Time-Bar Set Aside in Land Public-Domain Challenge; Case Remanded for Determination of Annex Publication Date.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Tax Litigation Section) admitted the plaintiffs' appeal, quashed the Bucharest Court of Appeal's judgment of 29 June 2004, and remanded the case for retrial to the same court, thereby setting aside the lower court's dismissal of the action as time-barred. The plaintiffs had challenged partial annulment of Government Decision No. 930/2002 (positions 139, 141, 145 concerning plots in Moara Vlăsiei, Ilfov County) which attested those lands as public domain, claiming ownership based on a 1928 sale contract, and sought damages. The High Court held that the one-year limitation period under Article 5 of Law No. 29/1990 runs from the communication of an individual administrative act, not from publication, whereas Government decisions, as normative acts, must be published; however, because the contested annexes were expressly stated to be published later, they were not published on 16 September 2002 (the date of the main publication), so the time-bar finding was unlawful. On remand, the court must determine the actual publication date of the annexes, their print run and distribution, and assess the plaintiffs' substantive claims on the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 5 din Legea nr. 29/1990, art. 108 alin. (4) din Constituție; Time-Bar Set Aside in Land Public-Domain Challenge; Case Remanded for Determination of Annex Publication Date: Potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, termenele de exercitare a recursului grațios și a acțiunii în contencios curge de la data comunicării actului administrativ atacat. Această dispoziție este aplicabilă în cazul actelor administrative cu caracter individual, care se comunică părților, față de care produc efecte juridice.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, sub nr. 1304/2004, reclamantele C.R. și V.S. au chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României și au solicitat ca în contradictoriu cu acest pârât, să se dispună anularea parțială a H.G. nr. 930/2002, și anume, pozițiile 139, 141, 145, privind tarlaua 93 din comuna Moara Vlăsiei, județul Ilfov, hotărâre prin care s-a atestat domeniul public al județului Ilfov, sau în subsidiar să fie obligat pârâtul, la emiterea unei noi hotărâri, prin care să abroge pozițiile respective și să fie obligat la plata unor daune materiale, de 500.000.000 lei și daune morale, de 500.000.000 lei, cauzate prin emiterea actului contestat.
În motivarea acțiunii, reclamantele au susținut că includerea terenului din parcelele respective, în domeniul public, este nelegală, fiind proprietatea lor, terenuri pentru care încă din anul 1997, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, având ca dovezi contractul de vânzare-cumpărare nr. 29097 din 16 august 1928. Cu referire la actul administrativ a cărui anulare parțială o solicită, au precizat că au luat cunoștință de acesta, în cadrul unui dosar civil, ce îl au cu Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 1571 din 29 iunie 2004, a respins ca tardiv formulată, acțiunea reclamantelor, reținând în esență că H.G. nr. 930/2002 a fost publicată la 16 septembrie 2002, dată de la care acțiunea trebuia depusă în termen de un an de zile, prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei sentințe, reclamantele au declarat recurs, criticând-o ca nelegală, greșit fiind reținută excepția tardivității, termenele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, trebuind calculate din momentul comunicării, nu din momentul publicării în Monitorul Oficial a hotărârii de Guvern, că pentru aceste terenuri, autoritățile locale erau notificate din anul 1997, pentru a reconstitui dreptul de proprietate, iar pentru recurenta-reclamantă V.S., care are domiciliul în Canada, nu se poate susține că termenul de un an curge de la publicarea în Monitorul Oficial.
Recursul se constată a fi fondat, pentru considerentele ce se expun.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, termenele de exercitare a recursului grațios și a acțiunii în contencios curge de la data comunicării actului administrativ atacat. Această dispoziție este aplicabilă în cazul actelor administrative cu caracter individual, care se comunică părților, față de care produc efecte juridice.
În cazul actelor administrative cu caracter normativ, acestea sunt aduse la cunoștința celor interesați, prin publicarea lor, astfel cum se întâmplă cu hotărârile de Guvern, care potrivit dispozițiilor art. 108 alin. (4) din Constituție, se publică în Monitorul Oficial.
În cauză, se reține că H.G. nr. 930/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 682, iar anexa, în Monitorul Oficial nr. 682 bis, datate fiind la 16 septembrie 2002, instanța observând că și anexa criticată apare ca fiind publicată la aceeași dată.
Din analiza H.G. nr. 930/2002, Înalta Curte de Casație constată încă, că în finalul acesteia se face mențiunea expresă că Anexele nr. 1 - 40 se publică ulterior, ceea ce conduce la concluzia că anexele nu s-au publicat în Monitorul Oficial nr. 682, la 16 septembrie 2002, în concret Monitorul Oficial nr. 682 bis, față de mențiunea vizată, fiind tipărit la o altă dată.
În aceste condiții, este evident că reținerea tardivității este nelegală și pe cale de consecință, critica din recurs este întemeiată, urmând a se admite recursul și casa sentința Curții de Apel București, cauza fiind trimisă, pentru rejudecare, la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării, instanța va trebui să stabilească la ce dată au fost tipărite anexele la H.G. nr. 930/2002, în raport cu mențiunea „publicării acestora ulterior”, numărul de exemplare tipărit cu aceste anexe, modul de difuzare și la cine au fost difuzate, aceste date urmând a fi cerute de la Monitorul Oficial.
Cu ocazia rejudecării, urmează a fi analizate și celelalte susțineri ale reclamantelor, în raport cu obiectul acțiunii și argumentele acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.R. și V.S. împotriva sentinței civile nr. 1571 din 29 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2004.