Validity of agricultural subsidy debt compensation upheld; appeal against dismissal of challenge to payment agency's set-off dismissed

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Timişoara, la data de 17.03.2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură,(A.P.I.A.)a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care sa se dispună anularea notei nr. x din 16.12.2014 privind compensarea.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a depus la A.P.I.A. o declaraţie privind deţinerea şi folosinţă unor terenuri agricole în programul de finanţare din fonduri europene acordate, iar în raport de terenul deţinut şi de valoarea subvenţiilor a fost îndreptăţit să primească pe anul 2012, conform deciziei 2551685/12.12.2013, suma de 120.591,93 RON.

Menţionează în continuare reclamantul că faptul că, pentru anul 2012, s-a dispus şi o sancţiune pentru unele aspecte apreciate de A.P.I.A. fiind în contradicţie cu normele europene de finanţare, decizia fiind contestată în instanţă, formând obiectul dosarului nr. x/2014 iar pentru anul 2013 s-a emis o nouă decizie unde, de asemenea din suma stabilită drept plăţii, s-a reţinut o sumă drept sancţiune pentru aceleaşi considerente avute în vedere în anul 2012, iar din dispoziţia aferentă anului 2013 nu i s-a acordat nicio sumă, deoarece A.P.I.A. a apreciat că intervine compensarea sumelor datorate cu cele stabilite prin decizia din 2012.

Mai arată reclamantul că o atare compensare este nelegală şi nu poate fi apreciată ca temei al executării silite în procedura şi forma pusă în executare de intimată, având în vedere că nu s-a emis nicio somaţie, nu s-a constituit un dosar execuţional, sumele stabilite prin dispoziţiile contestate nu sunt certe lichide şi exigibile, aducându-se atingere drepturilor pe care contestatorul le deţine în legătură cu activitatea agricolă desfăşurată pentru anii 2012-2013, că legislaţia naţională prevede că executarea silită se realizează de executorii judecătoreşti sau executori fiscali, însă formalităţile îndeplinite nu aparţin nici unui executor, întrucât nu s-a constituit un dosar execuţional, acesta presupunând emiterea unei somaţii; mai mult, sumele înscrise în deciziile emise de A.P.I.A. sunt contestate atât în instanţă în anul 2012, cât şi în procedura prealabilă în anul 2013, unde nu s-a pronunţat o soluţie până în acest moment.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 711 şi 712 C. proc. civ.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Judecătoria Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 6853 din 30 aprilie 2015, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 27.05.2015 sub nr. x/2015.

La termenul de judecată din data de 21.09.2015, în baza dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Curtea a suspendat judecata cauzei, dosarul fiind trecut în arhiva instanţei, în nelucrare, până la soluţionarea contestaţiei formulată de contestatorul A. împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.01.2014,aflată în recurs pe rolul Curţii de Apel Timişoara în dosar nr. x/2014

Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 11.04.2016, având în vedere că a fost soluţionat dosarul nr. x/2014 aflat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa nr. 146 din 13 iunie 2016, a respins acţiunea formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Pentru a se pronunţa astfel, instranţa reţinut că, în acord cu prevederile art. 33 din O.U.G. nr. 74/2009, debitele datorate de beneficiar, inclusiv dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, rezultate din derularea de către APIA a schemelor de sprijin direct şi măsurilor finanţate prin FEGA şi FEADR se compensează cu creanţele beneficiarului respectiv, reprezentând sume cuvenite acestuia în temeiul angajamentelor legale încheiate cu agenţiile de plată, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de debitor, cât şi pe cea de debitor.

A mai reţinut instanţa că, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (3) din OMADR nr. 66/2011, compensarea se face din oficiu, înainte de efectuarea oricărei plăţi aferente sprijinului financiar acordat, numai pentru creanţele reciproce, constatate de către APIA faţă de beneficiarii sprijinului financiar, rezultate în mod direct din derularea formelor de sprijin pentru implementarea cărora este responsabilă, după adaptarea sistemului informatic al acesteia, dar nu mai târziu de 01.07.2011.

