Driving school authorization dispute; appeal for cancellation declared inadmissible due to late filing

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Obiectul contestaţiei în anulare

Prin Decizia nr. 2124 din 22 mai 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013, a fost admis recursul declarat de Autoritatea Rutieră Română, pentru Agenţia A.R.R. Arad, împotriva sentinţei nr. 229 din 22 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost casată sentinţa recurată şi, în rejudecare a fost respinsă acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L .,ca neîntemeiată.

În argumentele reţinute în susţinerea soluţuiei, Înalta Curte examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate a reţinut că pentru autorizarea şcolilor de conducători auto este necesar, pe lângă îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 6 şi 7 din Anexa 2009 - cuprinzând Anexele nr. 1-5 la Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii pentru aprobarea Metodologiei privind atestarea instructorilor de pregătire practică şi a profesorilor de legislaţie rutieră, a Normelor privind autorizarea şcolilor de conducători auto, a Metodologiei privind autorizarea instructorilor de pregătire practică, a Programei de şcolarizare şi a Metodologiei de organizare şi desfăşurare a cursurilor de pregătire teoretică şi practică în vederea obţinerii permisului de conducere, ca autovehiculele utilizate la pregătirea practică să îndeplinească condiţiile şi să aibă dotarea minimă necesară prevăzută în anexa 1a şi 1b şi să fie agreate conform reglementărilor în vigoare.

Sub acest ultim aspect, instanţa de control judiciar a reţinut că, potrivit datelor comunicate de Registrul Auto Român, prin adresa nr. x/24.08.2015 pentru vehiculele destinate instruirii practice în conducerea auto în vederea obţineri permisului de conducere categoria A şi subcategoria A1, certificatele de agreare au fost emise la data e 8.08.2013, respectiv 22.07.2013.

Aşa fiind, Înalta Curtea a constatat că refuzul autorizării şcolii de conducători auto pentru categoria A şi subcategoria A1, în lipsa certificatelor de agreare emise conform reglementărilor în vigoare nu are caracter nejustificat, impunându-se respingerea cererii intimatei-reclamante ca neîntemeiată.

Motivele şi temeiul legal al contestaţiei în anulare

Împotriva Deciziei nr. 2124 din 22 mai 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013, a promovat prezenta contestaţie în anulare, intimata S.C. A. S.R.L.

Invocând ca temei legal al contestaţiei în anulate, art. 503 alin. (2) pct. 2, pct. 3 şi pct. 4 din C. proc. civ. şi reluând, apărările formulate în faţă instanţei de recurs, în motivarea caii extraordinare de atac, contestatoarea a susţinut următoarele:

Dezlegarea dată recursului este rezultatul erorii materiale, această eroare fiind de natură a genera o interpretare greşită, eronată cu privire la susţinerile recurentei vizând valabilitatea certificatelor de agregare.

Precizează în continuare că instanţa de recurs nu a respectat dispoziţile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ.

Susţine că procesul nu a fost echitabil şi arată că soluţiile pronunţate în recurs se contrazic aşa cum reiese din considerentele acestora.

A mai arătat că instanţa de recurs în cele două faze procesuale nu a avut aceeaşi opinie juridică cu privire la administrarea probelor cu înscrisuri raportat la art. 249 C. proc. civ.

Faţă de toate acestea a solicitat admiterea contestaţiei în anulare declarată împotriva Deciziei nr. 2124 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, anularea deciziei şi, în rejudecare, respingerea recursului, ca nefondat.

Apărările formulate în cauză

Intimaţa Autoritatea Rutieră Română a formulat întâmpinare. Prin întâmpinare a înţeles să invoce excepţia tardivităţii şi inadmisibilităţii contestaţieiei în anulare.

Contestatoarea a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, prin care a susţinut că îşi menţine punctele de vedere expuse prin motivele contestaţiei în anulare.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra contestaţieiei în anulare

La termenul de judecată din 22 mai 2019, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei tardivităţii declarării prezentei contestaţii în anulare invocată de intimata Autoritatea Autoritatea Rutieră Română, în raport de dispoziţiile art. 506 C. proc. civ.

Examinând excepţia tardivităţii declarării contestaţiei în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 506 C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 506 C. proc. civ.,

"(1) Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

(2) Contestaţia se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), sub sancţiunea nulităţii acesteia."

De asemenea, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decădere a din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Mai mult, decizia ce se solicită a fi retractată este o decizie definitivă, conform dispoziţiilor art. 634 C. proc. civ.. Ea reprezintă o decizie definitivă care nu se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită, deoarece nu cuprinde vreo dispoziţie de stabilire a unei obligaţii principale, în sarcina vreuneia din părţi, susceptibilă de executare silită, în sensul art. 628 C. proc. civ.

Aşadar, art. 506 C. proc. civ. instituie două termene pentru exercitarea căii de atac a contestaţiei în anulare şi anume un termen subiectiv de 15 zile, care începe să curgă de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre şi un termen obiectiv de 1 an, care curge de la data când hotărârea a rămas definitivă.

Reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei sale, a condiţiilor de exercitare a unui drept subiectiv sau procedural, inclusiv prin instituirea unui termen reprezintă o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

Cu alte cuvinte, dacă termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii a fost depăşit, contestaţia va fi privită ca tardivă, chiar dacă la data introducerii sale nu se epuizase termenul de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În anumite situaţii, hotărârea care se atacă este deja definitivă de la data pronunţării, dacă, prin ipoteză, comunicarea acesteia va avea loc după mai mult de un an de la această dată, atunci partea nu ar mai putea introduce contestaţie în anulare, prevalându-se de termenul de 15 zile de la data comunicării.

Conform înscrisului ataşat de la dosarul cauzei, rezultă că acesta a primit un exemplar al acesteia, la data de 17 septembrie 2018.

Termenul de 15 zile prevăzut de art. 509 C. proc. civ. s-a împlinit deci la data de 4 octombrie 2018, iar prezenta contestaţie a fost formulată la data de 27 noiembrie 2018.

Drept urmare sunt incidente prevederile art. 506 teza ultimă C. proc. civ., contestaţia în anulare fiind tardiv formulată, faţă de data luării la cunoştinţă de către contestatoare a deciziei atacate şi data formulării prezentei contestaţii în anulare.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în raport art. 506 şi art. 185 C. proc. civ., va admite excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare, invocată de intimata Autoritatea Rutieră Română şi va respinge contestaţia în anulare, ca tardiv formulată, fără a mai analiza excepţia inadmisibilităţii şi aspectele invocate de contestatoare în cuprinsul contestaţiei, privitoare la aspectele menţionate analiza acestora fiind de prisos în raport de efectele admiterii excepţiei tardivităţii contestaţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva Decizia nr. 2124 din 22 mai 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 mai 2019.