Appeal dismissed as unfounded: late administrative complaint against EU-funded project reimbursement correction

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2016, la data de 15.09.2016, reclamantul Municipiul Timişoara prin Primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat anularea Deciziei nr. 54695/16.06.2016 emisă de acesta din urmă, cu consecinţa anulării titlului de creanţă, respectiv a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/26.04.2016, Direcţia Autorizare Programe, din cadrul MDRAP precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 54 din 14 februarie 2017, a respins acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Timişoara prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, reţinând în esenţă că, depunerea contestaţiei de către reclamant la 9.06.2016 s-a realizat cu depăşirea termenului de 30 zile reglementat de art. 7 din Legea nr. 554/2004, astfel încât, în mod corect prin decizia nr. 54695/16.06.2016,autoritatea pârâtă a respins ca tardiv introdusă contestaţia astfel formulată şi din această perspectivă, acţiunea reclamantei apare ca fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei nr. 54 din 4 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs reclamantul Municipiul Timişoara prin Primarul Municipiului, în condiţiile art. 483 C. proc. civ.

Invocând ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin argumentele prezentate în susţinerea motivelor de nelegalitate, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În criticile de nelegalitate expuse, reluând apărările formulate în faţa instanţei de fond, recurentul-reclamant arată că instanţa de judecată a reţinut în mod greşit că cererile trimise prin poştă electronică sau prin fax nu beneficiază de prevederile art. 183 alin. (1) C. proc. civ.. Împrejurarea nemeţionării în mod expres în C. proc. civ. a prevederilor art. 183 alin. (1) C. proc. civ. nu este un motiv ca instanţa să aprecieze neîndeplinirea în termen a introducerii plângerii prealabile.

Sustine recurentul că trimiterea prin e-mail a plângerii prealabile este în concordanţă cu prevederile art. 154 alin. (6) coroborat cu art. 241 alin. (3) din C. proc. civ., mijlocul de comunicare ales a transmis textul în integralitatea lui iar sistemul informatic a confirmat primirea cestuia.

În fine recurentul susţine că, în opinia sa, este vorba de o procedură viciată de comunicare a Notei de constatare a neregulilor şi ca atare termenul corect de la care se calculează cele 30 de zile înăuntrul căruia se poate depune contestaţie începe la data de 7 iunie 2016.

În susţinerea acestor argumente, recurentul-reclamant a făcut trimitere la actele depuse şi administrate în cauză susţinând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemenică.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinare,intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul-pârât a arătat că în mod corect instanţa de fond a constatat întemeiată excepţia inadmisibilităţii în raport de formularea tardivă a contestaţiei administrative împotriva Informării nr. 33278/26.04.2016 privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x, aspect care echivalează cu neîndeplinirea procedurii administrative prealabile obligatorii,conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 23 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 22 mai 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând modalitatea de soluţionare a cererii de chemare în judecată sub aspectul admiterii excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, pentu tardivitatea depunerii contestaţiei administrative invocată de pârât, Înalta Curte reţine că nu este fondat recursul de faţă, pentru considerentele în continuare prezentate.

În prealabil, Înalta Curte constată că prin criticile de recurs formulate, recurenta procedează la reiterarea aspectelor invocate în faţa instanţei de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiţii în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului, ci se va limita, doar, la analiza criticilor care se circumscriu unor veritabile motive de recurs.

Totodată, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor expuse de către recurent, (care vizează aspecte ce tin şi de fondul cauzei), referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanţa de control judiciar, au un caracter nefondat, în chestiunea invocată de titularul căii de atac.

Din actele şi lucrările dosarului reiese că reclamantul a încheiat cu autoritatea pârâtă Contractul de finanţare nr. x/2014 cod SMIS 48189, din cadrul Programului Operaţional Regional 2007- 2013, pentru finanţarea proiectului cu titlul "Sprijinirea investiţiilor în eficienţa energetică a blocurilor de locuinţe din Municipiul Timişoara, pentru familii cu un venit mediu sub 350 Euro/lună-Faza 2".

În derularea acestui contract intimatul-pârât a emis cererea de rambursare nr. x finală, înregistrată sub nr. x/26.04.2016, prin care s-au stabilit ca neeligibile fiind excluse de la rambursare o serie de cheltuieli efectuate şi declarate de beneficiar, pentru care s-a stabilit că acesta nu respectă regulile de eligibilitate instituite la nivel naţional şi comunitar.

