Revocation dismissed for lack of passive standing despite conflicting decisions: res judicata requires identical parties, not merely similar cases

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 12 februarie 2020 sub numărul x/2019, prin declinare de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal (sentinţa nr. 1438 din data de 18.12.2019), revizuentul Ministerul Mediului, în temeiul art. 509 din C. proc. civ., a solicitat revizuirea deciziei nr. 7190 din 14 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea cererii de revizuire a arătat că prin decizia contestată instanţa a respins recursul declarat de către Ministerul Mediului împotriva sentinţei civile nr. 40/2018 a Tribunalului Giurgiu, prin care instanţa de fond a obligat Ministerul Mediului să transmită, către pârâta Garda Naţională de Mediu, anexa privind nivelul maxim al salariului de bază ori a indemnizaţiei de încadrare în acord cu Decizia nr. 794/15.12.2016 a Curţii Constituţionale a României.

A învederat faptul că, potrivit jurisprudenţei, în litigiile cu obiect asemănător, există hotărâri definitive potrivnice, soluţia instanţelor fiind în sensul că Ministerul Mediului, în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile având ca obiect drepturi de natură salarială, existente între reclamanţi şi instituţia publică subordonată ministerului, cu care aceştia au stabilit raportul de serviciu.

În jurisprudenţă a invocat următoarele decizii civile definitive ale instanţelor judecătoreşti pronunţate în litigii asemănătoare cu cel dedus judecăţii, prin care s-au pronunţat cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Mediului:

În dosarul nr. x/2017, prin Sentinţă civilă nr. 2912/2017 pronunţată de către Tribunalul Mehedinţi, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1648/2018 a Curţii de Apel Craiova, instanţa a respins acţiunea reclamantului împotriva Ministerului Mediului ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă", având în vedere faptul că reclamantul nu se află în raporturi de serviciu cu Ministerul Mediului, iar obligaţia ministerului de a aloca fondurile necesare plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii decurge din lege şi nu poate fi dispusă prin hotărâre judecătorească.

În dosarul nr. x/2017, prin sentinţa civilă nr. 2984/2017 a Tribunalului Mehedinţi, rămasă definitivă prin decizia civilă a respins acţiunea reclamantului împotriva Ministerului Mediului ca "fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În dosarul nr. x/2017, Tribunalul Mehedinţi, prin Sentinţă civilă nr. 2982/2017, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1621/2018 a Curţii de Apel Craiova, instanţa a respins acţiunea reclamanţilor formulată în contradictoriu cu Ministerul Mediului, având în vedere faptul că este introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În dosarul nr. x/2017, prin sentinţa civilă nr. 237/2018, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 3053/2018 a Curţii de Apel,Ploieşti, Tribunalul Buzău a respins cererea reclamanţilor formulată în contradictoriu cu Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (actual Ministerul Mediului), având în vedere faptul că, instanţa a constatat că raporturile de serviciu ale reclamanţilor există doar în raport cu pârâta Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General, iar Ministerul Mediului nu are calitate procesuală pasivă în litigiul dedus judecăţii.

În dosarul nr. x/2017, prin sentinţa civilă nr. 7567/12.12.2017 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 3312/04.06.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, instanţa "admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Mediului şi respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă".

Astfel, instanţa a constatat faptul că Ministerul Mediului nu are calitate procesuală pasivă în litigiul dedus judecăţii, chiar dacă instituţia angajatoare - Garda Naţională de Mediu este subordonată Ministerului Mediului.

În dosarul nr. x/2017, prin sentinţa civilă nr. 847/2018 a Tribunalului Vâlcea, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 2489/2018 a Curţii de Apel Piteşti, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a reclamantei, având în vedere faptul că "drepturile salariale cuvenite personalului din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, instituţie publică cu personalitate juridică distinctă şi al cărei conducător este ordonator de credite, au o reglementare legală diferită de cele prevăzute pentru personalul din aparatul propriu al ministerelor".

