Creation of artificial conditions for eligibility in rural development funding and cumulative assessment of subjective and objective indicators under EU regulations.

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cerere de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale:

▪ anularea Deciziei nr. 2800/18.10.2016 de soluţionare a contestaţiei formulate de reclamantă împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/09.08.2016 privind proiectul "Achiziţie utilaje şi echipamente pentru îmbuteliere apă minerală" ce face obiectul contractului de finanţare x/13.05.2011;

▪ anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/09.08.2016 privind proiectul "achiziţie utilaje şi echipamente pentru îmbuteliere apă minerală" ce face obiectul contractului de finanţare x/13.05.2011.

2. Soluţia instanţei de fond

2.1 Prin sentinţa nr. 163 din 31 octombrie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiat.

2.2. Prin încheierea din 25 ianuarie 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurate în practicaua hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul menţionării numărului sentinţei ca fiind "nr. 163/F/2017" în loc de "nr. 8163/2017".

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 163 din 31 octombrie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., în insolvenţă.

Reclamanta a criticat hotărârea instanţei de fond, sub aspectul netemeiniciei şi nelegalităţii, sens în care a solicitat admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate şi, urmare a rejudecării cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a dat o interpretare eronată noţiunii de "condiţii create în mod artificial", prin raportare la Nota Directoare pentru auditori şi la Decizia CJUE pronunţată în cauza Slancheva sila EOOD, precum şi la prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011 care prevede că "fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor", în condiţiile în care Regulamentul a fost aprobat ulterior semnării contractului de finanţare.

Organul de control a început constatările printr-o analiza a unei stări de fapt din anul 2010, situaţie care vine să anuleze de facto efectele tuturor actelor administrative emise de autoritate în cadrul activităţilor de verificare de până acum, activităţi întreprinse cu ocazia verificării cererilor de plata, în contextul în care toate actele societăţii au fost depuse la autoritate înaintea semnării contractului de finanţare, astfel încât, la data semnării contractului în 13.05.2011, toate informaţiile privitoare la societate erau cunoscute autorităţii.

Verificarea existenţei condiţiilor artificiale ar trebui făcută de către autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene înainte de efectuarea plăţilor, menţionează recurenta, iar crearea condiţiilor artificiale trebuie dovedită. La toate cererile de finanţare depuse (şi aprobate), toate condiţiile de implementare au fost verificate şi au fost declarate conforme prin Formular AP 1.5 - M312 - FISA DE VERIFICARE TEHNICA SI FINANCIARA şi aprobate la plata.

Perioada la care se referea cerinţa criteriului de selecţie a fost aprilie 2013- aprilie 2016, iar în vederea respectării acestui criteriu de selecţie, numărul minim de angajaţi necesari era 8, în calcul luându-se în considerare, din punct de vedere al documentelor financiar-contabile (bilanţuri anuale), numărul mediu anual de salariaţi (pag. 7 din Ghidul Solicitantului), pe ani de activitate şi nu un număr reflectat pe luni din cadrul unui an, cifră care poate să prezinte anumite fluctuaţii generate de diverse probleme aferente specificităţii forţei de munca.

Astfel, precizează recurenta, în perioada analizata, numărul mediu anual de angajaţi era următorul: anul 2013-8 angajaţi; anul 2014-9 angajaţi; anul 2015-8 angajaţi, iar la data de 22.04.2016 - data efectuării controlului-8 angajaţi, criteriul de selecţie fiind astfel menţinut pe întrega perioadă de derulare a contractului de finanţare.

