Recovery of FEADR funds after beneficiary enters insolvency: lower court judgment quashed and beneficiary's action dismissed

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 01.07.2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L., în insolvenţă, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale- Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale- Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 5 Vest, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea Deciziei nr. 12800/09.05.2016 emisă de MADR - AFIR - Cabinet Director General, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de către reclamantă şi înregistrată la AFIR sub nr. x/08.04.2016 împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/02.03.2016, emis de MADR- AFIR;

- anularea în tot a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/02.03.2016 încheiat la data de 22.02.2016, emis de către MADR-Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 5 Vest;

- exonerarea reclamantei de la restituirea sprijinului financiar nerambursabil în cuantum de 760.206,36 RON şi a accesoriilor aferente,

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1262 din 07 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal:

- a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 5 Vest;

- a anulat Decizia nr. 12800/09.05.2016 emisă de MADR-AFIR şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/02.03.2016, încheiat la data de 22.02.2016, emis de MADR-AFIR-Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 5 Vest;

- a exonerat reclamanta de la restituirea sprijinului financiar nerambursabil în cuantum de 760.206,36 RON şi a accesoriilor aferente.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 1262 din 07 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Recurenta critică hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate, astfel încât, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi, urmare a rejudecării cauzei, respingerea acţiunii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a încălcat normele de drept material, respectiv dispoziţiile legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR.

În fapt, a menţionat recurenta, controlul a fost demarat pentru a se verifica modul de obţinere, gestionare şi utilizare a fondurilor aferente proiectului x/04.05.2010 - "Achiziţie de utilaje de către A. SRL" finanţat prin FEADR, constatându-se nereguli în derularea acestuia, precum şi faptul că beneficiarul de fonduri nerambursabile a intrat în procedura de insolvenţă.

Pentru a accesa finanţarea nerambursabilă prin PNDR, A. S.R.L. a previzionat, încă din faza de Cerere de Finanţare, că va avea performanţe economice care să îi permită îndeplinirea tuturor criteriilor de eligibilitate.

La momentul depunerii cererii de finanţare beneficiara a avut în vedere obligaţia înscrisă în lista documentelor solicitate, respectiv aceea de a depune odată cu cererea de finanţare şi Certificatul Constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerţului care evidenţiază faptul că nu se afla în procedura de insolvenţă sau faliment, iar în baza studiului de fezabilitate din cadrul planului de afaceri pe care debitorul l-a depus la dosarul de selecţie, acesta a fost declarat eligibil şi selectat în detrimentul altor solicitanţi.

Necesitatea respectării acestui criteriu de eligibilitate, respectiv acela ca beneficiarul să nu intre în stare de insolventă/faliment pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare era cunoscut de către debitoarea A. S.R.L., încă de la momentul depunerii cererii de finanţare în vederea obţinerii fondurilor comunitare nerambursabile.

Potrivit declaraţiilor ataşate cererii de finanţare, debitorul s-a angajat să desfăşoare proiectul pe proprie răspundere, cu maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă în conformitate cu cele mai bune practici în domeniu, iar începerea procedurii de insolvenţă contravine condiţiilor care au stat la baza finanţării, nemaifiind îndeplinite criteriile de eligibilitate prevăzute în contractul dintre părţi, cu atât mai mult cu cât beneficiarul nu trebuia să înregistreze pierderi financiare sau datorii restante la bugetul de stat şi bugetele locale.

Referitor la constatarea neregulilor, aşa cum sunt impuse de art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, recurenta precizează că acestea sunt întărite prin Decizia nr. 342 din 24 septembrie 2013 pronunţată de Curtea Constituţională, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011.

Având în vedere prevederile contractuale, la data intrării în insolvenţă debitorul era obligat să notifice A.F.I.R. despre intervenirea acestei situaţii, cu atât mai mult cu cât, de la acest moment, beneficiarul A. S.R.L nu mai respectă regulile de finanţare impuse şi asumate, respectiv nu mai îndeplineşte unul dintre criteriile de eligibilitate şi selecţie care trebuie menţinut pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare, respectiv acela de a nu intra în insolvenţă.

