Absence of litigation interest as bar to annulment of abrogated administrative mobility regulations

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţi de Apel Bucureşti, sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, anularea parţială a Ordinului nr. 4895/2014 pentru aprobarea Metodologiei- cadru privind mobilitatea personalului didactic din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2015-2016 şi tuturor actelor subsecvente emise în baza acestor dispoziţii, astfel:

- art. 30 alin. (7) din Metodologia - Cadru privind mobilitatea personalului didactic din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2015-2016, anexa la Ordinul nr. 4895/10.11.2014.

- art. 53 alin. (1), teza I din Metodologia - Cadru privind mobilitatea personalului didactic din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2015-2016;

- art. 55 alin. (5), teza a II-a din Metodologia - Cadru privind mobilitatea personalului didactic din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2015- 2016;

- art. 54 alin. (7) din Metodologia - Cadru privind mobilitatea personalului didactic din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2015-2016.

1. 2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2066 din 14 iunie 2016, a respins excepţiile prescrierii dreptului material la acţiune, lipsei calităţii procesuale active, lipsei de interes şi lipsei de obiect, invocate de pârâtă pe calea întâmpinării.

Totodată, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta A. a promovat recurs, în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Învocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În expunerea motivelor de recurs, reluând apărările formulate în faţa instanţei de fond, recurenta a susţinut că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile Legii nr. 24/2000.

Arată că, instanţa de fond a refuzat practic să observe diluarea până la disoluţie a drepturilor personalului titular în învăţământul preuniversitar prin acceptarea pierderii acestui statut în contextul realizării pretransferului indiferent de viabilitatea postului, aşa cum stipulează Metodologia.

Susţine recurenta că, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, a invocat faptul că prevederile Metodologiei încalcă şi dispoziţile art. 96 alin. (8) din Legea nr. 1/2011.

Conchide recurenta arătând că, în realitate, instanţa de fond s-a limitat la citarea prevederilor art. 55-55 din Metodologie, apreciind că acestea conţin suficiente garanţii şi a extins aplicarea normei legale arătate la categoriile de personal cărora nu li se adresează. Or, instanţa de fond are atribuţii în ce priveşte aplicarea legii şi nu atribuţia de a completa norma legală prin interpretarea intenţiei legiuitorului în ce priveşte înlăturarea sensului discriminatoriu instituit prin dispoziţii legale.

Aşadar, întreaga motivare a sentinţei se referă la aspecte colaterale, fără legătură cu petitul cererii de chemare în judecată si nici nu răspunde aspectelor care au generat litigiul.

1.3. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice a formulat întâmpinare prin care a invocat, pe cale de excepţie, lipsa de interes şi lipsa de obiect, având in vedere că ordinul de ministru care face obiectul solicitării anulării parţiale a fost abrogat.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La rândul său, recurenta a formulat Răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate de intimat, ca neîntemeiate.

1.4. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 24 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 29 mai 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivului de ordine publică, faţă de prevederile art. 247 alin. (1) teza I C. proc. civ. Înalta Curte, constată că este incident în cauză, sens în care va admite excepţia lipsei de invocată de intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi va respinge recursul promovat în cauză ca fiind lipsit de interes pentru următoarele considerente:

Aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o acţiune prin care reclamnata A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, anularea parţială a Ordinului nr. 4895/2014 pentru aprobarea Metodologiei- cadru privind mobilitatea personalului didactic din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2015-2016 şi tuturor actelor subsecvente emise în baza acestor dispoziţii, astfel cum le-a precizat în cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu mai are interes în soluţionarea căii de atac a recursului, având în vedere faptul că prevederile art. 30 (7), 53 (1), 54 (7) şi 55 alin. (5) din OMEN nr. 4895/2014 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind mobilitatea personalului didactic din învăţământul preimiversitar în anul şcolar 2015 - 2016, au fost abrogate prin OMENCS nr. 5559/2015 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2016 - 2017.

Or, activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate şi practică judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că încetarea, prin abrogare, a efectelor, ce formează obiectul prezentului recurs, nu afectează, prin ea însăşi, legalitatea acestei hotărâri, dar pune problema subzistenţei interesului în promovarea recursului exercitat în cauză.

Conform dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

Faţă de aceste modificări legislative, Înalta Curte constată că recursul declarat de către reclamantă este lipsit de interes, întrucât cerrea de chemare in judecată nu poate viza decât un act administrativ apt de a fi pus în executare, condiţie care nu este îndeplinită în ipoteza în care actul atacat a fost abrogat.

Sancţiunea lipsei interesului, aşa cum a fost ea consacrată de jurisprudenţă, este în cauza de faţă aceea a respingerii cererii de recurs, neputând fi respinsă cererea de chemare în judecată ca rămasă fără obiect, fiind evident că la momentul sesizării instanţei de fond erau îndeplinite toate condiţiile de exercitare a acţiunii civile.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În consecinţă, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar şi susţinerile părţii, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă, ca lipsit de interes, fără a mai analiza motivele invocate prin cererea de recurs, o astfel de analiză fiind inutilă şi inoperantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 2066 din 14 iunie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2019.