Jurisdictional conflict over contraventional complaint: non-applicability of judge-reclamant rule when judge serves at different court

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin plângerea contravenţională înregistrată la data de 17.02.2020 pe rolul Judecătoriei Bălceşti, petenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vâlcea, anularea procesului-verbal nr. x întocmit la data de 06.02.2020 de către Poliţia oraşului Bălceşti şi obligarea Serviciului de Poliţie Rutieră la restituirea permisului de conducere.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Judecătoriei Bălceşti

Prin sentinţa civilă nr. 150 din 25 iunie 2020, pronunţată de Judecătoria Bălceşti în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de petenta A. şi s-a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale formulate de petenta A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vâlcea, în favoarea Judecătoriei Craiova.

În considerente a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, precum şi faptul că petenta are calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Horezu, instanţă din aceeaşi curte de apel cu cea învestită cu soluţionarea plângerii contravenţionale, sens în care a apreciat că, în temeiul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., se impune ca, în cazul în care calitatea de reclamant o are un judecător, să se aibă în vedere nu numai instanţa la care funcţionează acesta, ci şi curtea de apel în circumscripţia căreia se află această instanţă.

Astfel fiind, a apreciat că în speţă competenţa teritorială de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Craiova, instanţă aflată în circumscripţia Curţii de Apel Craiova, învecinată cu Curtea de Apel Piteşti.

2.2. Hotărârea Judecătoriei Craiova, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 8253/2020 din data de 14 octombrie 2020, Judecătoria Craiova, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale formulate de reclamanta A. împotriva procesului-verbal nr. x din 6.02.2020 întocmit de IPJ Vâlcea - Politia Bălceşti, în favoarea Judecătoriei Bălceşti; a constatat ivit conflictul de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie si Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că din Decizia nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale a României nu reiese aplicarea extensivă a normei şi pentru ipoteza în care reclamantul este judecător la o instanţă de acelaşi grad cu cea în circumscripţia căreia s-a săvârşit contravenţia, în raza aceluiaşi tribunal sau curţi de apel.

A mai reţinut că reclamanta nu era judecător nici la instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit contravenţia şi nici la o instanţă superioară acesteia, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., astfel că acest text de lege nu este aplicabil în speţă.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălceşti, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă teritorială priveşte modalitatea de interpretare a art. 127 C. proc. civ. în raport cu aspectele de fapt ale cauzei.

Petenta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o plângere contravenţională prin care a solicitat anularea procesului-verbal nr. x întocmit la data de 06.02.2020 de către Poliţia oraşului Bălceşti şi obligarea Serviciului de Poliţie Rutieră la restituirea permisului de conducere.

Prin procesul-verbal atacat s-a reţinut că petenta a depăşit viteza legală pe raza localităţii Fârtăţeşti, din direcţia Râmnicu Vâlcea - Craiova.

Conform art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Bălceşti, în a cărei circumscripţie se găseşte şi localitatea Fârtăţeşti.

În ceea ce priveşte împrejurarea că petenta are calitatea de judecător la Judecătoria Horezu, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Astfel, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Examinând dispoziţiile legale în materia competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, Înalta Curte constată că acestea vizează ipotezele în care judecătorul are calitatea de reclamant.

Raţiunea acestei norme rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei din pricina calităţii părţii şi asigurarea "egalităţii de arme" între reclamant şi pârât, într-un litigiu în care reclamantul judecător activează în cadrul instanţei învestite cu soluţionarea cauzei.

Astfel fiind, se constată că dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. instituie un caz de prorogare legală a competenţei teritoriale după calitatea persoanei, derogând, în mod expres, de la normele ce stabilesc competenţa teritorială în mod uzual pentru cauzele având un anumit obiect, din raţiuni ce privesc asigurarea imparţialităţii judecătorului chemat să soluţioneze cauza, raţiuni ce au prioritate, potrivit noii reglementări procedurale.

Or, în speţă, petenta are calitatea de judecător la Judecătoria Horezu şi nu la Judecătoria Bălceşti pentru ca textul de lege de mai sus să fie aplicabil.

O interpretare extensivă în sensul celei date de către Judecătoria Bălceşti, conform căreia se impune a se avea în vedere şi ipoteza formulării unei căi de atac, situaţie în care calea de atac ar fi de competenţa Tribunalului Vâlcea, instanţă ierarhic superioară comună Judecătoriei Horezu şi Judecătoriei Bălceşti, nu poate fi primită, în condiţiile în care, având în vedere caracterul derogatoriu al art. 127 C. proc. civ. de la norma comună în materie de competenţă teritorială, aplicarea sa este limitată strict la situaţiile avute în vedere de către legiuitor.

În acelaşi sens a statuat şi Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., din această perspectivă fiind edificatoare paragrafele 23 şi 27, redate mai jos.

"23. Dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. pot fi invocate doar în faţa primei instanţe, nu şi în căile de atac, având în vedere că, potrivit art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de către părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. Aşadar, Curtea observă că art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. este un mijloc procedural, la îndemâna justiţiabililor încă de la debutul procesului civil, care urmăreşte înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei datorate calităţii părţii, fiind alternativa la instituţia strămutării, în ipoteza aplicării sale nemaifiind necesară sesizarea curţii de apel sau a instanţei supreme, după caz, pentru a se pronunţa asupra cererii de strămutare a procesului civil pe motiv de bănuială legitimă cu privire la lipsa de imparţialitate a judecătorilor din cauza calităţii părţilor. (...)

27. Competenţa facultativă are ca situaţie premisă calitatea reclamantului de judecător la instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă, şi nu toate ciclurile procesuale ale judecăţii, putând fi invocată doar până la primul termen de judecată în faţa primei instanţe, spre deosebire de strămutare, care poate fi cerută în orice fază a litigiului."

În consecinţă, dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu pot fi aplicate unei situaţii ipotetice şi prin urmare, nu sunt incidente în speţă, câtă vreme plângerea contravenţională de faţă este de competenţa Judecătoriei Bălceşti, iar petenta are calitatea de judecător la o altă instanţă, respectiv Judecătoria Horezu.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Bălceşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Vâlcea, în favoarea Judecătoriei Bălceşti.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 21 ianuarie 2021.