Appeal dismissed; request for interim order to provide high-cost cancer medication denied as inadmissible due to lack of appearance of right

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 22.10.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa de Asigurări de Sănătate Călăraşi, pe calea ordonanţei preşedinţiale, obligarea acestora din urmă la asigurarea din fondul de asigurări sociale de sănătate, tratamentul gratuit cu medicamentul Erivedge (DCI- B.) pentru afecţiunea carcinom bazocelular gigant nodular infiltrat ulcerat torace posterior, până la soluţionarea în fond a acţiunii în justiţie având ca obiect obligarea pârâţilor la asigurarea gratuită a acestui medicament.

De asemenea, a solicitat executarea hotărârii de îndată, fără somaţie sau trecerea unui termen.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că în urma investigaţiilor medicale a fost diagnosticat cu o masă tumorală ulcerată la nivelul părţilor moi perete toracic posterior cu invazie şi distructie osoasă la nivelul corpilor vertebrali, cu invazie intracanalara şi compresie modulară şi că singurul medicament care stopează evoluţia precipitată a cancerului este Erivedge (DCI- B.), neexistând alternativă terapeutică. Boala nu poate fi tratată chirurgical şi nu se poate efectua radioterapie.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4481 din 05 noiembrie 2018, a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată prin întâmpinări.

Totodată, a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa de Asigurări de Sănătate Călăraşi, ca inadmisibilă.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva hotărârii instanţei de fond a promovat recurs reclamantul A., în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Învocând, în mod generic, prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În argumentele prezentate în susţinerea recursului, arată că instanţa de fond în mod greşit a respins ordonanţa preşedinţială pentru neîndeplinirea condiţiei vremelniciei acesteia în ipoteza în care pe fondul cauzei nu exista o cerere de chemare în judecată.

În acest sens precizează că este îndeplinită această condiţie, fiind făcută şi dovada prin înscrisul depus la dosarul cauzei.

Al doilea motiv pentru care a fost respinsă cererea de ordonanţă preşedinţială a fost acela că nu este îndeplinită condiţia privind aparenţa în drept.

Din actele dosarului reiese că există câteva certitudini, respectiv recurentul suferă de o boală care îi pune în pericol viaţa iar pentru tratarea acestei s-a prescris un tratament cu medicamentul la care se face vorbire în prezenta cauză. Aceasta este singurul medicament care are efecte semnificative în privinţa bolii şi costul pentru susţinerea tratamentului este unul prohibitiv.

În opinia recurentului,prin depunerea acţiunii în fond, s-a ajuns la înlăturarea impedimentelor administrativ-normative care blochează accesul la acest tratament prescris ceea ce duce la concluzia că aparenţa în drept este o condiţie îndeplinită.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a depus, prin fax şi serviciul Registratură, întâmpinare, prin care a înţeles să invoce excepţia nulităţii recursului, pentru lipsa semnăturii.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru lipsa semnăturii şi pentru nemotivarea acestuia.

La rândul său, intimatul -pârât Guvernul României a înţeles să invoce excepţia nulităţii recursului, precum şi excepţia netimbrării recursului, prin întâmpinarea formulată în cauză.

Recurentul reclamant a depus note scsrise, prin acere a precizat că îşi menţine apărarea expusă prin cererea de recurs.

1.4. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 4 ianuarie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 22 mai 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând modalitatea de soluţionare a cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine că nu este fondat recursul de faţă, pentru considerentele în continuare prezentate.

În prealabil, Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 498 alin. 1 C. proc. civ., raportat la art. 1000 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de recurs va analiza în raport de circumstanţele concrete ale cauzei condiţiile cumulative impuse de art. 997 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că se impune menţinerea dispoziţiei primei instanţe, în sensul admiterii excepţiei inadmisibilităţii cererii de ordonanţă preşedinţială, având în vedere dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

"(1) Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. şi cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile, cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte".

Aşa cum reiese din practicaua prezentei decizii, recurentul-reclamant A. a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, obligarea pârâţilor să asigure reclamantului, tratamentul gratuit cu medicamentul Erivedge (DCI- B.), pentru afecţiunea carcinom bazocelular gigant nodular infiltrat ulcerat torace posterior, până la soluţionarea în fond a acţiunii în justiţie având ca obiect obligarea pârâţilor la asigurarea gratuită a acestui medicament. De asemenea, a solicitat executarea hotărârii de îndată, fără somaţie sau trecerea unui termen.

Este de menţionat că cererea de ordonanţă preşedinţială nu este, de plano, inadmisibilă, în materia contenciosului administrativ câtă vreme Legea nr. 554/2004 nu interzice aplicarea acestei proceduri în litigiile de contencios administrativ, astfel că, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 999 din C. proc. civ., o astfel de cerere este admisibilă şi în această materie.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a cerinţelor prevăzute de art. 996 C. proc. civ. potrivit cărora "Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."

Aşadar, sunt reglementate trei condiţii cumulative pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială şi anume: urgenţa, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului.

