Administrative recovery of €1.67M EU reconversion aid quashed and annulled on appeal

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, a solicitat anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 24939b/17.08.2015 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.05.2015, întocmit de APIA, cu consecinţa exonerării reclamantei de obligaţia restituirii sumei de 1.670.785 RON, reprezentând sprijin acordat de APIA pentru programul de restructurare/reconversie din fondul F.E.G.A., cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 23 din 19 ianuarie 2017, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, deoarece în mod greşit s-a reţinut că, în cauză, suntem în prezenţa existenţei unei nereguli de la legalitate în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Din această perspectivă, în mod greşit a apreciat prima instanţă că actul adiţional nr. x la contractul de arendare nr. x/3.06.2015, înregistrat la Consiliul Local al comunei Tîrnova sub nr. x/27.05.2015, nu prezintă relevantă cu privire la legalitatea actelor administrative contestate de reclamantă, câtă vreme acest act adiţional a fost semnat şi înregistrat la consiliul local la o dată ulterioară efectuării verificărilor şi constatărilor echipei de control.

Actele administrative contestate au fost emise prin luarea în considerare a unui contract de arendă încheiat de o persoană ce nu avea calitatea de reprezentant legal al arendatorului şi neînsuşit de arendator, ipoteză ce a condus organele de control la concluzia unei intenţii de fraudare din partea recurentei şi de obţinere a sprijinului în baza unor acte nereale.

Prin actul actul adiţional nr. x la contractul de arendare nr. x/3.06.2015, înregistrat sub nr. x/27.05.2015, arendatorul însuşi, prin reprezentantul legal, confirmă expres realitatea şi încheierea valabilă a contractului de arendă, contractul de arenda fiind semnat legal de un submandatar al arendatorului (conform menţiunilor din Preambulul Actului adiţional). Această menţiune, chiar dacă este ulterioară încheierii procesului-verbal de constatare a neregulilor, este de natură a dovedi faptul că organul de control şi-a întemeiat concluzia pe o situaţie de fapt falsă, anume că persoana care a semnat contractul de arendă nu avea calitatea de reprezentant al arendatorului, iar arendatorul nu şi-a însuşit contractul de arendă. Pornind de la o ipoteză de lucru falsă, evident şi concluzia organului de control este greşită.

În aceste condiţii, chiar dacă actul adiţional nr. x a fost încheiat ulterior încheierii procesului-verbal de constatare a neregulilor, existenţa acestuia nu trebuia ignorată, deoarece efectele juridice ale acestuia se produc încă de la data încheierii contractului de arendare, fiind de natură a înfrânge orice nereguli reţinute cu privire la contractul de arendare din perspectiva lipsei consimţământului arendatorului.

Referitor la factura emisă de arendator cu privire la contravaloarea arendei, este de observat că deşi a fost emisă la data de 28.05.2015, aceasta include, potrivit actului adiţional nr. x arenda aferentă întregii perioade de la încheierea contractului de arendă.

Recurenta consideră că în mod nelegal a reţinut prima instanţă existenţa unui prejudiciu din perspectiva Anexei 1 depuse de recurentă în vederea obţinerii sprijinului financiar

Este de observat că anexa 1 cu conţinutul depus la dosarul planului individual s-a dovedit a se regăsi şi în evidenţele primăriei.

Prin urmare, simpla existenţă a unei alte anexe, ambele fiind semnate şi ştampilate de arendator, nu sunt de natură a dovedi o neregulă în sensul O.G. nr. 66/2011, faptul că poartă acelaşi număr, anexa 1 putând fi o eroare. Folosirea de către arendator a două forme de ştampilă nu este interzisă de nicio dispoziţie legală, mai ales că ambele ştampile conţin exact aceleaşi elemente de identificare ale societăţii şi nici una nu a fost contestată de S.C. B. S.R.L..

Cât timp nu s-a dovedit falsificarea vreunui element al anexei depuse la dosarul planului individual, o eventuală neregulă putea fi reţinută numai în situaţia în care se dovedea că anexa depusă de recurentă la dosarul planului individual conţinea date nereale.

Nici organele de control, nici prima instanţă nu au fost preocupate a verifica realitatea datelor consemnate în anexa depusă în vederea obţinerii sprijinului, reţinând de plano existenţa neregulii prin simplu fapt că în evidenţele primăriei mai exista o anexă încheiată între aceleaşi părţi.

Cea de-a doua anexă a fost încheiată ca urmare a solicitării DADR de a depune la dosarul planului individual a unei situaţii centralizate a suprafeţelor supuse reconversiei, cuprinzând tarlalele şi suprafaţa totală aferentă fiecărei tarlale, fără o descriere a suprafeţei fiecărei parcele din cadrul fiecărei tarlale.

Din procesul-verbal de constatare încheiat la data de 10.02.2017 de PFA C. expert topograf, rezultă că în urma verificărilor din baza de date a OCPI, suprafaţa totală a tarlalei 288 A 1711 este de 65,18 ha.

