Eligibility of EU-funded expenses: validity of invoices and certificates against formal inconsistencies under Art. 2 HG 759/2007

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 28.11.2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta UAT Oraşul Eforie a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice-Unitatea de Soluţionare a Contestaţiilor Programul Operaţional Regional, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/08.08.2016 şi anularea Deciziei nr. 371/20.10.2016 de soluţionare a contestaţiei administrative.

2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2670 din 28 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea, a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/08.08.2016 şi Decizia nr. 371/20.10.2016 emise de pârât.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât susţine că, deşi instanţa de fond înlătură, în mod corect, criticile legate de incidenţa în speţă a prevederilor art. 21 alin. (4) lit. m) din Codul fiscal şi de realitatea livrării unor bunuri, nu pot fi anulate toate celelalte constatări şi motivări consemnate în procesul-verbal de constatare nr. x/08.08.2016.

Instanţa de fond reţine, în mod eronat, faptul că pârâtul a avut în vedere încălcarea regulilor de organizare şi desfăşurare a achiziţiei directe, fără a reţine vreo neregulă.

La pct. 7 - Temeiul de drept din procesul-verbal de constatare, sunt precizate temeiurile care au stat la baza emiterii acestui act, printre care se numără şi art. .2 din H.G. nr. 759/2007.

Acest text impune că, pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiţii de ordin general, respectiv:

a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 şi 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management nu decide altfel prin contractul de finanţare;

b) să fie însoţită de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate;

c) să fie în conformitate cu prevederile contractului de finanţare încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. 5 şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006;

d) să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare.

Intimata-reclamantă a prezentat procesul-verbal pentru punerea în funcţiune a echipamentelor nr. x/30.12.2015, însoţit de certificatele de calitate şi garanţie emise de S.C. A. S.R.L., care aveau un conţinut identic pentru toate tipurile de produse livrate şi, în cazul unor anumite dotări, cu specificaţii nepotrivite naturii acestora.

Pentru ca valoarea facturii nr. x/03.12.2015, în sumă de 11.981,29 RON să poată fi considerată cheltuială eligibilă, aceasta ar fi trebuie să fie însoţită de procesul-verbal nr. x/30.12.2015 pentru punerea în funcţiune e echipamentelor la care să fie anexate toate certificatele de garanţie şi de calitate şi care să fie în concordanţă cu activităţile proiectului.

Or, factura prezintă situaţii incerte şi alte neconcordanţe, ceea ce reprezintă o încălcare a dispoziţiilor contractuale (art. 5) şi legale specifice (H.G. nr. 759/2007).

Deşi nu era cazul, la unele produse s-a specificat faptul că "temperatura de funcţionare este de 5-25 grade", respectiv: telefon x, monitor x cu unitate centrală x, monitor x, x fără unitate centrală, senzor de fum, sirenă antiefracţie.

La alte produse, deşi nu era cazul, s-a specificat atât faptul că "temperatura de funcţionare este de 5-25 grade", cât şi faptul că "are în componentă subansamblele electronice şi mecanice", respectiv: geam sablat (în locul acestuia este montat geam cu folie cu efect de sablare), coşuri de gunoi, stingător cu pulbere tip PG, hartă turistică, trusă fixă, prim ajutor, scaune şi stand pliante.

A fost emis şi certificatul de calitate şi garanţie nr. FN/30.12.2015 pentru mobilier, însă nu se specifică piesele de mobilier şi se menţionează că produsul are în corespondenţă subansamblele electronice şi că temperatura de funcţionare este de 5-25 grade.

Toate certificatele de garanţie sunt din data de 30.12.2015, chiar şi pentru produsele recepţionate prin procesul-verbal din 12.11.2015, în care se menţionează faptul că aceste certificate însoţesc produsul.

Recurentul-pârât mai arată că, urmare a unor verificări efectuate de Organismul Intermediar asupra proiectului cod SMIS 50656 cu titlul Crearea şi dotarea CNIPT Eforie Nord şi a proiectului cod SMIS 50652 cu titlul Crearea şi dotarea CNIPT Eforie Sud, s-a constatat faptul că au fost achiziţionate echipamente identice din punct de vedere al caracteristicilor tehnice pentru ambele proiecte de la contractori diferiţi.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ-Teritorială Oraşul Eforie a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că recurentul nu a făcut referire şi nu a indicat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Referitor la excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare de intimata-reclamantă Unitatea Administrativ-Teritorială Oraşul Eforie, Înalta Curte urmează a o respinge, apreciind că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât, din punct de vedere formal, motivele invocate de recurentul-pârât se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv de casare invocat prin cererea de recurs.

2. Analiza motivelor de casare

Recurentul-pârât recunoaşte prin motivele de nelegalitate formulate că instanţa de fond a apreciat în mod corect că nefiind incidente disp. art. 21 alin. (4) lit. m), din Codul fiscal şi arată că disp. art. 2 din H.G. nr. 759/2007 au fost interpretate şi aplicate în mod greşit de această primă instanţă.

Se susţine că nu au fost respectate dispoziţiile înscrise la pct. b), c) şi d) ale art. 2 din H.G. nr. 759/2007, respectiv, cheltuiala nu este însoţită de facturi sau de alte documente contabile cu valoare probatorie; nu este în conformitate cu prevederile contractului de finanţare şi nu este conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare.

Concret, recurentul-pârât arată că certificatele de calitate şi garanţie au un conţinut identic pentru toate tipurile de produse livrate şi, în anumite cazuri există specificaţii nepotrivite naturii acestora, de exemplu, pentru unele produse s-a înscris specificaţia "temperatura de funcţionare este de 5-25 grade" sau "are în componentă subansamblele electronice şi mecanice".

De asemenea, în legătură cu certificatul de calitate şi garanţie pentru mobilier nu se arată care sunt piesele de mobilier, există produse recepţionate anterior datei certificatelor de calitate şi garanţie sau au fost achiziţionate echipamente identice din punct de vedere al caracteristicilor tehnice, de la contractori diferiţi.

Pentru toate acestea, recurentul-pârât consideră că factura prezentată conţine situaţii incerte şi neconcordanţe, ceea ce reprezintă încălcarea disp. art. 5 din contractul de finanţare şi art. 2 din H.G. nr. 759/2007.

Înalta Curte observă că recurentul-pârât invocă neconcordanţe de ordin formal şi care nu privesc factura în cauză sau nerespectarea contractului de finanţare în sensul furnizării altor produse, neprevăzute şi care nu pot fi considerate ca o cheltuială eligibilă.

Instanţa de fond a reţinut că au fost furnizate produsele înscrise în factură, iar pârâtul-recurent în prezenta cauză, nu a contestat această împrejurare.

De asemenea, nu s-a susţinut că produsele nu îndeplinesc specificaţiile menţionate în proiectul tehnic, iar acestea se regăsesc în patrimoniul intimatei-reclamante, astfel că neconcordanţele prezentate nu afectează operaţiune de livrare.

Cum deja s-a arătat mai sus, deficienţele de ordin formal şi care sunt minime, nu conduc la neîndeplinirea disp. art. 2 din H.G. nr. 759/2007, deoarece cheltuiala este însoţită de o factură emisă în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale şi ale contractului de finanţare, produsele au fost livrate conform specificaţiilor tehnice, de unde rezultă că aceasta este eligibilă.

Faţă de acestea, Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii invocată de intimata-reclamantă UAT Oraşul Eforie.

Respinge recursul formulat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (în prezent Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei) împotriva sentinţei nr. 2670 din 28 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 iunie 2020.