În fine, recurenta a mai învederat că pârâta a invalidat efectele juridice ale actului administrativ Nr. x/13.05.2011, cu sfidarea oricăror norme şi principii referitoare al stabilitatea circuitului civil, astfel că emiterea Procesului-verbal şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei, prin care s-a constatat pretinsa neregulă, constând în crearea de condiţii artificiale, a fost făcută cu încălcarea principiului irevocabilităţii actelor administrative care au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea depusă, intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susţinerea acestei poziţii procesuale, intimata a învederat că, în urma efectuării controlului având ca obiectiv verificarea menţinerii condiţiilor de eligibilitate a proiectului, s-a constatat faptul că prin cesionarea părţilor sociale deţinute de către S.C. A. S.R.L., în cadrul S.C. A. S.R.L., la data de 10.05.2010, (în perioada 02.04.2009 - 10.05.2010 S.C. A. S.R.L. este asociat unic al S.C. A. SRL), d-nei C., s-a creat, în imediata apropiere a datei depunerii cererii de finanţare, în mod artificial, un solicitant aparent eligibil, în vederea obţinerii de ajutor financiar nerambursabil, cu scopul de a beneficia de facilităţile aferente Măsurii 312 deoarece, prin prisma acţionariatului avut de reclamantă anterior depunerii cererii de finanţare, S.C. A. S.R.L. nu îndeplinea statutul de microîntreprindere, statut obligatoriu solicitanţilor Măsurii 312.

În privinţa condiţiilor artificiale, intimata a invocat prevederile articolul 4, alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei, din 27 ianuarie 2011, de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului, în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a Eco-condiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, care trebuie interpretat în sensul că aceste condiţii de punere în aplicare a textului de lege necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv, elemente care sunt prezentate în titlul de creanţă contestat.

În acest sens, intimata a reluat susţinerile sale din întâmpinarea depusă în faţa instanţei de fond, în privinţa existenţei indicatorilor fizici, funcţionali-legali, şi a indicatorilor de afacere/contabili/financiari, astfel cum au fost identificaţi în cuprinsul procesului-verbal nr. x/09.08.2016.

Astfel, precizează intimata, nu se poate considera că s-a consolidat structura economică în zonă, în condiţiile în care relaţiile comerciale s-au desfăşoară între beneficiar şi entităţi ce au aceeaşi asociaţi/administratori, populaţia rurală lipseşte cu desăvârşire iar locurile de muncă au fost înfiinţate doar teoretic (prin preluarea angajaţilor de la S.C. A. SRL).

Prin urmare, în aprecierea intimatei, acordarea unui ajutor nerambursabil de o valoare mai mare decât plafoanele impuse celorlalţi solicitanţi/beneficiari, creează beneficiarului/grupului de persoane care acţionează de comun acord, un avantaj nejustificat în faţa competiţiei, aspect care implică îngreunarea îndeplinirii obiectivelor măsurii, din prisma principiului concurenţei pe piaţă.

Intimata a mai menţionat că instanţa de fond a reţinut în mod corect că au fost analizate legăturile juridice şi economice existente între cele două societăţi, respectiv S.C. A. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L., concluzionându-se atât din punct de vedere logistic, cât şi al resurselor umane şi financiare, că între cele două societăţi există o legătură ce a permis S.C. A. S.R.L., societate care nu îndeplinea criteriile de eligibilitate în cadrul proiectului finanţat FEADR să beneficieze indirect de aceste fonduri.

În ceea ce priveşte invocarea de către recurentă a culpei autorităţii, intimata a învederat că efectuează verificări strict în baza unor proceduri interne acreditate, fapt ce nu însemnă că, în situaţia în care ulterior sunt efectuate alte controale aprofundate de către compartimente specializate sau chiar instituţii externe cu atribuţii de control, beneficiarul este exonerat de răspundere pentru documentele depuse sau acţiunile întreprinse.

Nedepistarea neregulilor la momentul săvârşirii acestora de către beneficiar în diferitele etape procedurale de selecţie sau implementare a proiectului, precizează intimata, nu este un motiv care să atragă exonerarea răspunderii beneficiarului faţă de autoritatea contractantă, cu atât mai mult cu cât din aspectele constatate de echipa de control emitentă a procesului-verbal de constatare reies în mod clar neregulile rezultate din verificările efectuate, iar conform art. 5 alin. 2 din contractul de finanţare, "(...) autorizarea cererilor de plată poate fi invalidată ulterior prin constatarea de nereguli".

