Environmental stamp tax restitution: Suspension of proceedings upheld pending EU law clarification

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, reclamanta A. a chemat în judecată în calitate de pârâte Administraţia Fondului pentru Mediu şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa în cauză să dispună restituirea de către Administraţia Fondului pentru Mediu a sumei reprezentând Timbru de Mediu provenite de la autovehicule în cuantum de 2823 RON, cu dobânda legală fiscală prevăzută de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, de la data plăţii şi până la data restituirii sumei efective.

Prin sentinţa nr. 347 din data de 24 septembrie 2019, Tribunalul Satu Mare, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea şi a obligat pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti să restituie reclamantei suma de 2.823 RON reprezentând plata timbrului de mediu prevăzută de O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule cu dobânda prevăzută de Codul de procedură fiscală de la data plăţii până la data restituirii sumei.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., a obligat pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti să plătească reclamantei suma de 783 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din data de 29 ianuarie 2020, Curtea de Apel Oradea, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a suspendat judecarea cauzei în baza articolului 413 alin. (1) punct 1)1 din C. proc. civ. şi trimite dosarul la arhiva instanţei spre păstrare până la soluţionarea de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a cauzei înregistrate sub nr. C-828/19, ce are ca obiect sesizarea instanţei europene cu privire la interpretarea dispoziţiilor din O.U.G. nr. 52/2017 prin care s-a instituit un termen pentru restituirea timbrului de mediu.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, solicitând respingerea cererii de suspendare a judecăţii cauzei ce formează obiectul prezentei pricini până la pronunţarea de către CJUE asupra compatibilităţii normelor O.U.G. nr. 52/2017 cu prevederile dreptului comunitar.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat că soluţionarea prezentei cauze nu depinde de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, întrucât O.U.G. nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxă specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa de poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule a avut în vedere necesitatea reglementării cadrului legal pentru instituirea unei proceduri de instituire tocmai urmare a Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţate în Cauza C-586/14, Budişan, prin care s-a statuat, cu privire la O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 37/2014 cu modificările şi completările ulterioare, că articolul TFUE în sensul că se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja îmatriculate pentru care a fost plătită, dar nu a fost restituită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii, precum şi hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţate în cauzele C-288/14, Ciup, şi C-200/14, Câmpean, prin care s-a statuat că modalitatea de resituire a sumelor încasate în temeiul legislaţiei naţionale contravine principiilor Uniunii Europene, respectiv principiului cooperării loiale, principiului echivalenţei şi principiului efectivităţii.

Ipoteza supusă discuţiei este cea în care cererea de chemare în judecată este formulată ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 52/2017, fără ca reclamanţii să fi urmat procedura administrativă instituită prin acest act normativ şi fără să fi existat un refuz al organului fiscal.

4. Apărările formulate

Intimata-reclamantă A. nu a formulat întâmpinare, deşi a fost legal citată.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu încheierea atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că motivul de casare invocat de recurentă nu poate fi primit, considerent pentru care recursul formulat va fi respins, ca nefondat, având în vedere următoarele:

În cauza de faţă, reclamanta A. a solicitat instanţei să dispună restituirea timbrului de mediu, în cuantum de 2823 RON, cu dobânda legală fiscală prevăzută de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscsală.

Înalta Curte reţine că argumentele prezentate, în susţinerea motivului de casare, converg către criticarea atributului instanţei de a aprecia asupra suspendării judecării unei cauze, când se apreciază necesară dezlegarea dată de o altă instanţă asupra unei cauze, care face obiectul unei alte judecăţi, dar de a cărei soluţionare depinde, în tot sau în parte, dezlegarea cauzei asupra căreia este învestită să se pronunţe.

Principala critică adusă de recurentă hotărârii pronunţate de instanţa de fond vizează faptul că motivele reţinute de instanţa de fond nu se încadrează în situaţia reglementată de art. 413 din C. proc. civ., în sensul că soluţia în pricina dedusă judecăţii nu atârnă de existenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi.

În conformitate cu prevederile art. 413 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ. "Instanţa poate suspenda judecata: când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;".

Textul reglementează unul dintre cazurile suspendării facultative şi se referă la chestiuni prealabile, care pot avea o influenţă asupra modului de soluţionare a dreptului dedus în justiţie.

Ca să poată dispune suspendarea este necesar ca soluţionarea procesului ce urmează a se suspenda să depindă de soarta altui proces, în sensul ca soluţionarea cererii de chemare în judecată să fie influenţată de existenţa sau inexistenţa unui drept ce formează obiectul celui de-al doilea proces.

Analizând încheierea de şedinţă atacată, Înalta Curte reţine că instanţa de recurs a dispus (având în vedere sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-828/2019), în contradictoriu cu Direcţia Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, Administraţia Financiară Bihor), în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea de către C.J.U.E a cauzei C-828/2019 ce are ca obiect sesizarea instanţei europene cu privire la interpretarea dispoziţiilor din O.U.G. nr. 52/2017 prin care s-a instituit un termen pentru restituirea timbrului de mediu.

Verificând stadiul soluţionării cauzei C-828/2019, Înalta Curte reţine că, la momentul soluţionării recursului formulat împotriva încheierii de suspendare, subzistau temeiurile suspendării dispuse prin încheierea de şedinţă atacată, iar considerentele instanţei de recurs, care a apreciat asupra legăturii dintre cauze, precum şi asupra oportunităţii suspendării judecăţii, sunt întemeiate.

Instanţa de control judiciar constată că, deşi O.U.G. nr. 52/2017 a avut în vedere necesitatea reglementării cadrului legal pentru instituirea unei proceduri de restituire tocmai urmare a Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţate în cauza C-586/14, Budişan, în cauza de faţă, au fost invocate excepţiile inadmisibilităţii, tardivităţii şi lipsei de interes, cu motivarea că nu a fost parcursă procedura instituită prin O.U.G. nr. 52/2017, soluţia de respingere a acestor excepţii fiind criticată prin cererea de recurs.

Înalta Curte reţine că instanţa de recurs a dispus, în limitele facultative prevăzute de lege, suspendarea judecării cauzei, apreciind, în mod corect, asupra cererii de suspendare formulate în cauză, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., republicat, pentru suspendarea judecăţii, astfel că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a acestora.

Se impune a fi subiniat faptul că în cazul suspendării facultative a judecăţii cauzei, există un drept de apreciere al instanţei asupra incidenţei măsurii, în funcţie de legătura dintre cauze şi de oportunitatea suspendării judecăţii.

Această apreciere, în cazul de faţă a respectat limitele menţionate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Pulice Cluj Napoca - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare împotriva încheierii din 29 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2020.