Building tax appeal deemed inadmissible for challenge to final appellate judgment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant’s second appeal as inadmissible, leaving the Court of Appeal’s decision in force. The dispute concerned an administrative challenge to a 2016 building tax assessment, where the taxpayer sought to reduce the liability from approximately 4,700 RON to 187 RON, a claim previously rejected by the Court of Appeal. The Supreme Court held that the appellant failed to identify a valid basis for appeal because the prior appellate decision was final, rendering it outside the scope of decisions subject to ordinary appellate review. Relying on the principle that parties may only utilize appeals expressly provided by law, the court applied Articles 457 and 483 of the Civil Procedure Code to rule that an appeal against a final judgment is procedurally inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 C. proc. civ, art. 483 alin. (1) din C. proc. civ, art. 496 C. proc. civ; Building tax appeal deemed inadmissible for challenge to final appellate judgment: Înalta Curte va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată, cu caracter general, de dispoziţiile art. 483 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată la data de 22.12.2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Directia de Impozite şi Taxe Locale Sector 5, anularea deciziei nr. 468/07.12.2016, emisă de pârâtă în soluţionarea contestaţiei înregistrate sub nr. x/03.11.2016 şi a deciziei de impunere nr. x/24.10.2016; anularea impozitului pe clădiri în sumă de 4.732 RON şi admiterea ca datorat pe anul 2016 a impozitului pe clădiri în sumă de 187 RON.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 3141/17.05.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, s-au respins ca neîntemeiate excepţia inadmisibilităţii şi cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Sector 5.
3. Prima cerere de recurs
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A., invocând prevederile art. 468 şi a art. 488, pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
Ulterior, prin cererea precizatoare aflată la dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta a precizat faptul că înţelege să formuleze recurs, instanţa luând act de precizarea căii de atac prin încheierea din 01.03.2018.
4. Soluţia instanţei de recurs
Prin decizia civilă nr. 3012 din 17 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 3141/17.05.2017 pronunţate de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II - contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Sector 5, ca nefondat.
5. A doua cerere de recurs
Împotriva deciziei civile nr. 3012 din 17 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului şi să se constate că impozitul pe clădiri datorat pe anul 2016 este în sumă de 178 RON.
6. Apărările intimatei-pârâte
Intimata-pârâtă Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Sector 5 a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia inadmisibilităţii recursului, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil, iar pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiate.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând excepţia inadmisibilităţii căii de atac, invocată de către intimata-pârâtă prin întâmpinare, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:
"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:
"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Înalta Curte va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată, cu caracter general, de dispoziţiile art. 483 C. proc. civ.
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că pot face obiect al recursului doar hotărârile primei instanţe, când sunt date fără drept de apel, sau hotărârile instanţei de apel, fiind delimitată astfel, expres şi limitativ, categoria hotărârilor judecătoreşti supuse acestei căi de atac.
În aceste condiţii, părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Raportat la datele speţei de faţă, Înalta Curte constată următoarele:
Recursul ce formează obiectul prezentului dosar a fost promovat împotriva deciziei civile nr. 3012 din 17 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 3141/17.05.2017 pronunţate de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II - contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.
Astfel, recurenta-reclamantă a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 şi alin. (2) din C. proc. civ., pronunţată în soluţionarea unei alte cereri de recurs.
Prin urmare, se observă că, în speţă, recurenta-reclamantă a formulat recurs împotriva unei hotărâri care nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, fiind definitivă, ceea ce este inadmisibil.
Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) şi art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat A. împotriva deciziei civile nr. 3012 din 17 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 3012 din 17 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 21 ianuarie 2021.