Suspension of Fiscal Inspection Acts Denied for Lack of Well-Justified Case and Imminent Damage

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 25.09.2017 sub numărul x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice-Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti-Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, suspendarea executării Raportului de inspecţie fiscală, înregistrat sub nr. x/29.08.2017, Decizia de impunere nr. x/29.08.2017 şi Anexa privind termenul scadent al obligaţiilor principale stabilite suplimentar precum şi Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x/29.08.2017, comunicate la data de 06.09.2017.

Cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 2 şi art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4484 din 22 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de suspendare a raportului de inspecţie fiscală şi Anexele acestuia, înregistrat sub nr. x/29.08.2017, Decizia de impunere nr. x/29.08.2017 şi Anexa privind termenul scadent al obligaţiilor principale stabilite suplimentar şi Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x/29.08.2017, comunicate la data de 06.09.2017, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice-Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti-Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, ca neîntemeiată.

Totodată, s-a dispus restituirea cauţiunii consemnată la B. potrivit Ordinului de plată nr. x, emis în data de 29.09.2017 pentru suma de 15391,00 Ron, la dispoziţia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

3. Recursul

Împotriva sentinţei civile nr. 4484 din 22 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurenta a argumentat că întregul raţionament al instanţei se dovedeşte grav eliptic, instanţa preluând doar petitul cererii, în care sunt contestate sumele din RIF, fără a analiza şi nici măcar menţiona în considerentele hotărârii, criticile de nelegalitate formulate. Instanţa de fond nu a luat în considerare niciunul dintre înscrisurile depuse şi nici argumentele scrise sau susţinute verbal de către reclamantă.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut că motivarea instanţei de fond este contradictorie şi chiar nemotivată, cuprinzând motive străine de natura cauzei, prima instanţă făcând o analiză superficială a condiţiilor legale şi interpretând eronat starea de fapt, fără să ţină seama de niciunul din argumentele de fapt şi de drept prezentate în cuprinsul cererii de suspendare, deşi acestea argumente de nelegalitate invocate sunt serioase şi nu puteau fi ignorate.

Instanţa de fond a reţinut că reclamanta ar fi susţinut critici de nelegalitate, dar că acestea nu pot fi analizate decât odată cu fondul, fără însă a motiva de ce anume aceste critici sunt critici de fond şi fără, de fapt, a analiza criticile formulate, ceea ce echivalează cu o nemotivare.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că au fost grav încălcate prevederile Legii nr. 207/2015 Titlul VI Cap. I privind controlul fiscal-actele administrative atacate conţin grave erori, sunt lipsite de claritate şi încalcă drepturile contribuabilului.

Recurenta a expus motivele contestaţiei administrative, precum şi motivele de fapt şi de drept în susţinerea completării contestaţiei administrative, fiind menţionate în cazul fiecărei critici prevederile legale aplicabile şi tratamentul fiscal corect.

Cu privire la motivele formale de nelegalitate, recurenta a invocat neregularităţi ale actului de control.

Astfel, a arătat că, deşi au fost puse la dispoziţia inspecţiei fiscale mari cantităţi de date şi informaţii, inclusiv în format electronic (balanţe, jurnale, fise de cont, note contabile), acestea nu au fost menţionate în niciun document; explicaţiile date de contribuabil şi documentele înfăţişate nu au fost menţionate în întregime; lipsesc situaţii recapitulative întocmite, sau dimpotrivă, inspecţia fiscala înfăţişează numai situaţia finală, fără a prezenta modul de calcul şi de obţinere a rezultatului fiscal. Documente importante referitoare la achiziţiile intracomunitare nici măcar nu au fost solicitate-singurele documente pe suport de hârtie solicitate (în afară de scrisorile de trăsura în original) au fost procesele-verbale încheiate de controlul antifraudă şi cererile de chemare în judecată (litigiile ocazionate de acest control, care nu este menţionat în RIF- dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti).

În opinia recurentei, aceste neregularităţi sunt suficiente pentru a se dispune suspendarea actelor-administrative atacate, contrare prevederilor legale referitoare la regulile privind desfăşurarea inspecţiei fiscale-art. 118 din Codul de procedură fiscală.

A mai invocat recurenta motive de nelegalitate care rezultă din documente înfăţişate de contribuabil ulterior inspecţiei fiscale şi susţinute în faţa Curţii de apel Bucureşti. A arătat că inspecţia fiscala a interpretat greşit şi restrictiv prevederile Ordinului nr. 2222/2006-art. 2 alin. (2) lit. c) şi art. 3 alin. (2), lipsa unor documente (în original) putând fi reconstituită conform OMFP 3512/2008, pct. 41-49 (Raportul de expertiza extrajudiciara, Obiectivul 2). De asemenea, nu a fost avut în vedere raportul de expertiză extrajudiciară.

A precizat că societatea este în posesia dovezilor eliberate de beneficiarii achiziţiilor intracomunitare de mărfuri potrivit art. 13 alin. (1) din Convenţia de la Geneva din 19.05.1956 referitoare la transportul internaţional de mărfuri pe şosele, nu numai scrisoarea de trăsura făcând dovada predării mărfii către beneficiar/cumpărător.