Conchide instanţa, în sensul că, actele administrative în temeiul cărora a fost emisă Nota de compensare contestată de către reclamant prin prezenta acţiune sunt în fiinţă, producându-şi efectele juridice, nefiind revocate de autoritatea emitentă sau anulate de instanţa de judecată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva hotărârii instanţei de fond a promovat recurs reclamantul A., în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Învocând, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecând cauza, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Criticile aduse hotărârii instanţei de fond pot fi subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi vizează următoarele aspecte:

- instanţa în mod greşit a reţinut că reclamantul nu a criticat actele administarticve în contextul in care aceste titluri sunt contestate pe cale separtaă;

- o atare compensare este nelegală şi nu poate fi apreciată drept temei al executării silite în procedura şi forma pusă in executare de intimată;

- formalităţile îndeplinite de intimată nu aparţin niciunui executor judecătoresc şi niciunui executor fiscal;

- îndeplinirea formalităţilor de reţinere a acestor sume cu încălcarea procedurilor execuţionale din legislaţia naţională este nelegală;

- instanţa de fond nu a analizat contestaţia pe fond cu care a fost investită;

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a solicitat, în principal constarea nulităţii recursului pentru neîncadrarea în motivele de recurs iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, arătând că sentinţa atacată este legală şi temeinică.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 24 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 29 mai 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493

alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului invocată de intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborate cu dispoziţiile art. 488 şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., analizând recursul formulat în cauză, constată că cererea de recurs cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul îşi întemeiază cererea, criticile formulate putând fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea formulată de intimată şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum şi în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte observă că prin motivele de recurs nu sunt aduse critici efective hotărârii primei instanţe, fiind reiterate consideraţiunile reclamantului vizând nelegalitatea actului atacat în manieră evident similară cu aspectele înfăţişate deja la instanţa de fond.

Totodată, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor expuse de către recurent, referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanţa de control judiciar, au un caracter nefondat, în chestiunea invocată de titularul căii de atac.

Actele dosarului ca şi expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii de mai sus, atestă că reclamantul a solicitat anularea Notei de Compensare nr. x din 16 decembrie 2014, prin care intimata a efectuat compensarea obligaţiilor de plată scadente şi neachitate de către acesta.

Criticile recurentului au vizat între altele, tocmai nelegalitatea notei de compensare, emisă de pârâtă, întrucât în cauză nu s-a emis o somaţie, nu s-a constituit un dosar execuţional, iar sumele stabilite prin dispoziţiile contestate nu sunt certe, lichide şi exigibile, aducându-se atingere drepturilor contestatorului pe care acesta le deţine în legătură cu activitatea agricolă desfăşurată în perioada 2012 - 2013.

Din cuprinsul înscrisurilor administrate la dosarul cauzei, se reţine că în campania 2012, reclamantul a solicitat sprijin financiar pentru suprafaţa de 410,71 ha prin cererea nr. x/14.05.2012 pentru schema de plată de agromediu reprezentată de pachetul P1.2 (pajişti cu înaltă valoare naturală şi practici agricole tradiţionale), parcelele pe cate s-a încheiat angajamentul de agromediu pe o perioada de 5 ani fiind următoarele: parcelele de la 49a la 64a, 66a de la 68a la 75a, de la 77a la 114a, de la 116a la 142a de la 146a la 150a de pe raza comunei Brestovat, judeţul Timiş.

Pe parcursul următorilor ani, obligaţia recurentului era reînnoirea cererii unice de plată anuale, prin aplicarea "bifelor" în câmpul de pe cerere, corespunzător măsurii şi înscrierea pachetului corespunzător în dreptul fiecărei parcele.

În Campania 2013, recurentul-reclamant a depus cererea nr. x/17.05.2013, prin care a modificat parcelele aflate sub angajament, modificări efectuate de către acesta din proprie iniţiativă.

Sprijinul financiar a fost acordat recurentului, sub rezerva verificărilor ulterioare.

În acest sens Regulamentul CE nr. 1122/2009 prevede că în cazul în care s-au primit plăţi necuvenite, agricultorul în cauză are obligaţia de a returna sumele respective, majorate cu dobânzile calculate pentru perioada dintre data la care agricultorului i se comunică obligaţia de rambursare şi data respectivei rambursări sau deduceri a sumelor datorate.

Activitatea de verificare desfăşurată de intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, s-a finalizat cu întocmirea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 21 ianuarie 2014, (campania 2012) prin care s- a stabilit în sarcina reclamantului un debit în sumă de 321.904.36 RON.

Aşadar, în temeiul Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor mai sus-menţionat a fost emisă Nota de compensare nr. x din 16 decembrie 2014 potrivit informaţiilor rezultate din adresa Direcţiei Economice nr. 5131 din 27 martie 2015.

Pentru campania 2013 a fost emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilitre a creanţelor bugetare nr. x din 5 decembrie 2014, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului un debit în cuantum de 132.323,71 RON, creanţă nestinsă.

Nota nr. x/16.12.2014 privind compensarea debitelor, contestată de recurent a fost emisă în temeiul prevederilor articolului 5b din Regulamentul nr. 1034/2008, dispoziţiilor O.G. nr. 92/2003, O.U.G. nr. 66/2011, Ordinului nr. 66/2011 şi O.U.G. nr. 74/2009, prin raportare la aspectele reţinute de către pârâtă în Decizia de plată nr. x/16.12.2014 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.01.2014.