Dincolo de aceste chestiuni, anume că organele de control nu au dovedit că din cele două anexe existente în evidenţele primăriei, cea depusă la APIA ar fi greşită, iar cealaltă corectă, recurenta consideră că fundamental în determinarea existenţei unui prejudiciu şi a unei nereguli era de a se verifica dacă suprafaţa ce a făcut în mod real obiectul programului de reconversie şi pentru care s-a acordat sprijinul, respectiv cele 40 de ha din totalul de 94,67 ha, corespunde suprafeţei real arendate, verificare ce nu s-a făcut potrivit actelor administrative contestate.

Recurenta invocă decizia nr. 1864/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precizând că prin aceasta s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, asupra nelegalităţii procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta S.C. A. S.R.L., în calitate de solicitant al programului de reconversie/restructurare reglementat de Ordinul MADR nr. 247/2008 a depus la autoritatea pârâtă Planul individual nr. 3930/2011 pentru reconversia suprafeţei de 40 ha teren în plantaţie viticolă, ocazie cu care a depus documentaţia reglementată de Ordinul MADR nr. 247/2008 printre care şi contractul de arendare nr. x/3.06.2011 încheiat cu S.C. B. S.R.L. în calitate de arendator pentru suprafaţa de 94,67 ha situată în extravilanul Târnova jud. Arad.

Autoritatea pârâtă a fost sesizată prin adresa DNA - Serviciul teritorial Timişoara în dosar nr. x/2013 cu privire la aspecte legate de neconcordanţa documentelor depuse de reclamantă în ceea ce priveşte contractul de arendare şi anexa acestuia, în sensul în care în aceste documente ar fi cuprinse date nereale, respectiv suprafaţa din sola 288 este mai mare cu 20 de ha în anexa comunei Târnova, motiv pentru care autoritatea pârâtă a emis nota de fundamentare pentru desfăşurarea unei acţiuni de verificare înregistrată sub nr. x/19.05.2015. Urmare a acesteia s-a întocmit Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.05.2015, întocmit de APIA, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de plată a creanţei bugetare în sumă de 1.670.784 RON, reprezentând sumă acordată necuvenit din fondul european F.E.G.A.

În cuprinsul procesului-verbal s-a reţinut că reclamanta a beneficiat în mod necuvenit de sprijinul financiar pentru programul de reconversie/restructurare, utilizând documente nereale, respectiv un contract de arendare neînsuşit de proprietar şi având înscrise date diferite în anexa 1 a contractului. Reclamanta a contestat pe cale administrativă procesul-verbal, iar prin decizia nr. x/b/17.08.2015 s-a respins ca neîntemeiată contestaţia.

Înalta Curte apreciază că aspectele privind neconcordanţa dintre cele două anexe nu prezintă nicio relevanţă juridică, câtă vreme nu afectează suprafaţa care face obiectului planului individual pentru care au fost primite fondurile nerambursabile.

De asemenea, instanţa de control judiciar are în vedere faptul că ulterior întocmirii procesului-verbal de constatare a neregulilor, prin Ordonanţa emisă de Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul penal nr. x/2013, s-a dispus clasarea cauzei cu privire la pretinsa săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, parchetul apreciind că, în speţă, este incident cazul prevăzut de art. 16 lit. c) din C. proc. pen.., respectiv nu există probe că persoanele indicate în actul de sesizare ar fi săvârşit infracţiunile respective, astfel că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că nelegalitatea motivelor de fapt şi de drept care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de constatare a neregulilor a fost constatată, cu putere de lucru judecat, prin decizia nr. x/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Înalta constată că obiectul dosarului nr. x/2016 l-a reprezentat procesul-verbal nr. x din 26 mai 2015, iar obiectul dosarului în cauza de faţă îl reprezintă procesul-verbal nr. x din 26 mai 2015, acestea fiind emise în aceeaşi zi.

Concret, recurenta a întocmit planul individual nr. 3930/10.06.2011, pentru reconversia suprafeţei de 40 ha din suprafaţa de 94,67 ha arendată de la S.C. B. S.R.L. potrivit contractului de arendare înregistrat la Consiliul local Tîrnova, jud. Arad sub nr. x/3.06.2011.

Programul de reconversie s-a desfăşurat în două etape, respectiv Măsura 1 Proiectare, pregătire teren, plantare şi instalare tutori şi Măsura 2 Instalare sistem de susţinere pentru conducere şi palisaj.

Pentru etapa măsurii 2 a fost întocmit procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilirea a creanţelor bugetare nr. x din 26.05.2015, anulat prin decizia nr. 1864/2019 a Î.C.C.J. pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Pentru etapa măsurii 1 a fost întocmit procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilirea a creanţelor bugetare nr. x din 26.05.2015, ce face obiectul prezentei cauzei.

Între motivele de fapt şi de drept reţinute prin procesul-verbal anulat de instanţă în mod definitiv şi cele reţinute prin prezentul proces-verbal există identitate deplină, respectiv folosirea unui contract de arendă neînsuşit de proprietar şi având înscrise date diferite în anexa 1.

