State aid conditions for Natura 2000 timber compensation: necessity of European Commission authorization and methodological norms

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia Contencios Administartiv şi Fiscal, la data de 14.12.2016, sub nr. x/2016, reclamanta Obştea Moşnenilor Suseni "Muntele Straja şi Grivele", în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a solicitat obligarea la acordarea de compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care nu le-a putut recolta datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, în sumă totală de 33248,11 RON pentru suprafaţa totală de 98,8 ha situată în Situl Natura 2000 din care 14194,32 RON aferente anului 2014 şi19053,79 RON aferente anului 2015.

În fapt, a arătat, în esenţă că, aceste compensaţii i se cuvin reclamantei conform art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, H.G. nr. 861/2009 şi Legea nr. 554/2004, fiind proprietara suprafeţei de 401 ha 0900 m.p ha teren cu vegetaţie forestieră conform Titlului de Proprietate nr. x/11.08.2008.

Din totalul acestei suprafeţe, suprafaţa de 98,8 ha se află inclusă în Aria Naturală Protejată Situl Natura 2000.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal,prin sentinţa civilă nr. 135 din 27 februarie 2017, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Obştea Moşnenilor Suseni "Muntele Straja şi Grivele, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, având ca obiect despăgubire, ca fiind prematur formulată.

În argumentele expuse în susţinerea soluţiei, instanţa a reţinut că, în prezent nu există bază legală pentru acordarea compensaţiilor, în lipsa hotărârii Guvernului.

Mai arată instanţa că argumentaţia prezentată este în deplină concordanţă cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene exemplificând Decizia din data de 20 noiembrie 2008, pronunţată în Cauza C-18/08 Foselev Sud-Quest SARL contra Administration des douanes et droits indirects, având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare, prin care s-au statuat următoarele: "Decizia 2005/449/CE a Comisiei din 20 iunie 2005 privind o cerere de scutire de taxa pe vehiculele cu motor introdusă de Franţa în temeiul art. 6 alin. (2) lit. b) din Directiva 1999/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri nu poate fi invocată de un particular în raporturile cu Republica Franceză, destinatară a acestei decizii, în scopul de a beneficia de scutirea autorizată prin decizia menţionată începând de la momentul notificării sau al publicării acesteia."

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei nr. 135 din 27 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs reclamanta Obştea Moşnenilor Suseni "Muntele Straja şi Grivele", în condiţiile art. 483 C. proc. civ.

Invocând ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în mod generic, prin argumentele prezentate în susţinerea motivelor de nelegalitate, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În criticile de nelegalitate expuse, reluând apărările formulate în faţa instanţei de fond, recurenta-reclamantă arată că instanţa de judecată şi-a însuşit în totalitate susţinerile intimatului-pârât cu privire la necesitatea publicării în Monitorul Oficial a Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase nerecoltate.

De asemenea, instanţa de fond nu a ţinut cont de refuzul nejustificat al organului administraţiei publice de a aproba, prin adoptarea unei Hotărâri de Guvern, normele metodologice necesare acordării compensaţiilor, ceea ce a determinat imposibilitatea proprietarilor de vegetaţie forestieră de a beneficia de dreptul de proprietate, fiindu-le interzisă exploatarea suprafeţelor respective.

Solicitarea compensaţiilor pentru lipsa de folosinţă a pădurilor protejate nu poate fi reţinută ca având caracterul unui ajutor de stat, ci o despăgubire acordată persoanelor fizice/juridice în condiţiile Codului silvic şi a H.G. nr. 861/2009.

In opinia recurentei, după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene nr. C (2012) 5266 final/19.07.2012, intimatul-pârât se află în culpă ca urmare a nerespectării obligaţiilor legale prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 (Codul silvic) şi art. 1 al anexei 1 la H.G. nr. 861/2009, obligaţii ce impuneau înscrierea în bugetele proprii a banilor necesari acordării de despăgubiri şi întreprinderea demersurilor legale pentru aprobarea normelor metodologice de acordare a compensaţiilor.

În susţinerea acestor argumente, recurenta-reclamantă invocă şi prevederile adresei nr. x/29.09.2011, emisă de Ministerul Mediului către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din care rezultă că sunt asiguraţi banii necesari acordării despăgubirilor.

