Suspension of administrative order denied due to exhausted effects and lack of current legal interest

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 21.02.2018, reclamantul A. a solicitat suspendarea Ordinului MAI nr. 31/12.02.2016 până la pronunţarea instanţei de fond care va judeca cererea de anulare a actului.

În motivarea cererii, a arătat că a formulat contestaţie împotriva Deciziei de pensie nr. x/06.07.2017 emisă în vederea recalculării pensiei pe sistemul Legii nr. 223/2015. Comisia de Contestaţii i-a respins cererea prin Hotărârea nr. 15137/23.08.2015. A formulat contestaţie la Tribunalul Brăila atât împotriva hotărârii comisiei de contestaţii pensii din cadrul MAI cât şi împotriva deciziei, ce face obiectul dosarului nr. x/2017

A mai arătat că, în motivarea contestaţiei, atât Casa Sectorială de Pensii, cât şi Direcţia juridică din cadrul MAI au invocat în apărare Ordinul MAI nr. 31/12.02.2016, care nu permite recalcularea pensiilor cu adăugarea vechimii valorificate după data deschiderii dreptului de pensie până la 1 ianuarie 2016, sume adăugate la pensie conform Legii nr. 241/2013.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 49 din 20 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia lipsei de interes invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne şi s-a respins ca lipsită de interes cererea de suspendare a Ordinului MAI nr. 31/12.02.2016 formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.

3. Recursul

Împotriva sentinţei civile nr. 49 din 20 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurentul a susţinut că, în cadrul şedinţei ce a avut loc la data de 13.03.2018, a formulat apărări orale în faţa instanţei privitor la excepţia lipsei de interes invocată de pârâtă, indicând articolul 33 din C. proc. civ., ocazie cu care a arătat că interesul de a acţiona poate fi atât determinat, legitim, personal, născut si actual, cât şi nenăscut şi actual, situaţie în care cererea se poate formula în scopul prevenirii încălcării unui scop subiectiv sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara. Prin documentele pe care le-a depus în probaţiune din dosarul nr. x/2017, a dovedit prejudiciul produs şi interesul care este actual.

A mai arătat recurentul că datorită dispoziţiilor din Ordinul MAI nr. 31/2016, au fost limitate elementele salariale avute în vedere la recalcularea pensiei sale.

A susţinut că articolele 11 lit. g) şi art. 18 din Ordin conţin dispoziţii care limitează elementele salariale care trebuiau actualizate la recalcularea pensiei, având în vedere reglementările legale ale salarizării poliţiştilor în activitate, la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, adică 01.01.2016.

La art. 18 alin. (1) din Ordinul MAI nr. 31/2016 se prevede că actualizarea elementelor salariale va fi făcută, numai asupra elementelor identificate în documentele de plată ale poliţistului pensionat, schimbând sensul legii, care nu limitează actualizarea elementelor salariale, iar prin principiul de la art. 2 lit. b) din Legea nr. 223/2015, se invocă principiul egalităţii şi nediscriminării, în sensul că pentru pensionarii aflaţi în sistemul de pensii militate MAI, aceştia trebuie să beneficieze de un tratament egal în condiţiile în care s-au aflat în aceiaşi situaţie juridică.

Prin urmare, admiterea excepţiei lipsei de interes de către instanţa de fond este nelegală şi netemeinică, hotărârea fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, făcându-se o greşita aplicare a legii.

Totodată, susţine că, deşi a formulat apărări în timpul dezbaterilor pe excepţia lipsei de interes, invocând dispoziţiile art. 33, pentru care a depus şi concluzii scrise la data 13.03.2018 şi completare la 15.03.2018, instanţa de fond nu a făcut nicio trimitere la acestea, motiv pentru care consideră că sunt incidente şi dispoziţiile art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

4. Apărările intimatului

Intimatul Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pe motiv că criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Decizia instanţei de recurs

Excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne, este nefondată. Din analiza conţinutului cererii de recurs rezultă că recurentul-reclamant a dezvoltat critici la adresa sentinţei recurate, ce pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat.

Examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, apreciază că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. invocate de recurent.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. se referă la situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Recurentul -reclamant a invocat ipoteza referitoare la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, întrucât instanţa de fond nu a făcut nicio referire la apărările formulate atât verbal în timpul dezbaterilor cu privire la excepţia lipsei de interes, cât şi în scris prin concluziile scrise.

Înalta Curte constată că, în speţă, nu este îndeplinită această ipoteză, sentinţa recurată fiind motivată cu respectarea exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., argumentele invocate de recurentul - reclamant fiind contrazise de conţinutul hotărârii recurate, care expune în mod clar, logic şi coerent raţionamentul instanţei, fiind în măsură să expliciteze, în fapt şi în drept, soluţia pronunţată în dispozitiv.

Împrejurarea că în cuprinsul sentinţei nu se fac referiri exprese la argumentele reclamantului în sensul învederat de acesta, nu demonstrează, în opinia Înaltei Curţi, că, aspectele astfel indicate nu ar fi fost avute în vedere în analiza globală a instanţei, care a apreciat că interesul reclamantului în promovarea acţiunii nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, în sensul că nu este actual, personal şi direct, deoarece nu există nici un folos practic pentru cel care a pus în mişcare acţiunea civilă.

Nu pot fi primite nici criticile ce vizează interpretarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material incidente cauzei (motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

De asemenea, dispoziţiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, "Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării."

Analizând situaţia concretă dedusă judecăţii, se constată că, prin Ordinul MAI nr. 31/12.02.2016 privind aprobarea procedurilor de recalculare şi de actualizare a pensiilor militare de stat, a cărui suspendare s-a solicitat prin acţiune, ministrul afacerilor interne, ministrul apărării naţionale, ministrul justiţiei, directorul Serviciului Român de Informaţii, directorul Serviciului de Informaţii Externe, directorul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi directorul Serviciului de Protecţiei şi Pază au aprobat procedura de recalculare a pensiilor militare de stat prevăzută în Anexa nr. 1.

Înalta Curte reţine că, pentru a putea fi suspendată executarea unui act administrativ, este necesar ca acesta să fie susceptibil de executare, cu alte cuvinte să producă efecte în curs, a căror stopare se tinde a se realiza prin cerere.

Or, în speţă, în mod corect instanţa de fond a reţinut că efectele directe ale Ordinului MAI nr. 31/12.02.2016 s-au produs asupra reclamantului şi au încetat odată cu emiterea Deciziei nr. x/06.06.2017 şi a Hotărârii nr. 15137/23.08.2017.

Prin urmare nu poate fi suspendat un act administrative care şi-a epuizat efectele înainte de pronunţarea instanţei, deoarece hotărârea emisă de instanţă se raportează la momentul pronunţării.

Astfel, faptul că actul administrativ a cărui suspendare se solicită şi-a epuizat efectele, iar în prezent nu mai produce efecte directe asupra intereselor reclamantului care să justifice o suspendare, face lipsită de sens analiza instanţei prin prisma dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru că o astfel de analiză are, ca situaţie premisă, existenţa unui act administrativ susceptibil de a produce efecte.

Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 49 din 20 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2019.