După administrarea expertizei grafoscopice în dosarul penal s-a dovedit că anexa la contractul de arendă, în forma depusă pentru obţinerea sprijinului financiar, a fost semnată de reprezentantul arendatorului, iar, ştampila nu a fost falsificată. Prin urmare şi acest înscris emană de la arendator.

Din procesul-verbal de constatare încheiat la data de 10.02.2017 de Persoana fizică autorizată C. să execute lucrări în domeniul cadastrului, rezultă că suprafaţa totală a tarlalei 288 A 1711 este de 65,18 ha, împărţită în 45 de parcele. Prin urmare suprafaţa tarlalei 288 este mult mai mare decât cele 20 ha menţionate în anexa la contractul de arendare. Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor s-a reţinut că în anexa ce nu a fost depusă la APIA această tarla avea numai 10,75 ha, astfel că nu se poate reţine că suprafaţa de 20 ha aferentă solei 288 ar fi fost nereală.

Cât timp arendatorul a confirmat prin actul adiţional că anexa înregistrată pentru obţinerea sprijinului financiar a reprezentat voinţa părţilor, iar inspectorii din cadrul APIA-Centrul judeţean Arad au confirmat identitatea între suprafaţa menţionată în proiect şi suprafaţa pe care s-au aplicat măsurile de reconversie în teren, existenţa unei alte anexe, anterioare, încheiate între aceleaşi părţi şi nevalorificate de arendaş în obţinerea sprijinului comunitar apare ca lipsită de relevanţă.

Cea de-a doua anexă poate fi interpretată ca o corectare, o îndreptare a suprafeţelor menţionate în cealaltă anexă, tocmai de aceea părţile au înţeles să îşi întemeieze cererea de sprijin pe cea depusă la APIA, lăsând nevalorificată cealaltă variantă a anexei.

Înalta Curte constată că sprijinul financiar a fost folosit în mod real de societatea reclamantă pentru derularea programului de reconversie pentru suprafeţele declarate la formularea cererii, pentru care arendatorul i-a recunoscut expres dreptul de folosinţă, astfel că sprijinul financiar nu a fost încasat necuvenit şi nu a existat niciun prejudiciu adus bugetului Uniunii Europene.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă şi-a îndeplinit toate obligaţiile asumate pentru implementarea programului, plantând viţă de vie certificată pe întreaga suprafaţă de 40 ha, fiind depuse la dosar procesele-verbale de recepţie a lucrărilor de execuţie nr. x/28.06.2012 şi nr. y/27.04.2012, iar în final a fost încheiat procesul-verbal de recepţie calitativă finală nr. x/29.06.2012, în care se constată că măsura de reconversie a soiurilor a fost realizată pe suprafaţa de 40 ha specificată în cerere.

În ceea ce priveşte neregula constată de autoritatea pârâtă conform căreia reclamanta s-a prevalat de un contract de arendare neînsuşit de proprietar, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a contestat aceste aspecte depunând în acest sens actul adiţional 1 la contractul de arendare x/3.06.2011, împuternicirea acordată numitului D., susţinând totodată că acesta avea calitate de reprezentant al societăţii, scop în care a depus în copie un contract de vânzare-cumpărare încheiat în numele acestei societăţi, unde apare ca mandatar D..

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că actele administrativ fiscale atacate sunt nelegale, întrucât contractul de arendare a fost încheiat pentru suprafaţa de 94,67 ha teren situat în extravilanul comunei Târnova, iar obiectul programului de restructurare/reconversie îl constituie suprafaţa de 40 ha, astfel încât datele eronate cuprinse în anexă nu au relevanţă juridică, câtă vreme nu afectează suprafaţa de face obiectul reconversiei.

Deşi a fost încheiat Actul adiţional nr. x la contractul de arendare nr. x/2011, ulterior efectuării verificării, această modificare nu are relevanţă câtă vreme, terenul a fost exploatat pe toată durata implementării proiectului, iar noul proprietar al suprafeţei de 50 ha teren a respectat dreptul de arendare încheiat de vechiul proprietar şi ca atare se apreciază ca nelegală măsura de a nu lua în considerare acest contract, întrucât ceea ce primează este folosinţa efectivă a terenului care s-a realizat netulburat în tot acest timp.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va obliga intimata - pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură la plata sumei de 2.683,45 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către recurenta - reclamantă.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în tot, sentinţa atacată şi, rejudecând, va admite contestaţia formulată de reclamantă, va anula decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 24939b din 17 august 2015 şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 26 mai 2015, întocmite de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi va obliga intimata - pârâtă la plata sumei de 2.683,45 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către recurenta - reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar Expert SPRL, împotriva sentinţei civile nr. 23 din 19 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în tot, sentinţa atacată şi, rejudecând, admite contestaţia formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar Expert SPRL.

Anulează decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 24939b din 17 august 2015 şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 26 mai 2015, întocmite de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Obligă intimata - pârâtă la plata sumei de 2.683,45 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către recurenta - reclamantă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 iunie 2020.