În susţinerea acestor argumente, recurenta-reclamantă invocă şi prevederile adresei nr. x/29.09.2011, emisă de Ministerul Mediului către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din care rezultă că sunt asiguraţi banii necesari acordării despăgubirilor.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul-pârât a arătat că prin Decizia nr. 36/23.11.2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, pentru acordarea compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, şi de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările şi completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat şi să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010.

În conformitate cu dispoziţiile art. 521 din C. proc. civ., dezlegarea de drept devine obligatorie pentru toate instanţele, astfel încât cererea formulată de reclamanta nu se justifică, până la emiterea unor noi Norme metodologice.

Chiar dacă recurenta şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu motivează în ce măsură hotărârea primei instanţe nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, astfel încât să se impună casarea sentinţei atacate.

La rândul său, recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare, reinterând susţinerile din memoriul de recurs.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 23 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 22 mai 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, în temeiul art. 488 pct. 6 C. proc. civ., vizând modalitatea de soluţionare a cererii de chemare în judecată sub aspectul admiterii excepţiei prematurităţii acţiunii, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine că nu este fondat recursul de faţă, pentru considerentele în continuare prezentate.

În prealabil, Înalta Curte constată că prin criticile de recurs formulate, recurenta procedează la reiterarea aspectelor invocate în faţa instanţei de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiţii în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului, ci se va limita, doar, la analiza criticilor care se circumscriu unor veritabile motive de recurs.

Totodată, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor expuse de către recurentă, (care vizează aspecte ce tin mai mult de fondul cauzei), referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., verificate de către instanţa de control judiciar, au un caracter nefondat, în chestiunea invocată de titularul căii de atac.

1. Situaţia de fapt

Prin cererea înregistrată la Comisariatului de Regim Silvic şi Cinegetic Rm. Vâlcea înregistrată sub nr. x/19.01.2016, reclamanta a solicitat acordarea de compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, cerere întemeiată, conform Legii nr. 46/2008, art. 97 alin. (1) lit. (f. x).

Cererea anterior menţionată, insoţită de documentele justificative a fost inaintată către DGRFP Craiova însă acestea au fost restituite Gărzii Forestiere Rm. Vîlcea(f. x).

Din cuprinsul adresei nr. adresei nr. CRR-AIF 1757/1758/1759/1760/1761/1762/1763/1764/29.06.2016 emisă de DGRFP Craiova reiese că motivul restituirii documentaţiei a fost atât lipsa deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutorul de stat cât şi lipsa normelor metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010, fapt reieşit şi din prevederile Deciziei nr. 36/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casţia şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Ulterior, prin adresa nr. x/05.07.2016 emisă de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor Garda Forestieră Rm Vâlcea(fila x) reclamantei i-a fost înaintat decontul justificativ restituit de către DGRFP Craiova, motivul restituirii decontului justificativ fiind menţionat în adresa nr. x/22.06.2016.

Ca urmare a refuzului de acordare a compensaţiilor, reclamanta a sesizat instanţa, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 33248,11 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietară în anul 2014 şi anul 2015.

2. Scurtă prezentare a cadrului legislativ

2.1. Cadrul legislativ comunitar

a) În temeiul art. 107 alin. (1) din TFUE, sunt incompatibile cu piaţa internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

b) Conform Orientărilor Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol şi forestier şi în zonele rurale pentru perioada 2014-2020 (paragrafele 36 şi 496), în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 107 alin. (1) din tratat, statele membre trebuie să notifice Comisiei ajutoarele acordate în sectoarele agricol şi forestier şi în zonele rurale în temeiul articolului 108 alin. (3) din tratat şi nu pun în aplicare măsura propusă înainte de pronunţarea unei decizii finale în cadrul acestei proceduri, cu excepţia măsurilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de un regulament de exceptare pe categorii.

Comisia va declara ajutoarele de stat pentru sectorul forestier compatibile cu piaţa internă în temeiul articolul 107 alin. (3) litera (c) din tratat în cazul în cazul în care ele respectă principiile comune de evaluare şi cerinţele specifice din Orientări.

c) Conceptul de ajutor existent la data aderării

Necesitatea introducerii acestui concept a fost legată de acordarea unor certitudini legale; practic, măsurile de sprijin implementate de Statele Membre înainte de intrarea în vigoare a Tratatului nu vor fi considerate ajutoare ilegale şi Comisia Europeană nu va putea dispune recuperarea acestora.