Încetarea investiţiei finanţate prin PNDR, respectiv nefolosirea obiectivelor finanţate conform scopului destinat, cu eventuala înstrăinare a bunurilor finanţate în cadrul FEADR reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanţare şi ale legii speciale în domeniu, conform prevederilor art. 16 alin. (1) şi (3) din Anexa I a contractului de finanţare, pentru acestea fiind stipulată sancţiunea de declarare ca neeligibile a cheltuielilor aferente şi declanşarea procedurii de constituire şi recuperare de debit potrivit legislaţiei aplicabile creanţelor bugetare, aşa cum rezultă din dispoziţiile contractuale menţionate.

Astfel, se precizează în declaraţia de recurs, începând cu data intrării în stare de insolvenţă, reclamanta nu mai respectă regulile de finanţare impuse şi asumate de aceasta, respectiv nu mai îndeplineşte criteriile ce au stat la baza selectării proiectului, întrucât criteriile de eligibilitate trebuiau menţinute pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare, acest fapt conducând la declanşarea procedurii de recuperare a sprijinului financiar nerambursabil.

Conform prevederilor art. 26 şi 36 din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare, AFIR avea obligaţia să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prevăzută de aceeaşi ordonanţă, pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora, în condiţiile în care a luat la cunoştinţă de intrarea reclamantei sub incidenţa Legii nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, deoarece proiectul nu respectă cerinţele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de procedurile aplicabile.

Intrarea în insolvenţă a beneficiarului de fonduri FEADR, reprezintă neregulă şi încălcare a clauzelor contractului de finanţare şi ale legislaţiei speciale în domeniu, fiind stipulată sancţiunea de declarare, ca neeligibile, a cheltuielilor aferente şi declanşarea procedurii de constituire şi recuperare debit potrivit legislaţiei aplicabile creanţelor bugetare, neregula semnalata precum şi procesul-verbal contestat fiind întocmite în perioada de valabilitate a contractului.

Ca urmare a verificărilor efectuate în Buletinul Insolvenţei, prin consultarea portalului de servicii online al Oficiului National al Registrului Comerţului, s-a constatat ca proiectul al cărui beneficiar este A. S.R.L, a devenit neeligibil.

Totodată, astfel cum s-a expus pe larg în procesul-verbal de constatare şi în decizia de soluţionare a contestaţiei, beneficiarul de fonduri nerambursabile a săvârşit mai multe nereguli, încălcări ale criteriilor de eligibilitate şi selecţie, motiv pentru care a fost întocmit actul de control.

Aşadar, insolveţa nu este de plano o neregulă, întrucât intrarea beneficiarului de fonduri nerambursabile în procedura de insolvenţă reprezintă o încălcare a contractului de finanţare prin specificitatea aceste proceduri, respectiv prin faptul că beneficiarul nu poate face dovada îndeplinirii planului de afaceri pe care l-a întocmit şi depus şi pe care s-a obligat să-1 respecte dar şi pentru care a fost declarat eligibil în detrimentul altor solicitanţi. Totodată, pierderile economice pe care acesta le înregistrează afectează întreg proiectul.

În ceea ce priveşte culpa organelor de conducere a societăţii în declanşarea cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei, recurenta a precizat că măsura deschiderii acestei proceduri a intervenit ca urmare a obligaţiilor fiscale acumulate de reclamantă.

În plus, beneficiarul avea obligaţia de a respecta toate criteriile de eligibilitate asumate, respectiv să demonstreze viabilitatea investiţiei şi să nu fie în dificultate.

Întrucât investiţia nu îşi demonstrează viabilitatea economico-financiară, respectiv nu atinge obiectivele pentru care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil prin FEADR, împotriva beneficiarului fiind deschisă procedura de insolvenţă, procedură solicitată chiar de beneficiar, încălcându-se prevederile legale şi contractuale asumate, s-a constatat că sumele plătite până la momentul controlului au fost achitate necuvenit, nefiind respectate prevederile contractuale regăsite în cuprinsul art. 3 alin. 1 din Anexa I la contractul de finanţare, art. 1 (4) şi art. 11 (3).

Având în vedere prevederile contractuale asumate de beneficiar, precum şi hotărârea de deschidere a insolvenţei pronunţată de Tribunalul Sălaj, recurenta învederează că era obligată să aplice art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011.

Intrarea în stare de insolvenţă, precum şi înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proiectului finanţat (achiziţionate, construite, modernizate) reprezintă nereguli pentru care este stipulată cu stricteţe sancţiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente şi declanşarea procedurii de constituire şi recuperare de debit potrivit legislaţiei aplicabile creanţelor bugetare, în condiţiile în care reclamanta nu a contestat creanţa ANAF în dosarul de insolvenţă, aşadar recunoscând datoria pe care o deţine.

