Appeal against incompatibility report dismissed; mayoral office and registered sole proprietor status cumulatively barred

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Târgu- Secuiesc sub numărul unic de dosar nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de Evaluare nr. x/30.10.2015 emis de pârâtă şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că, prin Raportul de evaluare atacat, întocmit la data de 30.10.2015 şi care i-a fost comunicat la data de 04.11.2015, s-a reţinut că a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor întrucât a deţinut simultan funcţiile de viceprimar şi primar, pe de o parte, şi calitatea de comerciant persoană fizică, pe de altă parte, încălcând astfel dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g), art. 91 alin. (1) teza I, art. 91 alin. (3) teza I, art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2013.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Judecătoria Târgu-Secuiesc, prin sentinţa civilă nr. 76/03.02.2016, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov.

Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 106/F/2016 din 27 iunie 2016, a respins, ca nefondată, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva hotărârii instanţei de fond a promovat recurs reclamantul reclamantul A., în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Învocând, în mod generic, prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecând cauza admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Criticile aduse hotărârii instanţei de fond pot fi subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi vizează următoarele aspecte:

- instanţa de fond a considerat in mod greşit că dobândirea calităţii de comerciat

- instanţa de fond a înlăturat apărările şi cererile în probaţiune formulate de recurent, arătând că a existat un interes de natură partimonială în speţă, nefiind necesară şi cearea unui prejudiciu în concret;

- sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, întrucât prima instanţă trebuia să analizeze în concret dacă persoana fizică autorizată a desfăşurat activitate comercială, iar nu să sancţioneze doar simpla deţinere concomitentă a celor două calităţi, respectiv cea de primar şi cea de persoană fizică autorizată;

- recurentul a precizat că în ceea ce priveşte înmatricularea în registrul comerţului este de observat că art. 1 din Legea nr. 267/1990, în redactarea sa din anul 2003, agricultorii nu aveau obligaţia de a se înmatricula;

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată intimata Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că sentinţa atacată este legală şi temeinică.

În dezvoltarea apărărilor a precizat că, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g), art. 91 alin. (1) teza I, art. 91 alin. (3) teza I din Legea nr. 161/2003, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 393/2004, art. 1 alin. (19, art. 2 lit. a) şi i), art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1) şi art. 23 din Ordonanţa de urgenţă nr. 44/2008, art. 6 alin. (1) şi art. 8 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 rezultă că reclamantul a deţinut concomitent atât funcţia de viceprimar, respectiv primar cât şi calitatea de comerciant în cadrul A. ede A. şi nu a renunţat la această din urmă calitate, pe care o deţine şi în prezent, fiind astfel în stare de incompatibilitate.

Intimata- pârâtă a mai arătat că prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare, stabilind incompatibilitatea dintre funcţia de primar (viceprimar) şi calitatea de comerciant, instituie o garanţie a exercitării funcţiei publice în condiţii de imparţialitate şi transparenţă decizională, obiectiv ce urmăreşte protejarea interesului public constând în apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, reclamantul, în calitatea sa de primar, având obligaţia de a respecta prevederile legale privind incompatibilităţile şi să nu încalce legislaţia aplicabilă.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 24 octombrie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 29 mai 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea formulată de intimată şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum şi în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

În prealabil, Înalta Curte constată că prin criticile de recurs formulate, recurentul procedează la reiterarea aspectelor invocate în faţa instanţei de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiţii în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului, ci se va limita, doar, la analiza criticilor care se circumscriu unor veritabile motive de recurs.

Totodată, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor expuse de către recurent, referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanţa de control judiciar, au un caracter nefondat, în chestiunea invocată de titularul căii de atac.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 din Legea nr. 176/2010, raportul de evaluare nr. x/30.10.2015, prin care intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a reţinut existenţa unei stări de incompatibilitate în privinţa sa.

În concret, prin actul administrativ contestat s-a concluzionat că din data de 29.01.2009 reclamantul a deţinut simultan funcţia de viceprimar, apoi primar al comunei Dalnic şi calitatea de comerciant în calitate de cărora întreprinzător persoană fizică titular al întreprinderii individuale.

Această stare de fapt a fost contestată de recurentul-reclamant care, atât în punctul de vedere depus în cadrul procedurii administrative, cât şi în faţa instanţei de fond, a arătat că înregistrarea PFA în Registrul Comerţului Covasna nu face dovada calităţii de comerciant al acestuia.

Pentru a menţine raportul de evaluare întocmit de autoritatea pârâtă, prima instanţă a constatat că potrivit notei de furnizare informaţii extinse nr. x/26.09.2014, emisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului "A." a fost înregistrată în Registrul Comerţului la data de 29.01.2009.

Un prim argument dezvoltat de recurentul-reclamant se referă la activitatea de producător agricol pe care a desfăşurat-o în perioada în care a deţinut şi funcţia de primar, apreciind, în esenţă, că această activitate a fost desfăşurată în interes personal şi pentru consumul propriu al familiei şi nu duce la încadrarea sa în noţiunea de "comerciant", fiind un simplu deţinător al unei gospodării individuale, iar, pe de altă parte, PFA A. nu îndeplineşte criteriile fundamentale pentru dobândirea calităţii de comerciant.