O definiţie concretă a acestui concept se regăseşte la articolul 1 lit. b) punctul i din Regulamentul nr. 659/1999, care statuează că ajutorul existent este "orice ajutor care a existat înainte de intrarea în vigoare a Tratatului în aceste State Membre, respectiv schemele de ajutor şi ajutoarele individuale puse în aplicare anterior şi care se aplică şi ulterior intrării în vigoare a Tratatului."

2.2. Cadrul legislativ intern

Ca urmare a aderării, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a comunicat Comisiei Europene, în anul 2007, măsurile de sprijin existente în domeniul agriculturii, dezvoltării rurale, precum şi cele aplicabile în sectorul forestier, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1.071/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru acordarea, utilizarea şi controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora.

Până la data de 31 decembrie 2009, nu s-a pus problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuţie cu legislaţia europeană, în acest sens fiind prevederile anexei nr. V pct. 3 "Agricultura" lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca "ajutoare existente", în înţelesul art. III - 168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, "până la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării". Acest aspect a fost recunoscut atât în practica administrativă a instituţiilor publice cu competenţe în domeniu, cât şi în jurisprudenţa instanţelor de contencios administrativ.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 861 din 22 iulie 2009 au fost aprobate Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale şi pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice şi de efectuare a controalelor de fond (fiind abrogată Hotărârea Guvernului nr. 1.071/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru acordarea, utilizarea şi controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 23 august 2006).

Prin urmare, Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al ajutoarelor de stat existente până la sfârşitul anului 2009.

Pe aspectul analizat, pentru anul de referinţă 2014 şi anul 2015, prezintă relevanţă dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 137/2007, potrivit cărora "ajutorul de stat nou, supus obligaţiei de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat."

De asemenea, art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 stabileşte în mod explicit faptul că "(1) Formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a), la art. 97 alin. (1) lit. b) pentru persoane juridice şi la art. 97 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, se vor finanţa numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.

(2) Toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat."

2.3. Decizia nr. C (2012) 5.166 final din data de 19 iulie 2012 emisă de Comisia Europeană

Prin decizia menţionată, a fost avizată favorabil o schemă de ajutor de stat despre care, la pct. 11 din Decizie s-a arătat că va expira la data de 31 decembrie 2013 şi nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie şi publicată în Monitorul Oficial al României.

2.4. Decizia Comisiei Europene C(2016)8.769 final din 3.01.2017

Prin această decizie a fost avizată favorabil o schemă de ajutor de stat privind acordarea de compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilete prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, de la data aprobării de către Comisie şi până la 31 decembrie 2020.

2.5. Hotărârea de Guvern nr. 447/2017 din 30 iunie 2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă

Conform art. 1, "(1) Scopul prezentei hotărâri îl reprezintă instituirea schemei de ajutor de stat, denumită în continuare schemă, având ca obiectiv acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă.

(2) Prezenta schemă aplică dispoziţiile prevăzute la secţiunea 2.2 a capitolului 2 din "Orientările Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol şi forestier şi în zonele rurale pentru perioada 2014 - 2020 (2014/C 204/01)", publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria x, nr. 204 din 1 iulie 2014, denumite în continuare Orientările UE."

Conform art. 11, "Durata de aplicare a prezentei scheme este de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri şi până la data de 31 decembrie 2020, inclusiv".

Cererea de faţă are ca obiect acordarea alocaţiilor bugetare prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic pentru anul 2014 şi pentru anul 2015.

Înalta Curte constată că plata compensaţiilor solicitate de către recurenta-reclamantă este condiţionată de îndeplinirea a două condiţii cumulative, în baza cărora se pot acorda ajutoarele de stat, pentru persoane fizice şi juridice care deţin păduri incluse în zonele T1 şi T2, din siturile Natura 2000, respectiv:

(i) emiterea Deciziei Comisiei Europene de autorizare a ajutorului de stat conform 107 TFUE;

(ii) adoptarea şi publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii Guvernului pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice.

(i) Emiterea deciziei Comisiei Europene

Necesitatea îndeplinirii condiţiei rezultă din coroborarea prevederilor anexei nr. V pct. 3 "Agricultura" lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană cu prevederile art. 6 din H.G. nr. 861/2009 şi art. 4 şi 5 din O.G. nr. 14/2010.