Cu privire la aplicarea principiului proporţionalităţii, recurenta precizează că pierderile economice pe care reclamanta le înregistrează afectează întreg proiectul, contrar obligaţiei de respectare a acestui criteriu de eligibilitate şi selecţie pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, reclamanta-intimată a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susţinerea acestei poziţii procesuale, intimata a precizat că motivul emiterii procesului-verbal contestat este reprezentat de intrarea societăţii în insolvenţă, în concret, constatându-se că nu mai îndeplineşte cerinţele de eligibilitate (una dintre ele fiind să nu fie în insolvenţă) asumate la momentul formulării cererii de finanţare.

Obligaţia autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene prevăzută de art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 este aceea de a începe activitatea de constatare a eventualelor nereguli apărute în derularea contractului şi dacă acestea sunt într-un raport de cauzalitate cu efectul produs, acela al intrării în insolvenţă, menţionează intimata, nicidecum nu se poate retine existenta unei prezumţii conform căreia intrarea în insolvenţă reprezintă de plano o neregulă care a prejudiciat bugetul UE/fondurilor publice naţionale.

În mod evident, proiectul contractat nu a suferit nicio modificare, natura şi condiţiile sale de implementare nu au fost în niciun fel afectate, obiectivele finanţate au fost folosite conform scopului destinat, s-au respectat toate criteriile de eligibilitate şi selecţie cuprinse în cererea de finanţare şi nu a fost săvârşită nicio abatere în sensul O.U.G. nr. 66/2011. Mai mult, la data controlului proiectul era finalizat, plăţile fiind efectuate în totalitate, investiţia demonstrându-şi viabilitatea economico-financiară.

Instanţa de fond a reţinut în mod judicios, în opinia intimatei, faptul că simpla intrare în insolvenţă, fără vreun efect economico-financiar asupra proiectului, care a fost derulat cu succes de beneficiar, nu poate fi considerată neregulă, cât timp Ia momentul deschiderii procedurii insolvenţei sau al întocmirii procesului-verbal contestat, etapa de cofinantare şi de execuţie a contractului încheiat cu AFIR era încheiată, ultima plată fiind efectuată în 28.12,2011, proiectul fiind finalizat.

Dispoziţiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, au fost interpretate în mod greşit de către pârâte, care au apreciat că simpla deschidere a procedurii insolvenţei faţă de beneficiar constituie în sine o neregulă, nefiind necesară întrunirea altor condiţii. Această dispoziţie legală naşte doar obligaţia efectuării unui control, nicidecum aplicarea directă a unei sancţiuni, aşa cum în mod greşit a procedat pârâta.

Autorităţile competente cu gestionarea fondurilor europene, în activitatea !or de control, în baza art. 36 din O.U.G./2011, nu beneficiază de niciun temei legal pentru a considera ab initio că declanşarea procedurii insolvenţei constituie o nerespectare a dispoziţiilor contractuale.

În cauza de fală, din încheierea de deschidere a procedurii insolvenţei subscrisei şi din Raportul privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia insolvenţei, nu rezultă că această stare i-ar fi imputabilă în orice măsură sau s-ar datora culpei organelor de conducere ale societăţii, învederează intimata.

Mai mult, din cuprinsul procesului-verbal contestat nu rezultă că insolvenţa se datorează culpei beneficiarului. Sarcina culpei beneficiarului în ceea ce priveşte starea de insolvenţa revine autorităţii care a întocmit actul de control. AFIR s-a limitat să învedereze doar că beneficiarul nu a implementat proiectul cu maxim profesionalism, eficienţă şi vigilenţă, că nu a respectat criteriile de eligibilitate şi că a modificat substanţial proiectul.

Intimata a invocat apoi Decizia Curţii Constituţionale nr. 342/2013, prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată, în considerente reţinându-se că prima obligaţie a autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, odată deschisă procedura insolvenţei în cazul unui beneficiar, este aceea de a începe activitatea de control şi subsecvent, activitatea de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare rezultate din nereguli dacă acestea au fost descoperite, ceea ce înseamnă că nu se poate prezuma că intrarea în insolventă reprezintă de plano o neregulă şi nu antrenează automat emiterea procesului-verbal de stabilire a creanţelor.