Înalta Curte constată că activitatea de producător agricol a fost desfăşurată de către recurentul-reclamant prin înfiinţarea şi reprezentarea unei Inteprinderi Individuale potrivit O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale începând cu data de 29 inauriae 2009 şi până în prezent.

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2008: "Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează accesul la activităţile economice din economia naţională astfel cum sunt prevăzute în Codul CAEN, procedura de înregistrare în registrul comerţului, de autorizare a funcţionării şi regimul juridic al persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice, precum şi al întreprinderilor individuale şi familiale.", iar dispoziţiile art. 16-21 stabilesc modalitatea de înfiinţare, organizare şi încetare a activităţii cât priveşte persoanele fizice autorizate.

Corelativ, dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, stabilesc obligativitatea comerciantului persoană fizică de a obţine înscrierea în registrul comerţului anterior începerii activităţii economice.

În cauză nu este contestată existenţa PFA Întreprindere Individuală, înmatriculată la Oficiul Registrului, "A." în data de de 29.01.2009, recurentul contestând doar calitatea de comerciant pe care ar fi obţinut-o prin această formă de organizare a activităţii economice.

Nu se poate reţine argumentul recurentului-reclamant în sensul că, pentru a dobândi calitatea de comerciant, persoana fizică autorizată trebuie să îndeplinească anumite condiţii, suplimentare înmatriculării în registrul comerţului, precum desfăşurarea constantă a faptelor de comerţ, desfăşurarea comerţului pentru obţinerea unui profit şi obţinerea autorizaţiilor prevăzute de lege, atât timp cât, potrivit O.U.G. nr. 44/2008 şi Legii nr. 26/1990, calitatea de comerciant persoană fizică se dobândeşte prin simpla înmatriculare în Registrul Comerţului, fără a fi necesare formalităţi sau condiţii ulterioare. Frecvenţa desfăşurării faptelor de comerţ, solicitarea şi obţinerea autorizaţiilor prevăzute de lege ori obţinerea de profit nu reprezintă criterii de calificare a unei persoane fizice autorizate drept comerciant, aspectele legate de activitatea acesteia ulterior înmatriculării neavând efecte asupra calităţii de comerciant.

Un argument suplimentar în sensul calificării persoanei fizice autorizate drept comerciant rezultă şi din prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 278/2009 privind C. civ., potrivit cărora referirile la comercianţi din cuprinsul actelor normative în vigoare la data intrării în vigoare a C. civ., se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerţului. Această prevedere legală reprezintă o confirmare a legiuitorului cu privire la calitatea de comerciant a persoanelor fizice autorizate.

O altă critică formulată de recurentul-reclamant priveşte lipsa stării de incompatibilitate datorită neexercitării efective a actelor de comerţ, susţinându-se că înregistrarea PFA Interprindere Individuală nu a fost urmată de derularea unor acte de comerţ, ci a fost una strict formală, în scopul accesării unor fonduri europene.

Argumentaţia recurentului-reclamant este lipsită de temeinicie, în condiţiile în care dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, în vigoare la data apariţiei stării de incompatibilitate, au un conţinut clar interdictiv cu privire la deţinerea calităţii de comerciant persoană fizică, simultan cu deţinerea calităţii de primar:

"(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: g) calitatea de comerciant persoană fizică;"

Aşadar, legea nu condiţionează existenţa stării de incompatibilitate de derularea efectivă a actelor de comerţ, fiind sancţionat cumulul de funcţii şi/sau calităţi, independent de volumul de activitate al formei de organizare (persoană fizică autorizată, în cazul de faţă), sau chiar de lipsa activităţii.

Mai mult decât atât, în ce priveşte calitatea Întreprinderii Individuale de comerciant, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. (aplicabil în cauză întrucât raportul juridic de pretinsă incompatibilitate a luat naştere după intrarea în vigoare a noului C. civ.), potrivit cărora "în cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a C. civ., referirile la comercianţi se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerţului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege.

Şi art. 1 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, stipulează că persoanele fizice, înainte de începerea activităţii economice, au obligaţia să ceară înregistrarea în registrul comerţului.

În acest context reiese clar că întreprinzătorii persoane fizice titulari ai întreprinderilor individuale (cum este şi recurentul) au calitatea de comercianţi, potrivit legii.

Ca atare, instanţa de fond a făcut in mod corect aplicarea dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, dispoziţii în vigoare, a căror neconstituţionalitate nu a fost declarată de către Curtea Constituţională a României. Reglementarea de către legiuitor a unor situaţii de incompatibilitate nu contravine nici principiului egalităţii în faţa legii şi nici dreptului la muncă. Dimpotrivă, regimul incompatibilităţilor are o importanţă atât de ridicată încât, pentru anumite categorii de funcţii publice, acesta a fost reglementat prin însăşi Constituţia României (art. 71, art. 84, art. 105, art. 144).

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei nr. 106/F din 27 iunie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2019.