Astfel, raportându-se chiar la prevederile O.U.G. nr. 66/2011 şi mai cu seamă la jurisprudenţa comunitară, vizând direct noţiunea de neregulă în această materie, prima instanţă, a constat în mod corect că legiuitorul a statuat în cuprinsul articolului 38 lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011 că stingerea creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează prin deducere din plăţile/rambursările următoare.

O.U.G. nr. 66/2011, privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, defineşte în art. 2 alin. 1 lit. a) "neregulă" ca fiind orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Prin motivele de recurs recurentul, care de altfel reia argumentele prezentate şi cu ocazia judecăţii în fond, nu a putut infirma, la data soluţionării prezentei cauze cele reţinute de către instanţa de fond.

Potrivit Normelor metodologice de aplicare a mecanismului de compensare, aprobat prin Ordinul M.A.D.R. nr. 66/2011, în Anexa nr. 1, se prevede că, împotriva notei de compensare, cel interesat poate formula contestaţie la organul de soluţionare competent, potrivit art. 205 Cod proceduă fiscală.

Art. 211 Codul de procedură fiscală cuprinde conţinutul deciziei de soluţionare a contestaţiei (preambulul, considerente şi dispozitiv), iar art. 210 stabileşte că, în soluţionarea contestaţiei, organul competent se pronunţă prin decizie, sau dispoziţie, după caz.

Potrivit art. 332 alin. (1) din O.U.G. nr. 74/2009, (1) Debitele datorate de beneficiar, inclusiv dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, rezultate din derularea de către APIA a schemelor de sprijin direct şi măsurilor finanţate prin FEGA şi FEADR, se compensează cu creanţele beneficiarului respectiv, reprezentând sume cuvenite acestuia în temeiul angajamentelor legale încheiate cu agenţiile de plată, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor.

La data emiterii notei de compensare nr. x/16.12.2014, recurentul nu deţinea vreo sentinţă definitivă cu privire la anularea procesului-verbal nr. x din 21 ianuarie 2014, aspect care reiese din din sentinţa civilă nr. 772/12.05.2015 pronunţată de Tribunalul Timiş prin care a fost respinsă acţiunea reclamantului de anulare a procesului-verbal anterior menţionat, soluţie rămasă definitivă prin decizia civilă nr. x/12.11.2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.

Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/22.11.2013, nu a fost contestat nici pe cale administrativă şi nici cu acţiune în anulare în faţa instanţei de contencios administrativ iar în ceea ce priveşte Procesul-verbal nr. x/05.12.2014 (campania 2013) prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului o creanţă de 132.323,71 RON, creanţa stabilită prin acest proces-verbal nefiind stinsă la data promovări acţiunii în judecată.

Drept urmare, actele administrative în temeiul cărora a fost emisă Nota de compensare contestată de către recurent prin prezenta acţiune nu au fost revocate de autoritatea emitentă sau anulate de instanţa de judecată. aspect necontestat de părţile litigante.

În plus, deplină relevanţă prezintă, astfel cum si instanţa de fond a reţinut în cuprinsul sentinţei criticate, că reclamantul nu a invocat aspecte de nelegalitate suplimentare cu privire la Nota de constatare contestată,nr. x/16.12.2014 astfel că aceasta a fost legal emisă de către pârâtă.

În ceea ce priveşte motivele de recurs subsumate de recurent prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte a reţinut constant că aceste dispoziţii, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pertinente pe care se întemeiază soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

Recurenttul-reclamant a invocat, în dezvoltarea acestui motiv de casare, netratarea de către instanţa de fond a unora dintre motivele de nelegalitate invocate prin cererea introductivă, susţinând că sentinţa recurată nu cuprinde o analiză concretă, aplicată la situaţia de fapt.

Aceste critici sunt nefondate, instanţa de fond a procedat la o analiză a cererii în anulare concretă şi aplicată la situaţia de fapt, arătând şi temeiurile de drept pentru care a considerat neîntemeiate criticile de nelegalitate a actelor administrative formulate de către recurent.

În cuprinsul considerentelor sentinţei se găsesc aspectele esenţiale asupra cărora a purtat contestaţia, dar şi la fapta recurentului reţinută ca neregulă, conformitatea măsurilor dispuse cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, precum şi cu prevederile regulamentelor europene incidente.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că decizia este motivată corespunzător, cuprinzând aspectele de fapt şi de drept relevante în soluţionarea contestaţiei administrative.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În consecinţă, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar şi susţinerile părţii, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant.

Totodată, va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Respinge recursul declarat de recurentul A., împotriva sentinţei nr. 146 din 13 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2019.