Cu toate acestea, precizează intimata, intrarea în insolventă nu a afectat în niciun fel activitatea de producţie şi proiectul finanţat din fonduri nerambursabile.

Aşa cum s-a arătat în acţiunea în contencios formulată, menţionează intimata, intrarea în procedura generală a insolvenţei nu este imputabilă beneficiarului. Analizând raportul privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă întocmit de administratorul judiciar, se poate concluziona că membrii organelor de conducere ai beneficiarului nu se fac vinovaţi de apariţia stării de insolvenţă, aceasta datorându-se unui complex de factori obiectivi, iar în contextul în care beneficiarului nu îi este imputabilă apariţia stării de insolvenţă, lipseşte cu desăvârşire cerinţa vinovăţiei, cerinţă esenţială pentru angajarea oricărei forme de răspundere juridică. întrucât, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, O.U.G. nr. 66/2011 nu consacră o răspundere obiectivă, ci una subiectivă, bazata pe culpa beneficiarului, astfel că neregula sesizată de echipa de control, constând în simpla intrare a societăţii în procedura generală a insolvenţei, nu poate conduce la sancţionarea noastră.

Intrarea în procedura insolvenţei nu a împiedicat continuarea activităţii societăţii, legate de obiectivul finanţat, s-a mai învederat în cuprinsul întâmpinării, utilajele care au format obiectul finanţării fiind folosite conform scopului destinat, iar aceasta realizează în continuare actele de comerţ care se înscriu în obiectul său de activitate, inclusiv prin utilizarea obiectivelor finanţate conform scopului destinat, fiind menţinute, de asemenea, locurile de muncă ale salariaţilor, astfel că proiectul nu a suferit nicio modificare substanţială în sensul art. 3 alin. (1) din anexa I Prevederi Generale la Contractul de Finanţare, cât timp, ca urmare a deschiderii procedurii insolvenţei, utilajele nu au fost înstrăinate, ci se află în continuare în patrimoniul beneficiarului.

În ceea ce priveşte încălcarea principiului proporţionalităţii, prevăzut de art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, intimata precizează că procesul-verbal şi decizia de soluţionare a contestaţiei sunt netemeinice deoarece se face o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, fără a se analiza dacă măsura luată este oportună şi necesară în raport cu datele concrete ale situaţiei de fapt.

Principiul proporţionalităţii impune ca orice măsură luată de o autoritate publică care afectează drepturile indivizilor trebuie să fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop şi în acelaşi timp cea mai rezonabilă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată prin prisma cadrului legal incident speţei dedusă judecăţii, precum şi prin raportare la criticile formulate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce succed:

Cu titlu preliminar, date fiind particularităţile litigiului pendinte, rezultate din probatoriul administrat în faţa instanţei de fond, pentru justa soluţionare a acestuia se constată ca fiind esenţială lămurirea chestiunii referitoare la intrarea intimatei-reclamante în stare de insolvenţă, prin deschiderea procedurii la cererea acesteia, precum şi eventuala calificare a acestei împrejurări ca fiind o nerespectare a condiţiilor de eligibilitate şi de selecţie care trebuiau respectate pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare, situaţie de natură să atragă aplicabilitatea dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011.

Prezintă relevanţă pe subiectul analizat prevederile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora, prin derogare de la dispoziţiile art. 36 şi art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora.

În acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 342/24.09.2013, prin care a fost analizată conformitatea dispoziţiei normative anterior citate cu Legea fundamentală, Înalta Curte reţine faptul că aceasta este una imperativă, ce conţine obligaţia autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene de a demara activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru sumele acordate în cadrul contractului de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora.

Într-adevăr, aplicarea acestei norme de procedură trebuie să aibă loc fără a se prezuma că intrarea în insolvenţă reprezintă, de plano, o neregulă care prejudiciază cele două tipuri de bugete mai sus arătate. Cu alte cuvinte, activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare urmăreşte să stabilească dacă există astfel de nereguli, raportat la clauzele contractului de finanţare, nereguli produse în urma intrării în insolvenţă a beneficiarului.

Revenind la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine că, prin semnarea contractului de finanţare, intimata s-a obligat să asigure executarea proiectului în conformitate cu descrierea acestuia făcută în cadrul cererii de finanţare ce a fost aprobată, să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare, precum şi să păstreze natura şi condiţiile de implementare a proiectului finanţat.