Prin decizia nr. 54695/16.06.2016 a fost respinsă ca tardiv introdusă contestaţia Unităţii Administartiv Teritorilae Minicipiul Timişoara (UATM) împotriva Informării nr. 33278/26.04.2016 privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x, admiterea capătului de cerere vizând anularea acestei decizii nu poate conduce prin raportare la dispoziţiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011) la anularea măsurilor reţinute prin actele administrative contestate, întrucât acestea nu au fost analizate la momentul soluţionării contestaţiilor.

Aşa cum a reţinut Curtea de Apel Timişopara, în privinţa comunicării acestei cereri de rambursare părţile au avut poziţie divergentă, în sesnul că reclamantul a susţinut că această comunicare s-a realizat în mod legal abia la 7.06.2016, conform dovezilor aflate la dosar, iar la data de 9.06.2016 a fost expediată prin poşta electronică contestaţia administrativă la adresa nr. x/26.04.2016, astfel încât, termenul de depunere a contestaţiei curge de la data comunicării a acesteia, respectiv 7.06.2016, motiv pentru care contestaţia expediată la 9.06.2016 a fost în mod nelegal respinsă ca tardiv introdusă prin decizia nr. 54695/16.06.2016 .

Pe de altă parte, intimata-pârâtă a susţinut că s-a procedat la transmiterea adresei de informare privind cererea de rambursare nr. x finală la data de 26.04.2016, conform confirmării fax depusă la dosar şi prin urmare transmiterea contestaţiei la 9.06.2016 s-a realizat după expirarea termenului de 30 de zile care a început să curgă din 26.04.2016 şi astfel în mod corect a fost respinsă ca tardiv introdusă contestaţia astfel formulată.

Curtea de Apel Timişoara, raportat la probele administrate în cauză, a reţinut că întreaga procedură de comunicare a cererii de rambursare nr. x finală, a depunerii contestaţiei formulate împotriva acesteia, precum şi a comunicării deciziei de soluţionare a contestaţiei s-a realizat între părţi prin mijloace de comunicare electronică, respectiv prin poşta electronică, în concordanţă astfel cu dispoziţiile art. 148 alin. (2) şi 199 alin. (1) C. proc. civ. şi a dispoziţiei deciziei Curţii Constituţionale nr. 605/2016.

A mai reţinut instanţa că, în speţă, conform dovezii existente la dosar fond, autoritatea pârâtă a procedat la comunicarea către reclamant a Informării de plată 3 finală SMIS 48189 prin poştă electronică la data 26.04.2016, iar din corespondenţa electronică purtată la 7.06.2016 rezultă în mod expres faptul că cererea de plată aferentă proiectului Cod SMIS 48189 - CR 3 finală au fost retransmise ca urmare a solicitării telefonice a reclamante.

Aşa cum reiese din istoricul ataşat fiecărui e-mail, aceasta a fost comunicată anterior reclamantei, astfel încât instanţa a reţinut că, la data de 7 iunie 2016, s-a procedat la o recomunicare a cererii de plată în discuţie la solicitarea expresă a reclamantului, iar în speţă termenul de depunere a contestaţiei nu curge de la această dată, ci de la data comunicării realizate la 26.04.2016.

Înalta Curte constată că, sub aspectul interpretării probatoriului administrat în cauză, instanţa de fond a făcut aplicarea în mod corect a dispoziţiilor art. 183 alin. (1) C. proc. civ.

Pe lângă depunerea actelor procedurale personal sau prin reprezentant, prin poştă, curier rapid ori printr-un serviciu specializat de comunicare, C. proc. civ. prevede posibilitatea transmiterii actelor prin metode rapide, instantanee, respectiv faxul şi poşta electronică [art. 148 alin. (2), art. 149 alin. (4), art. 199 alin. (1), art. 154 alin. (6), art. 241 alin. (3), art. 471 alin. (3) din C. proc. civ..].

Cu toate acestea, dispoziţiile art. 183 din C. proc. civ. care sunt norme speciale, nu pot fi aplicate prin analogie întrucât nu fac referire şi la aceste două metode de transmitere a actelor procedurale.