În plus, intimata a invocat hotărârea pronunţată în Cauza C-465/10 Hotărârea Ministre de l'interieur, de l'Outre-mer, des Collectivites territoriales et de l'immigration din 21 decembrie 2011, prin care, aplicând prin analogie raţionamentul din Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a arătat că "împrejurarea că autorităţile competente ar fi fost informate de beneficiarul subvenţiei cu privire la alegerea cocontractantului înainte chiar de lansarea procedurii de cerere de ofertă care avea ca obiect atribuirea contractului de achiziţii publice în cauză, aceasta nu influenţează, ca atare, calificarea drept "abatere" în sensul articolului 1 al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95".

Totodată, intimata a invocat Cauza C-94/05 Hotărârea Emsiand-Starke GmbH din 16 martie 2006, prin care Curtea a reţinut că principiul protecţiei încrederii/aşteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispoziţii clare a dreptului comunitar şi nici comportamentul unei autorităţi naţionale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii, care este contrar acestuia din urmă, nu poate crea, pentru un operator economic, o încredere legitimă privind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar acestui drept comunitar.

Prin urmare, a conchis intimata, afirmaţia reclamantei privind imposibilitatea acesteia de a reveni asupra propriilor decizii este una eronată, autoritatea având obligaţia, nu posibilitatea, de a dispune recuperarea sumelor acordate cu titlu de finanţare comunitară, atunci când este identificată o neregulă în implementarea proiectului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa pronunţată de instanţa de fond, prin raportare la cadrul legal incident speţei dedusă judecăţii, precum şi prin prisma criticilor formulate de către recurentă, încadrabile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Din perspectiva acestui motiv de casare, deşi recurenta nu a înţeles să formuleze veritabile critici în sensul încălcării sau aplicării greşite a normelor de drept material de către instanţa de fond, în esenţă prin recurs fiind reiterată acţiunea introductivă, anterior examenului de legalitate al sentinţei atacate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră necesar a face câteva succinte consideraţii în ceea ce priveşte chestiunea de fond reproşată reclamantei, constând în crearea de condiţii artificiale.

Astfel, instanţa de recurs menţionează că "crearea de condiţii artificiale" reprezintă acea acţiune sau inacţiune deliberată a solicitantului/beneficiarului de fonduri nerambursabile şi/sau unui/unor terţe persoane fizice sau juridice care are ca rezultat o modificare a unei situaţii existente la un moment dat, pentru a beneficia de plăţi în temeiul schemei de ajutor, urmărind să obţină un avantaj necuvenit, prin acest fapt identificându-se cumulativ cel puţin o situaţie în care a fost încălcat cel puţin un obiectiv general sau specific aferent legislaţiei sectoriale precizat în reglementările naţionale şi/sau europene aplicabile şi/sau în fişele tehnice ale măsurilor, astfel că finalitatea urmărită nu poate fi atinsă.

În prezent, noţiunea este reglementată de art. 60 din Regulamentul CE nr. 1306/2013.

Anterior acestei reglementări, art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011 a reţinut o formă similară a noţiunii.

Relevantă în privinţa modului de interpretare a art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE 65/2011 este Hotărârea pronunţată de CJUE la data de 12.09.2013, în cauza Slancheva sila EOOD împotriva Fondului de Stat pentru Agricultură - Agenţia de plăţi din Bulgaria.

Curtea a confirmat jurisprudenţa anterioară conform căreia condiţiile care contravin obiectivelor schemei necesită atât elemente subiective, cât şi obiective.

În privinţa elementelor obiective, s-a reţinut că faptele din fiecare caz trebuie analizate pentru a se putea stabili dacă obiectivele finanţării nu pot fi îndeplinite.