În concret, potrivit Cererii de finanţare, Formularul F - Declaraţia pe proprie răspundere a solicitantului, intimata S.C. A. S.R.L. a declarat că îndeplineşte condiţiile de eligibilitate generale şi specifice prevăzute în Fişa tehnică a măsurii din Ghidul Solicitantului, condiţii obligatorii pentru aceasta din momentul semnării contractului cadru.

De asemenea, intimata a declarat, pe propria răspundere, că nu se află în curs de a fi supusă procedurilor de declarare a insolvenţei sau reorganizării judiciare, iar conform menţiunilor din Anexa B 8 - "Indicatorii Financiari" - Rata rentabilităţii capitalului investit (rRc) -trebuia să fie minim 5%, în caz contrar, proiectul nu ar fi fost admis pentru finanţare, deoarece scopul finanţării proiectelor prin Program FEADR este acela a fi promovate investiţii generatoare de venituri.

În plus, încă din faza cererii de finanţare depusă de intimată, aceasta a previzionat că va avea performanţe economice care să îi permită îndeplinirea tuturor criteriilor de eligibilitate, asumându-şi venituri din producţia proprie pentru întreaga durată de valabilitate a contractului.

Potrivit Anexei B 9 - "Indicatori financiari", Rata rentabilităţii capitalului investit (rRc) - trebuia să fie minim 5%; beneficiara-intimată a prognozat, de asemenea, îndeplinirea unor indicatori financiari superiori pragului minim al ratei rentabilităţii, pentru întreaga durată de valabilitate a contractului

De reţinut este şi împrejurarea că, în baza Ghidului Solicitantului aferent Măsurii 312, Proiectul depus de un solicitant al fondurilor FEADR trebuie să respecte conformitatea cu obiectivul general al măsurii, iar unul dintre obiective este acela de "creştere a viabilităţii economice". Aşadar, în situaţia în care solicitantul şi-a propus să realizeze condiţia minimă de îmbunătăţire a performanţei generale a unităţii prin respectarea obiectivului economico-financiar de creşterea viabilităţii economice, verificarea acestuia se va face prin cele două condiţii cumulative: rezultatul operaţional al anului precedent depunerii cererii de finanţare trebuie să fie pozitiv; proiectul trebuie să respecte indicatorii economico-financiari menţionaţi în cererea de finanţare - secţiunea economică.

În cauza de faţă, motivul recuperării finanţării l-a constituit nerespectarea criteriului de eligibilitate înscris în cererea de finanţare, referitor la valabilitatea economico-financiară pe întreaga perioada de valabilitate a contractului. Acest aspect rezultă din împrejurarea că înainte de încheierea perioadei de valabilitate a contractului, beneficiara finanţării a intrat în procedura de insolvenţă, în forma reorganizării, la cererea sa, motivat de faptul că nu îşi poate achita datoriile băneşti existente şi exigibile către creditori, din fondurile băneşti disponibile, fiind făcută dovada imposibilităţii acoperirii datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile.

În consecinţă, chiar intimata S.C. A. S.R.L. a demonstrat faptul că înregistra datorii restante faţă de creditori, precum şi pierderi financiare, deşi, în raport de obligaţiile contractuale asumate prin cererea de finanţare, aferentă contractului nr. C312M 0109 5 37 00057/04.05.2010, aceasta avea obligaţia de a demonstra viabilitatea economică a proiectului pentru care a primit finanţare, această obligaţie reprezentând obţinerea unui profit de minim 5% anual şi neînregistrarea de datorii către creditori, instituţii bancare sau bugetul de stat.

Or, intrarea reclamantei-beneficiare în procedura insolvenţei, reprezintă o dovadă clară a nerespectării criteriilor de eligibilitate care au fost avute în vedere pentru acordarea finanţării.

Încălcarea prevederilor contractuale constituie "neregulă", în accepţiunea art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 1 şi art. 3 din Anexa I la Contractul de finanţare şi determină recuperarea sumei acordate beneficiarului care nu respectă criteriile de eligibilitate, în raport de dispoziţiile art. 26 din actul normativ anterior indicat.

În consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază că este fondat motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de către recurenta pârâtă AFIR în susţinerea recursului declarat împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru considerentele de fapt şi de drept anterior expuse, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 1262 din 07 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Respinge acţiunea formulată de S.C. A. S.R.L, prin administrator judiciar C., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 iunie 2020.