Astfel, pentru ajutorul de stat solicitat ulterior datei de 1 ianuarie 2010, este necesară decizia de aprobare a Comisiei Europene.

Cum prin pct. 11 din Decizia nr. C (2012) 5.166 final din data de 19 iulie 2012 emisă de Comisia Europeană se precizează faptul că schema va expira la data de 31 decembrie 2013 rezultă că, pentru anul 2014 şi pentru anul 2015, o schemă de ajutor nu a mai fost notificată Comisiei Europene şi nu a existat o decizie de aprobare cu privire la acordarea ajutorului de stat sub forma compensaţiilor la care se referă art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic.

(ii) Condiţia de a fi aprobate Normele metodologice de punere în aplicare a schemei de ajutor de stat

a) Necesitatea îndeplinirii condiţiei

Înalta Curte constată că această necesitate rezultă din cadrul normativ prezentat anterior, din care reiese că normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensaţii al beneficiarului, în condiţiile în care au ca obiect de reglementare atât modul de calcul, cât şi criteriile de eligibilitate şi procedurile de supraveghere şi control, aspect subliniat prin decizia nr. 36/2015 a ICCJ (paragraf 67).

b) Neîndeplinirea condiţiei

Prin decizia nr. 36/2015 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a reţinut că nu poate fi primită teza potrivit căreia, după intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2010, Normele metodologice adoptate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 continuă să producă efecte juridice. Înalta Curte nu poate constata faptul că există în cadrul legislativ naţional un act normativ în vigoare care reglementează metodologia de acordare a compensaţiilor, cât timp art. 6 din H.G. nr. 861/2009 coroborat cu art. 5 din O.G. nr. 14/2010 (emisă tocmai în vederea stabilirii cadrului juridic privind condiţiile generale pentru acordarea ajutoarelor de stat în agricultură, în conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier 2007 - 2013, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 319 din 27 decembrie 2006, pentru realizarea unor producţii competitive şi în scopul asigurării securităţii alimentare a populaţiei şi pentru protejarea mediului) a prevăzut explicit ca etapă ulterioară emiterea de norme metodologice referitoare la modul de calcul şi la criteriile de eligibilitate, precum şi la procedurile de supraveghere şi control. Astfel, în mod corect, s-a reţinut în considerentele sentinţei atacte că absenţa normelor metodologice anterior menţionate constituie un impediment la stabilirea şi achitarea compensaţiilor solicitate.

Cum normele metodologice anterioare datei de 1 ianuarie 2010 nu mai puteau fi aplicate, faţă de prevederile exprese ale art. 6 din H.G. nr. 861/2009 şi faţă de cele statuate cu forţă juridică obligatorie prin Decizia nr. 36/2015, era necesară emiterea unor noi norme metodologice în conformitate cu schema aprobată de Comisia Europeană, iar acestea au fost emise abia în anul 2017 (H.G. nr. 447/2017), pentru implementarea schemei de ajutor aprobată prin decizia Comisiei Europene nr. 8769/2017.

Din punct de vedere al aplicabilităţii H.G. nr. 447/2017 şi pentru compensaţiile aferente perioadei 2010-2016, se constată că în mod clar aceasta nu poate fi aplicată decât cererilor de acordare a compensaţiilor ulterioare intrării în vigoare a acestei hotărâri.

Astfel, art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 447/2017 statuează în sensul că prezenta schemă aplică dispoziţiile prevăzute la secţiunea 2.2 a capitolului 2 din "Orientările Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol şi forestier şi în zonele rurale pentru perioada 2014 - 2020 (2014/C 204/01)", publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria x, nr. 204 din 1 iulie 2014, denumite în continuare Orientările UE.

Art. 7 alin. (5) arată că "pentru anul 2017 se acordă compensaţii numai pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentei hotărâri şi data de 31 decembrie", iar art. 11 prevede că "durata de aplicare a prezentei scheme este de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri şi până la data de 31 decembrie 2020, inclusiv."

Ca atare, atât principiul neretroactivităţii legii civile consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, cât şi obiectul specificat al domeniului de reglementare al acestui act normativ, se opun aplicării H.G. nr. 447/2017 anterior datei de 30 iunie 2017.