Acestea constau în sprijinirea creării şi dezvoltării micro-întreprinderilor în vederea promovării spiritului întreprinzător şi consolidarea structurii economice.

Aceste obiective ar putea fi puse sub semnul întrebării dacă o companie nou creată contribuie exclusiv la operaţiunile economice ale altei companii şi nu caută să obţină profit propriu, fiind mai degrabă un beneficiar formal decât unul real.

Altfel spus, elementele obiective sunt cele care arată că prin implementarea proiectului respectiv nu se pot îndeplini obiectivele măsurii de sprijin, se acordă un avantaj nejustificat beneficiarului sau altor entităţi terţe ori se creează un obstacol considerabil în calea atingerii finalităţii urmărite prin schema de ajutor.

Referitor la elementele subiective, acestea sunt reprezentate de elemente reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condiţiilor create în vederea obţinerii finanţării FEADR, cum ar fi legăturile juridice sau economice şi/sau cele personale între persoanele implicate în investiţia respectivă.

Elementele subiective, aşadar, sunt acele situaţii/fapte(indicatori/premise) prin care se creează aparenţa unui solicitant/proiect eligibil sau prin care, în cadrul proiectului, sunt introduse anumite componente/activităţi ce au doar scopul obţinerii unor avantaje necuvenite din punct de vedere al scorării.

În concluzie, art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE 65/2011 nu se poate aplica luându-se în calcul, ca unic motiv, faptul că un proiect de investiţii nu este independent din punct de vedere funcţional sau faptul că există o legătură de ordin juridic între solicitanţii acestui tip de sprijin, fără să se ia în considerare şi celelalte elemente reale existente în cazul respectiv.

În acest sens, Comisia Europeană a emis Nota directoare pentru Auditori nr. 22, având ca subiect crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiţii.

Conform acestei Note, indicatorii ce trebuie avuţi în vedere se împart în 3 categorii, respectiv: indicatori externi/fizici; indicatori de structură/juridici şi indicatori de afaceri/contabili, astfel că trebuie identificat în fiecare categorie cel puţin unul dintre indicatorii menţionaţi, pentru obţinerea finanţării în domeniul creării de condiţii artificiale.

Revenind la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de fond a efectuat un examen complet şi judicios cu privire la toate împrejurările de fapt şi de drept ale speţei dedusă judecăţii, având ca punct de reper premisele anterior expuse, astfel încât concluzia existenţei sau identificării în cauză a condiţiilor artificiale create de către reclamanta-recurentă este legală şi deplin justificată, concluzie bazată pe întreg probatoriul administrat în cauză.

Prin urmare, instanţa de fond, urmare a examenului de legalitate efectuat asupra actelor administrative contestate de către recurenta-reclamantă, a identificat prezenţa în cauză atât a elementului obiectiv, cât şi a elementului subiectiv, ambele subsumate condiţiilor de punere în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală.

Într-o manieră judicioasă, instanţa de fond a identificat împrejurările obiective ale speţei care au permis concluzia că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu a fost sau nu a putut fi atinsă de către reclamantă, menţionând concret elemente de probă obiective, precum legăturile juridice, economice sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare ori existenţa coordonării deliberate între acestea.

Mai mult, instanţa a procedat la analiza coroborată, simultană şi comparativă a tuturor elementelor care au condus la suspiciunea de creare a condiţiilor artificiale, confirmând întemeiat existenţa indicatorilor fizici, funcţionali şi economici identificaţi şi menţionaţi de echipa de control din cadrul intimatei, în procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/09.08.206, conchizând că reclamanta-beneficiară a creat condiţii artificiale pentru a putea beneficia de fonduri nerambursabile, prin înfiinţarea unei entităţi juridice care nu acţionează independent, fiind dependentă clar de A. S.R.L., din punct de vedere al aprovizionării cu materie primă necesară funcţionării în condiţii optime, astfel că achiziţiile efectuate prin proiectul FEADR au avut menirea de a completa tehnologic necesarul de echipamente al societăţii menţionate care nu se încadra în condiţiile de eligibilitate ale programului, respectiv nu îndeplinea condiţiile specifice măsurii 312, nefiind microîntreprindere.

