Appeal against fiscal administrative act dismissed for lack of interest after failure to initiate annulment action

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată în dosarul cu numărul de mai sus la data de 05.12.2017 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - Direcţia Generală A Vămilor - Direcţia de Supraveghere şi Control Vamal, solicitând instanţei să dispună suspendarea executării Procesului-verbal nr. x/23.11.2017 încheiat de ANAF, Direcţia Generală a Vămilor, Direcţia Supraveghere şi Control Vamal, până la pronunţarea instanţei de fond, cu privire la anularea acestui din urmă act administrativ.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 19/CA/2018-PI din 19 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare, invocată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - Direcţia Generală a Vămilor - Direcţia de Supraveghere şi Control Vamal şi s-a respins cererea de suspendare a executării Procesului-verbal nr. x/23.11.2017 formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - Direcţia Generală a Vămilor - Direcţia de Supraveghere şi Control Vamal, ca inadmisibilă.

Totodată, s-a dispus restituirea cauţiunii de 1.000 RON achitată prin Recipisa de consemnare B. nr. x/16.02.2018, în favoarea reclamantei S.C. A. S.A..

3. Recursul

Împotriva sentinţei civile nr. 19/CA/2018-PI din 19 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., susţinând că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a făcut aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, conform cărora actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuţiilor de administrare a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, pentru stabilirea unei situaţii individuale şi în scopul de a produce efecte juridice faţă de cel căruia îi este adresat; a dispoziţiilor art. 93 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, referitoare la stabilirea creanţelor fiscale şi a dispoziţiilor art. 95 alin. (4), art. 102 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală cu privire la declaraţia de impunere.

A solicitat admiterea recursului şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul art. 20 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ca urmare a faptului că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul.

În subsidiar, în măsura în care se va aprecia ca fiind incidente dispoziţiile art. 20 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, a solicitat casarea sentinţei atacate şi rejudecarea în fond a litigiului.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa recurată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind lipsit de interes, împrejurare care face inutilă în tot expunerea detaliată şi cercetarea în fond a recursului declarat.

Conform celor menţionate la pct. 1, Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal nr. x/23.11.2017 încheiat de ANAF - Direcţia Generală a Vămilor - Direcţia Supraveghere şi Control Vamal, până la pronunţarea instanţei de fond.

Prevederile art. 14 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004 reglementează obligaţia persoanei care se consideră vătămată de actul administrativ unilateral de a introduce acţiune în anularea actului în termen de 60 de zile de la soluţionarea cererii de suspendare a executării acestuia, în caz contrar suspendarea încetând de drept şi fără nicio formalitate.

Urmare a solicitării instanţei de judecată, recurenta-reclamantă a înregistrat la dosar, la data de 17.01.2019, precizări în sensul că societatea nu a mai formulat acţiune în anularea actului administrativ-fiscal a cărui suspendare o solicită.

Prin urmare, în cauză se pune problema subzistenţei interesului în promovarea căii de atac exercitate, de vreme ce recurenta-reclamantă nu a formulat acţiune în anularea actului administrativ-fiscal a cărui suspendare o solicită.

Prin interes se înţelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut şi actual, condiţie ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât şi pe parcursul soluţionării acesteia.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că, în speţă, recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. nu mai justifică un interes în soluţionarea prezentei căi de atac.

Pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 19/CA/2018-PI din 19 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2019.