Condiţia urgenţei este pe deplin dovedită având în vedere înscrisurile medicale pe care reclamantul le-au depus la dosar din care rezultă clar starea medicală a reclamantului.

Totodată, preţul ridicat al medicamentelor solicitate şi procedura îndelungată necesară includerii acestora în lista medicamentelor compensate sunt de natură a justifica urgenţa emiterii unei ordonanţe prin care să fie asigurate medicamentele respective în regim de compensare 100%.

În raport de gravitatea bolii de care suferă reclamantul, "dreptul care s-ar păgubi prin întârziere", la care se referă dispoziţiilor art. 997 alin. (1) C. proc. civ. este dreptul la viaţă, drept garantat de art. 22 alin. (1) din Constituţia României şi de art. 2 pct. 32 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

În ceea ce priveşte condiţia caracterului vremelnic al măsurii, Înalta Curte constată, pe de o parte, că recurentul, a depus, în recurs, la dosarul cauzei dovada existenţei dosarului de fond nr. x/2019 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cauză înregistrată la data de 15 mai 2019(dosar recurs).

Pe de altă parte, urgenţa invocată de reclamantul- recurent (cazul grabnic) se întemeiază pe un eveniment viitor, respectiv la obligarea pârâţilor la asiguarea gratuită includerea în Lista medicamentelor compensate acest medicament, Erivedge (denumire comercială B.), în regim de compensare 100%, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, ceea ce s-a solicitat practic prin acţiunea de fond.

Aşadar, raportat la data formulării cererii, (dată în raport cu care se analizează îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii), condiţia urgenţei nu era îndeplinită deoarece evenimentul pretins nu era realizat.

În ipoteza în care, acest medicament s-ar fi aflat pe Lista medicamentelor compensate, în regim de compensare 100%, iar pârâţii refuzau punerea lui la dispoziţie a reclamantului, ar fi putut fi luată în discuţie o analiză a condiţiilor de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 996 şi urm. din C. proc. civ.

Distinct de cele de mai sus, acţiunea este inadmisibilă şi pentru alt considerent.

Conform art. 997 alin. 5 C. proc. civ., "Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt". Neprejudicierea fondului presupune o examinare a existenţei dreptului şi a normei aplicabile, de natură să confere acestuia o aparenţă de legalitate şi temeinicie.

Condiţia de admisibilitate ce vizează neprejudecarea fondului presupune o examinare a existenţei dreptului şi a normei aplicabile, de natură să confere acestuia o aparenţă de legalitate şi temeinicie.

Referitor la neprejudecarea fondului, instanţa fondului a constatat, în mod corect, că această condiţie este îndeplinită în cauză, din moment ce măsura solicitată de reclamant nu este de natură a rezolva litigiul în fond şi nici de a face imposibilă restabilirea situaţiei de fapt, căci instanţa nu este chemată să se pronunţe în sensul obligării Ministerului Sănătăţii sau a CNAS la includerea acelui medicament în lista prevăzută de art. 231 şi urm. din Legea nr. 95/2006, astfel încât un număr nedeterminat de pacienţi să beneficieze de o asemenea măsură, după cum nici nu stabileşte un drept definitiv al reclamantului în sensul solicitat.

Raportat la obiectul cererii de Ordonanţă Preşedinţială, reclamantul nu are în favoarea lui o aparenţă a dreptului, având în vedere că medicamentul în discuţie a fost supus evaluării de către Agenţia Naţională a Medicamentului şi dispozitivelor Medicale fiind astfel emis raportul de evaluare nr. x din 06.08.2014.

În ceea ce priveşte analiza elementelor concrete care privesc procedura de includere în listă a unui medicament, aşa cum a reţinut instanţa de fond, din conţinutul raportului reiese că medicamentul B. a obţinut 50 puncte precum şi faptul că instituţia care realizează evaluarea tehnologiilor medicale în Scoţia a stabilit prin raportul 924/13 că medicamentul nu este recomandat în terapia pacienţilor adulţi diagnosticaţi cu neoplasm bazocelular metastazic simptomatic sau neoplasm bazocelular avansat local, inadecvat pentru intervenţie chirurgicală sau radioterapie. Totodată, reiese din acest raport că IQWIG - C., instituţia care realizează evaluarea tehnologiilor medicale în Germania a evaluat medicamentul prin raportul nr. x-17 şi a concluzionat că aduce un beneficiu clinic minor comparativ cu celelalte terapii existente.

Ca atare, instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului că există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Sub acest aspect, în acord cu opinia judecătorului fondului, Înalta Curte reţine că nu ne regăsim în prezenţa unui element determinat sau determinabil în raport de care să poată fi stabilit caracterul vremelnic al măsurii solicitate, un astfel de element fiind doar afirmat nu şi dovedit.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Aşa fiind, instanţa de control judiciar nu poate primi criticile recurentului-reclamant, iar în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., pentru toate argumentele expuse, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 4481 din 05 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 mai 2019.