În dosarul nr. x/2018, prin Sentinţă civilă nr. 35/2018, pronunţată de către Tribunalul Giurgiu în dosarul cauzei, şi rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 5179/2018 a Curţii de Apel Bucureşti, instanţa a respins drept neîntemeiată acţiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu Ministerul Mediului, având în vedere faptul că, obligarea intimatului la a transmite către Garda Naţională de Mediu o anexă privind nivelul maxim al salariului de bază depăşeşte competenţele ministerului stabilite prin actele normative de funcţionare şi organizare.

La data de 30.08.2019, revizuentul-pârât Ministerul Mediului a depus precizări la cererea de revizuire prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire.

În motivare a arătat că soluţia instanţei cu privire la obligarea Ministerului Mediului, în calitate de ordonator principal de credite, de a emite o anexă care să stabilească nivelul maxim al salariilor de bază, aflate în plată în administraţia publică centrală, în acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, excedează competenţelor legale ale ministerului, stabilite prin actele normative în vigoare.

În fapt, intimaţii-reclamanţi sunt angajaţi în funcţii publice teritoriale în cadrul Serviciului Comisariatului Judeţean Giurgiu al Gărzii Naţionale de Mediu - instituţie publică cu personalitate juridică proprie şi calitate de ordonator de credite, fiind finanţată integrai, de la bugetul de stat, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1005/2012 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu, actualizată cu modificările şi completările ulterioare.

2. Apărările intimaţilor

Intimata Garda Naţională de Mediu-Comisariatul General a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire.

3. Hotărârea supusă revizuirii

Prin Decizia nr. 7190 din 14 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins recursul formulat de recurenţii pârâţi Ministerul Mediului şi Garda Naţională de Mediu-Comisariatul General împotriva sentinţei civile nr. 40 din data de 01.02.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017 de către Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă, în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K., ca nefondat.

4. Hotărârea instanţei competente a se pronunţa asupra revizuirii

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 509 pct. (8) din C. proc. civ., revizuirea se poate cere când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri ".

Acest motiv de revizuire, invocat ca temei legal al prezentei cereri, este incident atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, făcându-se astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Deşi în actualul text nu se mai prevede condiţia triplei identităţi de cauză, de obiect şi de părţi, acesta consacră vechea jurisprudenţă, în sensul că este mai clar reglementată necesitatea ca prin cea de a două hotărâre pronunţată să se încalce autoritatea de lucru judecat, astfel cum este reglementată ea de dispoziţiile art. 430 şi art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cărora "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Din perspectiva efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, reglementat de alin. (2) al art. 431 din C. proc. civ., deşi nu s-ar impune întrunirea triplei identităţi, ar trebui însă a ne situa în ipoteza existenţei unor dezlegări date de prima instanţă asupra unor puncte litigioase ale procesului care să se opună cu putere de lucru judecat faţă de a doua hotărâre şi care, prin considerente, să fi dat o rezolvare contrară, conducând astfel la adoptarea unor soluţii care nu se pot concilia, însă între aceleaşi părţi.

În realitate revizuentul, raportându-se la temeiul de drept invocat, îşi manifestă nemulţumirea faţă de o presupusă practica neunitară a instanţelor judecătoreşti, în materia drepturilor salariale, cu privire la reţinerea sau nu a calităţii procesuale pasive în cauzele privind angajaţi din cadrul autorităţilor aflate în subordine, ceea ce nu poate face obiectul unei cereri de revizuire pentru considerentele mai sus arătate.

În jurispudenţa CEDO, în cauza Stanca Popescu c României şi L. c Bulgariei, s-a statuat că divergenţele de jurisprudenţă nu pot justifica o intervenţie prin intermediul unei căi extraordinare de atac care nu poate fi deturnată intr-un recurs deghizat, de natură a permite rejudecarea unei cauze pentru simplul fapt că există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni.

Or, câtă vreme în motivele de revizuire, se afirma o pretinsa contrarietate intre hotărâri definitive, pronunţate în cauze similare (iar nu identice), în privinţa unor părţi diferite, revizuentul nu poate obţine anularea deciziei atacate, întrucât, eventuala practica neunitara a instantelor nu poate fi remediata pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul de drept al soluţiei adoptate în revizuire

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispoziţiile art. 509 pct. 8 cu referire la art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată în cauză, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Ministerul Mediului împotriva Deciziei nr. 7190 din 14 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători.

Recursul se depune la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2020.