Tax assessment suspension: strict standard for "serious doubt" and prohibition of merits analysis in provisional protection proceedings

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. x/30.06.2017 emisă de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi - Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Juridice 2 şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 974 din 06 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins, ca nefondată, cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti.

3. Recursul

Împotriva sentinţei civile nr. 974 din 06 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta a susţinut că judecătorul de fond a încălcat dispoziţiile art. 5 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Judecătorii au îndatorirea să primească şi să soluţioneze orice cerere de competenţa instanţelor judecătoreşti, potrivit legii."

În opinia recurentei, judecătorul de fond, prin considerentele expuse în sentinţa recurată, a refuzat să soluţioneze cauza, motivând că "aspectele ce ţin de legalitatea unui act vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul unei acţiuni în anulare."

Recurenta a susţinut că instanţa de fond ar fi trebuit sa se aplece asupra motivelor invocate în cuprinsul cererii de suspendare formulate, "pipăind" fondul. A arătat recurenta că, din analiza succintă a înscrisurilor anexate cererii de suspendare, fără a fi nevoie de probe suplimentare, instanţa putea observa că reclamanta-recurentă se află în situaţia în care nu mai poate funcţiona, câtă vreme toate conturile sunt poprite, toate veniturile indisponibilizate, iar obligaţiile de plată exced cu mult veniturilor.

Totodată, nu era nevoie de o analiză sumara, ci de o simplă lecturare a înscrisurilor puse la dispoziţia instanţei pentru a constata că organele de inspecţie fiscală care au întocmit Raportul de inspecţie fiscală în baza căruia s-a emis Decizia de impunere contestată, au preluat copy-paste argumentele avute în vedere de către inspectorii antifraudă ce au emis Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/09.02.2017, a cărei anulare pentru nelegalitate a fost deja obţinută prin sentinţa civilă nr. 2918/2017 din data de 11.07.2017 pronunţată chiar de către Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2017.

A precizat recurenta că prin Adresa nr. x, Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor i-a comunicat Decizia Nr. 276/12.12.2017 privind suspendarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere, motivat de faptul că organele de inspecţie fiscală au sesizat organele de urmărire penală.

4. Apărările intimatei

Intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond."

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că acţiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor reclamantei (până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autorităţile publice.

Îndeplinirea celor două condiţii, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanţa de judecată.

Referitor la noţiunea de caz bine justificat, aceasta a fost definită prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind reprezentată de acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să rezulte cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Indiciile de nelegalitate pe care recurenta-reclamantă le-a avut în vedere sunt în legătură cu aspecte referitoare la corectitudinea sumelor contestate şi culpa pârâtei, care a generat paralizarea desfăşurării activităţii societăţii, determinând imposibilitatea de a mai funcţiona. Or, o analiză a acestor susţineri depăşeşte, fără îndoială, contextul procesual al cercetării sumare pe care este îndreptăţită instanţa de contencios administrativ să o realizeze în cererea de suspendare a unui act administrativ (în cauză fiind în discuţie un act administrativ fiscal).

Contrar opiniei recurentei-reclamante şi în acord cu soluţia pronunţată de prima instanţă, reţine Înalta Curte că aceste argumente, ce ţin de cercetarea legalităţii actului atacat şi care necesită administrarea de probe pe fond, reprezintă chestiuni specifice acţiunii în anularea actelor administrative fiscale de impunere, epuizate în procedura administrativă prealabilă, ce implică un probatoriu riguros şi amplu, nefiind suficientă o analiză sumară, cum susţine recurenta-reclamantă.

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, constatând că nu se mai impune analiza motivului de recurs referitor la neîndeplinirea condiţiei necesităţii prevenirii unei pagube iminente, câtă vreme prima instanţă a reţinut, cu aplicarea corectă a prevederilor art. 14 alin. (1) raportat la art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, că nu este îndeplinită în cauză condiţia cazului bine justificat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 974 din 06 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2019.