De asemenea, este de menţionat, aşa cum s-a statuat şi în considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 605/2016, privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 182 alin. (2) C. proc. civ., problema care se ridică în cazul transmiterii actelor de procedură prin intermediul faxului sau poştei electronice este certitudinea recepţionării în termenul legal al acestora de către instanţa de judecată.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 154 alin. (6) coroborat cu art. 241 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora mijlocul de comunicare trebuie să fie apt să asigure atât transmiterea textului, cât şi confirmarea primirii lui.

Prin urmare, dispoziţiile legale criticate nu limitează dreptul părţilor de a comunica între ele, deoarece nimic nu le împiedică pe acestea să comunice astfel, prin orice mijloace, cu condiţia, subînţeleasă, de a o face în termenele şi condiţiile prevăzute de lege.

Un drept a cărui existenţă este neîndoielnică, fiindcă izvorăşte dintr-un fapt juridic ce poate fi uşor de stabilit, prin probe sigure şi convingătoare, aşa cum este situaţia de faţă, analiza instanţei de fond pornind de la faptul reţinut ca dovedit că,

din istoricul ataşat fiecărui e-mail, reiese că cererea de plată aferentă proiectului Cod SMIS 48189 - CR 3 finală a fost comunicată anterior reclamantei, iar la data de 7 iunie 2016, s-a procedat la o recomunicare a cererii de plată în discuţie la solicitarea expresă a reclamantului.

Ca atare, termenul de depunere a contestaţiei nu curge de la această dată, ci de la data comunicării realizate la 26.04.2016.

Curtea reţine totodată că potrivit dispoziţiilor art. 7 Legea 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii pârâte emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.

Potrivit dispoziţiilor art. 193 C. proc. civ., sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.

Curtea reţine că dispoziţiile art. 193 C. proc. civ. coroborat cu art. 7 alin. (1) Legea nr. 554/2004 instituie o procedură administrativă obligatorie, prealabilă sesizării instanţei, exercitată sub forma recursului graţios sau ierarhic, care constă în aceea că, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, revocarea în tot sau în parte, a acestuia.

Din înscrisurile administrate in cauză reiese că recurentul- reclamant a depus contestaţia cu depăşirea termenului de 30 de zile reglementat de art. 7 din Legea nr. 554/2004, astfel în mod corect instanţa de fond a constatat tardivitatea depuneriii acestei contestaţiii administrative.

Criticând sentinţa instanţei de fond prin care a fost admisă excepţia inadmisibilităţii având în vedere cele expuse anterior şi argumentele expuse de recurentă, reiese că acesta incearcă să introducă o ipoteză nouă cu privire la momentul pe care instanţa trebuie să îl aibă în vedere la verificarea îndeplinirii condiţiilor anterior expuse, arătând că această comunicare s-a efectuat la data de 7 iunie 2016.

Din examinarea probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor reise că recurentul- reclamant a intrat în posesia Informării nr. 33278 din 26 aprilie 2016 privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x în data de 26 aprilie 2016, (cerere transmisă prin fax) iar termenul de 30 de zile pentru depunerea contestaţieiei se încheiea în data de 26 mai 2016.

Or, introducerea contestaţieiei impotriva sumelor declarate neeligibile ca urmare a neîncadrării acestora în prevederile Ordinului ne. 2368/2012, la data de 9 iunie 2016, apare ca tardiv formulată.

Mai mult, aşa cum s-a menţioant şi în cuprinsul deciziei nr. 54695/16.06.2016, în data dde 7 iunie 2016 intimatul -pârât a retransmis prin email informarea nr. x din 26 aprilie 2016 ca urmare a solicitării telefonice a recurentului.

În concluzie, raportat la data comunicării către recurent, formularea contestaţiei administrative după împlinirea termenului de 30 de zile de la comunicare, apare tardivă, astfel că, în mod corect instanţa de fond a constatat că prin decizia nr. 54695 din 16 iunie 2016 autoritatea părâtă a respins ca tardiv introdusă contestaţia, motiv pentru care a respis acţiunea ca neîntemeiată.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, constatând, în acord cu jurisprudenţa constantă a CEDO în privinţa art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, că stabilirea unor termene şi condiţii pentru valorificarea unor drepturi nu constituie în sine o limitare a accesului la justiţie şi că recurentul -reclamant a avut posibilitatea efectivă a revizuirii cheltuielilor declarate neeligibile aferente actului atacat, dar nu a obţinut-o din motive care îi sunt imputabile, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul de faţă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Municipiul Timişoara prin Primarul Municipiului Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 54 din 14 februarie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 mai 2019.