De asemenea, recurenta a susţinut că a înfăţişat inspecţiei fiscale explicaţiile şi documentele prevăzute de Ordinul ANSVSA nr. 16/2010, fiind în plus prezentate documentele solicitate (bonuri de consum asupra fiecărui produs în parte ce a fost predat către C. S.A., fişe de scoatere din gestiune şi procese-verbale de predare-primire a produselor neconforme), însă toate acestea fiind documente justificative pe care inspecţia fiscală mu le-a luat în considerare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. se referă la situaţia în care prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de casare include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la pct. 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În speţă, recurenta-reclamantă a invocat încălcări ale îndatoririlor privind soluţionarea cererilor, prin neexaminarea efectivă a motivelor de nelegalitate invocate.

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma celor susmenţionate, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este fondat. Din considerentele hotărârii recurate rezultă că instanţa a analizat şi a sistematizat susţinerile părţii.

Împrejurarea că în cuprinsul sentinţei nu se fac referiri exprese la toate argumentele reclamantei, învederate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu demonstrează, în opinia Înaltei Curţi, că, aspectele astfel indicate nu ar fi fost avute în vedere în analiza globală a instanţei.

În lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, examinarea efectivă a tuturor motivelor şi apărărilor invocate de către părţi ca garanţie a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, nu implică obligaţia instanţei de a da un răspuns detaliat fiecărui argument, întinderea obligaţiei instanţei fiind variabilă, în funcţie de natura hotărârii şi de circumstanţele fiecărei cauze, cu luare în considerare a pertinenţei, clarităţii, relevanţei în economia litigiului şi fundamentării respectivelor motive sau apărări (e.g. Cauzele Ruiz Torija c Spaniei, Buzescu c României).

Or, în speţă, nu se poate reţine că judecătorul fondului nu a analizat criticile de nelegalitate formulate, de vreme ce la fila x din considerentele hotărârii, a reţinut că acestea "nu pot fi examinate prin prezenta cerere, ci doar în cadrul unei eventuale acţiuni în anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei la procesul-verbal, în ipoteza în care contestaţia ar fi respinsă".

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), în esenţă, recurenta-reclamantă a invocat aceleaşi critici ca şi în susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arătând, pe de o parte că instanţa de fond nu a analizat motivele de nelegalitate invocate, iar pe de altă parte că motivarea instanţei de fond este superficială, echivalând cu o nemotivare, cuprinzând în acelaşi timp motive contradictorii şi străine de natura pricinii.

Înalta Curte constată că, în speţă, nu este îndeplinită niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sentinţa recurată fiind motivată cu respectarea exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Argumentele invocate de recurentă nu se circumscriu ipotezelor prevăzute de norma procedurală menţionată, fiind contrazise de conţinutul hotărârii recurate, care expune în mod clar, logic şi coerent raţionamentul instanţei, fiind în măsură să expliciteze, în fapt şi în drept, soluţia pronunţată în dispozitiv.

Nu pot fi primite nici criticile ce vizează interpretarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material incidente cauzei (motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Soluţia de respingere a cererii de suspendare a fost motivată pe împrejurarea că nu s-a făcut dovada existenţei condiţiei de admisibilitate prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anume a existenţei unui caz bine justificat şi a necesităţii evitării unei pagube iminente, cu trimitere la dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din această lege.

Înalta Curte constată că pot fi invocate drept caz bine justificat, în accepţiunea art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, atât motive care implică verificarea sumară a regularităţii procedurii administrative, cât şi motive de nelegalitate care se referă la fondul raportului de drept administrativ, la legalitatea substanţială a actului supus evaluării. Însă, îndoiala asupra legalităţii actului trebuie să fie serioasă şi evidentă, adică să poată fi decelată cu uşurinţă, printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării (pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii) nu este permisă prejudecarea fondului.

În speţă, niciunul dintre motivele de nelegalitate invocate nu poate fi reţinut ca argument juridic serios şi evident, aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului.

Astfel, în ceea ce priveşte argumentele invocate de recurenta-reclamantă, privind neregularităţile actului de control, în cererea de suspendare s-au făcut referiri la neluarea în considerare a evidenţelor contabile ale societăţii verificate şi a tuturor documentelor justificative legale depuse de contribuabil, a punctului de vedere formulat de către a acesta, însă aceste referiri sunt lipsite de substanţă şi concreteţe, motiv pentru care nu pot constitui caz bine justificat, în sensul definit de Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte încălcarea de către organul de control a prevederilor legale aplicabile, aplicarea unui tratament fiscal nelegal urmare a interpretării/stabilirii greşite a situaţiei de fapt, existenţa erorilor de calcul, acestea nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ fiscal şi să justifice suspendarea provizorie a executării acestuia, necesitând, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecăţii.

Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să rezulte cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

În concluzie, Înalta Curte constată că toate acestea sunt chestiuni de fond care nu pot fi analizate în cadrul suspendării, presupunând o analiză aprofundată a întregului ansamblu de fapte şi prevederi legale invocate de către părţi, ceea ce, evident, conduce la prejudecarea fondului cauzei.

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, constatând că nu se mai impune analiza motivului de recurs referitor la neîndeplinirea condiţiei necesităţii prevenirii unei pagube iminente, câtă vreme prima instanţă a reţinut, cu aplicarea corectă a prevederilor art. 14 alin. (1) raportat la art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, că nu este îndeplinită în cauză condiţia cazului bine justificat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 4484 din 22 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2019.