În ceea ce priveşte criteriile subiective, din punct de vedere al elementelor care contribuie la conturarea indicatorilor fizici, Înalta Curte reţine că S.C. A. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L. au acelaşi obiect principal de activitate, cod CAEN 1107, iar spaţiul în care reclamanta îşi are sediul a fost dobândit prin închiriere de la societatea secund menţionată, aceasta funcţionând în aceeaşi clădire.

În categoria indicatorilor funcţionali, corect a apreciat instanţa de fond că reclamanta este singurul client către care A. S.R.L. prestează servicii de îmbuteliere a apei, aceasta fiind singurul asociat al reclamantei, avându-l ca administrator pe D..

De asemenea, din această perspectivă este de reţinut că investiţia realizată de reclamantă nu a funcţionat independent, din punct de vedere al utilităţilor, nici în perioada de implementare a proiectului şi nici ulterior finalizării acestuia, acestea fiind asigurate de A. S.R.L., conform menţiunilor din contractele de închiriere.

Apoi, în baza Procurii autentificate cu nr. x, asociatul majoritar şi administratorul A. S.R.L., domnul D., a dobândit deplină putere de decizie în cadrul societăţii reclamante.

Instanţa de fond a identificat, totodată, împrejurări care se circumscriu indicatorilor de afacere/contabili/financiari, cum sunt prezenţa pe aceeaşi piaţă a ambelor societăţi, precum şi faptul că singurul furnizor de materie primă al reclamantei este A. S.R.L., proprietarul instalaţiilor de captare, depozitare şi transport, deţinând şi calitatea de operator unic al resurselor de apă, iar potrivit convenţiei dintre cele două societăţi A. S.R.L. pune la dispoziţia reclamantei materia primă constând în apă minerală, în vederea îmbutelierii şi comercializării.

În plus, potrivit pieselor dosarului, reclamanta prestează, în baza unui singur contract de prestări servicii încheiat cu A. S.R.L., servicii de îmbuteliere a apei doar către societate menţionată, în condiţiile în care aceasta îndeplineşte, atât calitatea de unic furnizor al materiei prime, cât şi calitatea de unic client al reclamantei, contrar obiectivelor propuse prin cererea de finanţare.

În cadrul examenului de stabilirea a elementelor obiective, respectiv al îndeplinirii sau neîndeplinirii obiectivelor finanţării în cadrul Măsurii 312 de către recurenta-reclamantă, instanţa de fond a stabilit în mod judicios că acesta nu este îndeplinit întrucât cele două societăţi au fost coordonate deliberat, în scopul obţinerii unui ajutor financiar nerambursabil de către aceasta.

În acest sens, instanţa a identificat corect faptul că administratorul societăţii reclamante, doamna C., deţine această calitate într-o manieră formală, că între aceasta şi administratorul A. S.R.L. există o legătură strânsă, domnul D. fiind soţul său, împrejurare care doar în aparenţă a justificat numirea sa ca administrator, în contextul în care, prin procura mai sus identificată, i-a transferat întreaga putere de decizie în administrarea societăţii reclamante, devenind practic unicul manager al ambelor societăţi.

Astfel, din interpretarea coroborată a tuturor împrejurărilor specifice speţei dedusă judecăţii, aşa cum au fost reţinute anterior, se poate concluziona, în termeni lipsiţi de echivoc, în acord cu instanţa de fond, că reclamanta este beneficiara formală a finanţării Măsurii 312 prin programul FEADR, întrucât acţionează în condiţii specifice unei entităţi unice, alături de beneficiarul real al finanţării S.C. A. S.R.L., în realitate acestea acţionând în cadrul aceleiaşui afaceri.

