Inadmissibility of appeal against final disciplinary resolution due to statutory prohibition on further review and non-payment of judicial fees

Deliberând asupra recursurilor de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 22.10.2015, sub dosar nr. x/2015, reclamantul A., în contradictpriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecţia Judiciară şi B., a foemulat plângere împotriva rezoluţiei nr. x/2015 din data de 15.09.2015, solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunţată în cauză să se dispună obligarea pârâţilor la întocmirea unui raport al Inspecţiei Judiciare prin administrarea unui probatoriu adecvat şi european, în vederea stabilirii situaţiei reale de fapt, încălcarea cu bună - ştiinţă a normelor procesuale şi procedurale urmărind vătămarea sa, dar şi grava neglijenţă prin nesocotirea din culpa în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil a normelor de drept material şi procesual, respectiv obligarea pârâţilor la plata daunelor morale în cuantum de 1.000.000 USD.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2002 din 09 iunie 2016, a respins cererea părţii reclamante de repunere pe rol a procesului şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B., invocată din oficiu, şi a respins în consecinţă cererea reclamantului A. formulată în contradictoriu cu pârâta menţionată.

Totodată, a respins ca nefondată excepţia lipsei procedurii prealabile, astfel cum a fost invocată de pârâta Inspecţia Judiciară, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, astfel cum a fost invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii şi a anulat capătul de cerere privind acordarea de daune morale, ca netimbrat.

De asemenea, a respins ca nefondată în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., cu domiciliul în Târgovişte, Calea x, judeţul Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva hotărârii instanţei de fond au promovat recurs, în condiţiile art. 493 C. proc. civ., atât reclamantul cât şi intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Reclamantul A. a promovat recurs şi împotriva încheierilor de şedinţă din 24.03.2016, 21.04.2016 şi 26.05.2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015.

Recurentul -reclamant invocând în mod generic prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinţei şi încheierilor atacate şi, rejudecând, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Recurentul a arătat, în esenţă, că instanţa de fond cu rea-credinţă nu a administrat probele necesare care ar fi schimbat soluţia pronunţată.

Mai mult, încălcând şi art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor Omului, instanţa nu a motivat concret tergiversarea soluţionării dosarului penal.

În expunerea motivelor de recurs, reluând apărările formulate în faţa instanţei de fond, recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a arătat că instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive astfel cum a fost invocată.

1.3. Apărările formulate în cauză

Recurentul - reclamant A. a înţeles să formuleze cerere de renunţare la judecata recursului, în temeiul art. 406 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare la recursurile promovate în cauză.

1.4. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 24 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 29 mai 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, faţă de prevederile art. 247 alin. (1) teza I C. proc. civ. Înalta Curte, constată sunt incidente în cauză, sens în care va anula recursul promovat de reclamantul A., împotriva încheierilor de şedinţă din 24.03.2016, 21.04.2016, 26.05.2016 şi împotriva sentinţei nr. 2002 din 09 iunie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei nr. 2002 din 09 iunie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, va fi respins ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Este de reţinut, pe de o parte, că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta practic nefiind legal învestită.

Pe de altă parte, primează ordinea de soluţionare a excepţiilor - neplata taxelor judiciare de timbru face ca instanţa să nu fie legal sesizată.

În cauză, dovada achitării taxei judiciare de timbru nu se află la dosar şi nici nu s-a făcut dovada depunerii acesteia până la termenul stabilit de instanţă.

La data de 12 septembrie 2016, recurentul-reclamant a înţeles să formuleze o cerere prin care învederează că înţelege să renunţe la judecarea prezentului recurs, sens în care solicită ca instanţa să ia act de cererea de renunţare la judecata recursului.

Însă, neplata taxelor judiciare de timbru face ca instanţa să nu fie legal sesizată.

Analizând cererea de recurs, se constată că recurentul- reclamant nu a ataşat la cererea de recurs dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, datorată conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 (recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.) şi nu a complinit această lipsă, nici ulterior, deşi, prin adresa din data de 31 august 2016 prin care i s-a pus în vedere că are de îndeplinit această obligaţie procesuală, în termen de 10 zile de la comunicare.

De asemenea, potrivit art. 33 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă:

"Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".

Prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. arată că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e) şi alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Referitor la recursul promovat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii,

Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a admite excepţia inadmisibilităţii recursului cu consecinţa respingerii ca inadmisibil a recursului promovat în cauză, pentru considerentele ce urmează:

Asupra admisibilităţii recursului.

Analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte reţine că, în şedinţa Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 9 octombrie 2017, în unanimitate, a fost adoptată soluţia de unificare a practicii în sensul că, în ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil.

De asemenea, se reţine că dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 317/2004, au următoarea formă:

"Art. 47. - (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluţia inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-şef. Inspectorul-şef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.

(4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

(6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) respingerea contestaţiei;

b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă."

Astfel, faţă de soluţia de principiu adoptată, de aplicare prin analogie a prevederilor legale sus-enunţate, şi faţă de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că sentinţa civilă nr. 2002 din 9 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal are caracter definitiv.

Conform art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Având în vedere şi dispoziţiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noţiunea de hotărâre definitivă, dar şi pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că decizia Curţii de Apel Bucureşti nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, având caracter definitiv.

Înalta Curte reţine că recursul este inadmisibil, întrucât legiuitorul nu a prevăzut o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa de fond într-o cauză ce are ca obiect rezoluţia de clasare, în speţă rezoluţia nr. x/2015 din data de 15.09.2015.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborate cu art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. ca netimbrat.

În temeiul art. 457 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, împotriva sentinţei nr. 2002 din 09 iunie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibil.

Anulează recursul declarat de reclamantul A., împotriva încheierilor de şedinţă din 24.03.2016, 21.04.2016, 26.05.2016 şi împotriva sentinţei nr. 2002 din 09 iunie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2019.