Cum nu mai putea fi aplicată H.G. nr. 861/2009 ulterior datei de 1 ianuarie 2010, rezultă că pentru compensaţiile aferente anului 2014 şi anului 2015, nu a fost îndeplinită condiţia de a exista norme metodologice care să pună în aplicare schema de ajutor de stat aprobată de Comisia Europeană.

c) Consecinţele lipsei normelor metodologice

În ceea ce priveşte acest aspect, pe de o parte, reclamanta a invocat existenţa unui refuz nejustificat al autorităţii de acordare a compensaţiilor în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ, iar pe de altă parte, încălcarea dreptului la proprietate privată conform art. 44 şi 136 alin. (5) din Constituţie în lumina art. 1 din Protocolul 1 la CEDO.

c1) În ceea ce priveşte existenţa unui refuz nejustificat, conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ

Conform textului menţionat, prin refuz nejustificat se înţelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane [art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ], iar prin exces de putere se înţelege exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor [art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ].

Chiar luând în considerare că autoritatea administrativă a justificat refuzul său exclusiv pe lipsa normelor metodologice, în considerarea cadrului legislativ anterior menţionat, care impune cele două condiţii pentru acordarea compensaţiilor, dintre care niciuna nu este îndeplinită în cauză, rezultă că refuzul de acordare a compensaţiilor este justificat.

c2) În ceea ce priveşte protecţia proprietăţii private

Reclamanta a invocat argumentul că reţinerea apărării pârâtului legată de inexistenţa metodologiei de calcul a compensaţiilor ar conduce la încălcarea dispoziţiilor art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţia României, care garantează dreptul la proprietate privată, precum şi a dispoziţiilor art. 1 din Protocolul adiţional la C.E.D.O. S-a argumentat pe ideea că efectul neadoptării într-un termen rezonabil a actului normativ este acela că reclamanta este lipsită de folosinţa bunului, pentru o cauză de utilitate publică, fără însă a primi o dreaptă şi prealabilă despăgubire pentru această restricţie majoră a dreptului său de proprietate.

Înalta Curte constată, pe de o parte, că apărările prin care se invocă aspecte legate de protecţia proprietăţii private sunt de natură civilă nu pot fi valorificate în prezenta acţiune în contencios administrativ, prin care se invocă refuzul nejustificat al autorităţii administrative de rezolvare a unei cereri. Pe de altă parte, deşi compensaţiile sunt destinate a acoperi o pierdere de venit survenită ca urmare a restricţiilor de recoltare a masei lemnoase, calificarea lor drept ajutor de stat - care este de esenţa prezentului litigiu - exclude în mod logic argumentul legat de o eventuală vătămare a dreptului.

Ca atare, aşa cum s-a statuat de altfel şi prin Decizia nr. 36/23.09.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarul nr. x/2015, la momentul formulării cererii de către intimată nu exista baza legală pentru acordarea compensaţiilor, în lipsa hotărârii de Guvern cu obiectul de reglementare mai sus arătat.

Pe cale de consecinţă, în lipsa cadrului normativ intern, nu se poate reţine refuzul nejustificat de soluţionare a cererii recurentei-reclamante având ca obiect acordarea de despăgubiri, în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În aceste condiţii, în raport de perioada de referinţă pentru care sunt solicitate sumele cu titlu de compensaţii, respectiv anul 2014 şi anul 2015 şi în raport de cadrul legal incident în speţă, cererea de chemare în judecată apare ca fiind prematur formulată, astfel că În mod corect instanţa de fond a respins-o ca atare.

În altă ordine de idei, este real faptul că situaţia juridică determinată de neîndeplinirea acestei condiţii suspensive, respectiv adoptarea hotărârii Guvernului aflate în discuţie, este aptă să lezeze dreptul la compensaţii pe care îl au proprietarii suprafeţelor forestiere cu funcţie de protecţie de tip T1 sau T2 situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000, însă pentru aceasta partea are la îndemână un alt remediu judiciar.

III. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul declarat reclamanta Obştea Moşnenilor Suseni "Muntele Straja şi Grivele" împotriva sentinţei nr. 135 din 27 februarie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Obştea Moşnenilor Suseni "Muntele Straja şi Grivele" împotriva sentinţei nr. 135 din 27 februarie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 mai 2019.