Border entry refusal: Recourse annulled for failure to prepay judicial stamping fee

I. Procedura în faţa primei instanţe

1.1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, la data de 11.09.2015, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Teritorial al Poliţiei de Frontieră Oradea - Punctul de Trecere a Frontierei Valea Lui Mihai si Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, a solicitat anularea refuzului intrării la frontiera nr. 170/05.07.2015,anularea măsurii de nepermitere a intrării pe teritoriul României, care a stat la baza înregistrării reclamantului în consemn la frontieră, emisă în temeiul art. 29 alin. (2) din O.U.G. nr. 102/2005şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile pronunţate în cauză

Prin sentinţa civilă nr. 54/19.01.2016, Tribunalul Bihor a admis excepţia de necompetenţă materială şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea.

În esenţă, s-a reţinut că, prin cererea modificatoare s-a solicitat inclusiv anularea măsurii de nepermitere a intrării în ţară executată prin instituirea consemnului la frontieră de către I.G.P.F., astfel că prin raportare la rangul autorităţii emitente competentă este Curtea de Apel Oradea.

Prin sentinţa civilă nr. 35/2016, Curtea de Apel Oradea, a admis excepţia de necompetenţă teritorială iar cauza a fost înaintată Curţii de Apel Bucureşti, prin raportare la sediul pârâtului emitent al celor două măsurii contestate şi al consemnului la frontieră.

Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3701 din 23 noiembrie 2016

a anulat pentru lipsa obiectului, cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţeiei de Frontieră Oradea - Punctul de Trecere a Frontierei Valea Lui Mihai în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.

Totodată, a respins, contestaţia, astfel cum a fost modificată de reclamantul A. formulată în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Teritorial al Poliţeiei de Frontieră Oradea - Punctul de Trecere a Frontierei Valea Lui Mihai şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei civile nr. 3701 din 23 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs reclamantul A., în condiţiile art. 483 C. proc. civ.

Invocând ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4. 5, 6, 8, 9 din C. proc. civ., recurentul - reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând cauza admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Oradea a depus întâmpinare, prin fax şi serviciul Registratură.

La rândul său, intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a formulat întâmpinare prin care a înţeles să invoce excepţia inadmisibilităţii prezentului recurs, în raport de dispoziţiile art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 102/2005.

II. Soluţia instanţei de recurs

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 23 octombrie 2018, a completului învestit cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata pe fond a recursului, în data de 22 mai 2019, cu citarea părţilor, în condiţiile art. 494 -495 C. proc. civ., în şedinţă publică.

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, conform prevederilor art. 486 alin. (3) teza a II-a Noul Cod procvedură civilă, invocată din oficiu, Înalta Curte urmează să o admită, şi să anuleze recursul, ca netimbrat, având în vedere următoarele considerente:

Cum recurentul-reclamant nu a timbrat anticipat recursul deşi aceasta a fost legal citată pentru termenul de judecată din 22 mai 2019 (fil 47 dosar recurs) cu menţiunea de a timbra recursul cu 200 RON taxă judiciară de timbru, obligaţie căreia nu s-a conformat.

Or, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată, iar potrivit art. 33 alin. (1) din aceeaşi Ordonanţă, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei", iar art. 32 din acelaşi act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

Potrivit art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., menţiunea prevăzută la alin. (2) al aceluiaşi articol este prevăzută sub sancţiunea nulităţii: "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile".

Înalta Curte mai constată că prezenta cerere de recurs nu este legal scutită de la plata taxei judiciare de timbru. De asemenea, nu a fost formulată o cerere de acordare facilităţi de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 42 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Constatând că până la termenul de judecată din 22 mai 2019, recurentul-reclamant A. nu şi-a îndeplinit obligaţia de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul dispus de instanţă, conform dispoziţiilor textelor de lege evocate mai sus, va anula recursul.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 148 alin. (6) şi art. 197 C. proc. civ., raportat la art. 24 alin. (1) şi art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va dispune anularea recursului formulat, ca netimbrat, ţinând seama şi de prevederile art. 499 din acelaşi cod, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 3701 din 23 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 mai 2019.