Prin urmare, toate aceste elemente de fapt rezultate din probatoriul administrat în cauză conduc în mod rezonabil la concluzia ineluctabilă că a existat o acţiune concertată, coordonată deliberat între cele două entităţi, respectiv între societatea reclamantă (beneficiar formal) şi membri familiei C., în scopul creării unei aparenţe de îndeplinire a obiectivului finanţării Măsurii 312 prin programul FEADR de către reclamantă, în realitate aceasta din urmă fiind înfiinţată pentru ca beneficiarul real al finanţării, S.C. A. S.R.L., să beneficieze de finanţare mascată în cadrul măsurii menţionate.

Faţă de toate aceste elemente, anterior reţinute, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie menţionează că în mod justificat a reţinut prima instanţă că au fost încălcate obiectivele specifice ale proiectului, constând în dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale, prin crearea efectivă şi menţinerea locurilor de muncă, precum şi prin crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către microîntreprinderi, în contextul în care, conform celor anterior reţinute, reclamanta-recurentă a creat condiţii artificiale pentru a obţine finanţarea nerambursabilă din fonduri europene.

Din perspectiva criteriului de selecţie referitor la crearea a mai mult de un loc de muncă/25.000 euro investiţii, în cazul reclamantei numărul minim de angajaţi trebuind să fie de cel puţin 8, dar nu mai mult de 9, potrivit celor de mai jos, se reţine, în acord cu instanţa de fond, că acesta nu a fost menţinut în perioada relevantă din moment ce aceasta a preluat 5 angajaţi de la S.C. A. S.R.L., conform datelor furnizate la dosar de ITM Braşov, în condiţiile în care reclamanta este întreprindere legată de această societate, în termenii art. 4 alin. 4 din Legea nr. 346/2004, astfel încât sunt aplicabile dispoziţiile legale privind cumulul numărului de angajaţi al întreprinderilor legate.

Aşadar, prin faptul că nu îndeplinea statutul de microîntreprindere, condiţia obligatorie pentru a fi beneficiar eligibil în cadrul Măsurii 312 fiind nedepăşirea plafonului maxim de 9 salariaţi, reclamanta s-a dovedit a fi, în mod artificial, un solicitant aparent eligibil în vederea obţinerii ajutorului financiar nerambursabil

Susţinerile recurentei potrivit cărora verificarea creării condiţiilor artificiale trebuia făcută anterior efectuării plăţilor, adică anterior acordării finanţării nu constituie decât simple alegaţiuni lipsite de suport legal, în contextul în care acordarea finanţării s-a efectuat, nu urmare a unor erori de apreciere a îndeplinirii condiţiilor de către reclamantă, ci urmare a prezentării de către aceasta a unor date/informaţii eronate, nesincere, prin ascunderea şi astfel inducerea în eroare a funcţionarilor AFIR, a informaţiilor reale care ar fi condus la descoperirea neregulii încă de la momentul depunerii cererii de finanţare şi a documentelor anexate acesteia.

Recurenta-reclamantă se află în eroare invocând principiul forţei obligatorii a contractului, în susţinerea tezei conform căreia intimata este obligată să asigure finanţarea în totalitate şi integral, fără a putea proceda la recuperarea sumelor deja acordate, în condiţiile în care normele unionale (art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE 1083/2006 şi Regulamentul CE 2988/1995) impun această conduită a autorităţilor responsabile atunci când beneficiarii măsurilor nu respectă obligaţiile contractuale asumate sau săvârşesc abateri cum este cazul în speţa dedusă judecăţii, precum şi aplicarea de sancţiuni constând în recuperarea sumelor acordate cu titlu de finanţare.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârea atacată se află la adăpost de criticile formulate, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) şi 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va dispune respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar E.. împotriva sentinţei nr. 163 din 31 octombrie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 25.01.2018, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 iunie 2020.