinţei nr. 166 din 07 iulie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 34 din 19 februarie 2018 pronunţate de aceeaşi instanţă, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 iulie 2020.