Nullity of appeal for lack of original handwritten signature in administrative litigation

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe roloul Curţii de Apel Bacău sub nr. x/2016 din 1.02.2016, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Baroul Bacău şi Uniunea Naţională a Barourilor din România în contradictoriu cu care a solicitat anularea pct. 4 din decizia nr. 34/19.08.2015 a Consiliului Baroului Bacău prin care nu a fost validată cererea sa de înscriere la examenul de primire în profesie pentru dobândirea calităţii de avocat definitiv din sesiunea septembrie 2015, nularea hotărârii nr. 2/4.09.2015 a Uniunii Naţionale a Barourilor din România - Comisia naţională de examen, prin care a fost respinsă contestaţia împotriva deciziei nr. 35/2015 a Consiliului Baroului Bacău, constatarea dreptului practicianului în insolvenţă absolvent de studii juridice de a beneficia de vechime în specialitate juridică asimilată consilierilor juridici şi restituirea sumei de 400 RON reţinută în mod nelegal de către Uniunea Naţională a Barourilor din România din suma de 1.000 RON achitată cu titlu de taxă de examen;

Totodată, a solicitatat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 50 din 19 mai 2016, a respins excepţia lipsei de interes şi, pe ale de consecinţă, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Baroul Bacău şi Uniunea Naţională a Barourilor din România.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva hotărârii instanţei de fond a promovat recurs reclamanta A., în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Învocând în drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii- pârâţi Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Bacău au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 18 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 29 mai 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma neregularităţii cererii de recurs, faţă de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 486 alin. (1) lit. e) şi alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, constată că este incident în cauză, sens în care va admite excepţia invocată din oficiu şi va constata nulitatea recrsului.

În şedinţa publică de azi, s-a reţinut recursul spre soluţionare cu luarea în considerare a excepţiei nulităţii recursului declarat de reclamantă pentru nesemnarea in original a cererii de recurs, menţiune prevăzută de art. 486 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., "Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (…) e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic", iar, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii (...)".

În temeiul art. 196 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată care nu poartă semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă.

Aceste dispoziţii se corelează cu dispoziţiile generale în materia introducerii oricărui demers judiciar, inserate în art. 148 din C. proc. civ., în conformitate cu care orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să cuprindă, printre alte menţiuni esenţiale, şi semnătura.

Dispoziţiile art. 194 lit. f) din C. proc. civ. prevăd aceeaşi obligaţie.

Potrivit art. 268 alin. (1) din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia.(...)."

Prin urmare, semnătura, având rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului semnat, trebuie să fie olografă şi nicidecum dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.

În cauză, se constată că recurenta a depus la dosar cererea de recurs în fotocopie (transmisă prin fax-dosar) iar semnătura, datorită modalităţii de depunere, se regăseşte în forma imprimată, neidentificându-se un exemplar original al respectivei cereri.

Lipsa semnăturii este un aspect prealabil peremptoriu de natură a determina neregularitatea învestirii instanţei, în consecinţă, nefiind îndeplinită această cerinţă de formă, devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

În cauza de faţă, se constată că deşi recurenta -reclamanta A. a fost citată cu menţiunea de a semna cererea de recurs înaintată prin e-mail sau de a expedia un exemplar semnat în original al cererii, sub sancţiunea nulităţii, partea nu s-a conformat obligaţiei dispuse de instanţă.

Chiar mai mult decât atât, prin încheierea de şedinţă din data de 6 martie 2019, Înalta Curte în virtutea dispoziţiilor art. 148 alin. (5) C. proc. civ., constatând lipsa semnăturii cererii de recurs, a acordat un termen pentru complinirea acestor lipsuri, dispunând citarea recurentei cu această menţiune.

Deşi recurenta a fost citată cu menţiunea semnării cererii de recurs, sub sancţiunea nulităţii, acesta nu şi-a complinit această lipsă, astfel că, în cauză, devin aplicabile dispoziţiile art. . 489 alin. (1) din C. proc. civ.

Având în vedere dispoziţiile legale sus-menţionate, Curtea reţine că exerciţiul drepturilor procesuale se exercită în strânsă dependenţă cu îndeplinirea obligaţiilor procesuale, cum este şi aceea de a semna cererea de recurs.

Deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege, şi nu a înţeles să depună la dosar cererea de recurs in original sau să aplice semnătura in original, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului promovat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 50 din 19 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2019.