Denial of compensation for ethnic persecution; appeal dismissed for lack of proof of ethnic motivation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's rejection of the plaintiff's claim and confirming the defendant's victory. The dispute concerned a challenge to the denial of benefits under the amended Law no. 189/2000, which compensates individuals for ethnic persecution between September 6, 1940, and March 6, 1945; the plaintiff argued that her family's forced relocation from 1944 to 1945 qualified as such persecution, though records indicated the move resulted from a wartime administrative order to transfer her father's civil service position rather than ethnic grounds. Applying Article 1 of Government Emergency Ordinance no. 105/1999, the Court held that the plaintiff failed to prove that the measures against her were motivated by ethnic reasons, thus failing to meet the statutory requirements for beneficiary status.
Legislator headnote
AI generatedDenial of compensation for ethnic persecution; appeal dismissed for lack of proof of ethnic motivation: Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 41 din 18 februarie 2004, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta F.O., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani.
În motivarea acestei soluții s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor legale, pentru a i se stabilit calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, modificată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta F.O., criticând-o pentru netemeinicie, susținând că tatăl său, împreună cu familia, a fost nevoit să se refugieze în perioada 1944 – 1945, din comuna Coșula, județul Botoșani, la Slatina, pentru a nu-și pierde serviciul pe care-l avea la Direcția Sanitară Botoșani.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Or, în cauză recurenta-reclamanta, nu a făcut dovada că ar fi suferit persecuții etnice din motive etnice. Din probele administrate în cauză, inclusiv din motivarea acțiunii reclamantei, se reține că evacuarea reclamantei împreună cu familia sa, s-a datorat unui ordin din partea autorităților locale („primarul și șeful de post”), în timp de război, pentru transferul cu serviciul al tatălui reclamantei, care era oficiant sanitar la Direcția Sanitară Botoșani, neexercitându-se, deci, asupra reclamantei (și familiei sale), persecuții din motive etnice.
Ca atare, recursul este nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de F.O. împotriva sentinței nr. 41 din 18 februarie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2004.