Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2696/2019 AI generated

Judicial salary recalculation: mootness via voluntary executive compliance with statutory allowance adjustments

Case Number Decizia nr. 2696/2019
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Romania (ICCJ) admitted the appeal of the defendant Ministry of Justice, quashed the Court of Appeal decision that had ordered the Ministry to issue new salary orders and pay differences, and dismissed the plaintiffs' action as having lost its object, thereby allowing the defendant to prevail. The dispute involved a group of judges seeking the recalculation of their classification allowances and payment of backdated salary differences based on statutory salary increases and amendments to O.U.G. nr. 83/2014 and Law nr. 71/2015. The decisive legal basis was the exception of loss of object (res judicata/finality of the claim), grounded in Art. 194 lit. c) of the Civil Procedure Code, which the court applied because the Ministry had voluntarily issued Ministerial Order nr. 1490/2016 to recalculate the allowances to the maximum level from April 9, 2015, thereby voluntarily executing the relief sought before the litigation concluded.

Legislator headnote

AI generated

art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ, art. 483 C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 490 alin. (2) din C. proc. civ, art. 493 din C. proc. civ; Judicial salary recalculation: mootness via voluntary executive compliance with statutory allowance adjustments: The dispute involved a group of judges seeking the recalculation of their classification allowances and payment of backdated salary differences based on statutory salary increases and amendments to O.U.G. nr. 83/2014 and Law nr. 71/2015. The decisive legal basis was the exception of loss of object (res judicata/finality of the claim), grounded in Art. 194 lit. c) of the Civil Procedure Code, which the court applied because the Ministry had voluntarily issued Ministerial Order nr. 1490/2016 to recalculate the allowances to the maximum level from April 9, 2015, thereby voluntarily executing the relief sought before the litigation concluded.

Keywords

AI generated
salary recalculation judicial law amendment of the claim reduction of statutory salary increase statutory basis civil judgment

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 20 din Legea nr. 554/2004

Substantive legal basis cited in the dispositive to justify the appeal's outcome in the administrative litigation context.

art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Procedural basis cited in the dispositive to authorize the cassation of the lower court's decision and the admission of the appeal.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, iniţial, pe rolul Curţii de Apel Piteşti sub nr. x/2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei să se dispună:

- emiterea pentru fiecare în parte a unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare, cu drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5%, 11%, prevăzute de O.G nr. 10/2007 privind creşterile salariale;

- obligarea pârâţilor, în solidar, la acordarea unor despăgubiri în cuantum egal cu sumele rezultate din neaplicarea creşterilor salariale de 2%, 5%, 11%, începând cu 01.01.2010.

- în cazul promovărilor în funcţie şi al numirii în funcţii de conducere a judecătorilor, au solicitat aceleaşi despăgubiri ca la pct. 2, urmând să se ţină cont de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară. Data de la care urmează a fi acordate aceste despăgubiri, este 01.01.2010.

- obligarea pârâţilor de a emite pentru fiecare dintre noi în parte începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) a unui ordin de salarizare având în vedere şi pct. 1 din acţiune, în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015 în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei.

În acest sens, reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la acordarea începând cu 09.04.2015, în temeiul art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, a despăgubirilor rezultate din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011.

De asemenea, au solicitat obligarea pârâţilor ca la emiterea Ordinelor de Salarizare să ţină cont în cazul promovărilor în funcţie şi al numirii în funcţii de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie, avute la data promovării, de procentul pentru titlu de doctor (unde e cazul), care urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcţie a fost îndeplinită ulterior acestei date.

1.2. Hotărâriel instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 127/F-CONT din 3.06.2016, Curtea de Apel Piteşti, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată şi având în vedere calitatea părţilor de magistraţi, a constatat că legea stabileşte prin art. 7 Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 competenţa specială în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, motiv pentru care în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. a declinat competenţa în favoarea acesteia.

Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3294 din 31 octombrie 2016, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi a obligat pârâtul să emită ordin pentru fiecare reclamant privind încadrarea salarială, cu luarea în considerare a indexărilor recunoscute reclamanţilor prin sentinţa civilă nr. 679/CM/31.10.2007a Tribunalului Argeş, definitivă.

Totodată, a obligat pârâtul să emită pentru fiecare reclamant începând cu 9.04.2015ordine în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi să efectueze demersurile necesare în vederea plăţii către fiecare reclamant.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Pârâtul Ministerul Justiţiei a promovat recurs împotriva sentinţei nr. 3294 din 31 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în condiţiile art. 483 C. proc. civ.

Criticând-o pentru nelegalitate şi netemenicie, invocând în mod generic, dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., recurentul a învederat că sentinţa instanţei de fond este dată cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Ca element esenţial de nelegalitate a sentinţei recurate, recurentul a arătat că în susţinerea motivului de nelegalitate încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că în mod greşit instanţa de fond a dispus obligarea Ministerului Justiţiei la plata diferenţelor salariale, în condiţiile în care la data de 21 decembrie 2016 a fost emis Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 4680/C/21.12.2016, sens în care a solicitat ca instanţa să respingă acţiunea reclamanţilor ca rămasă fără obiect.

În continuare recurentul a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei recurate că pârâtul nu a pus în aplicare dispoziţiile ar. 5 alin. (1) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi art. 3 indice 1 din O.U.G. nr. 57/2015 în forma indicată de O.U.G. nr. 20/2016.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii au formulat întâmpinare cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul - pârât a depus pentru termenul acordat in cauză note scrise la acre a ataşat un set de înscrisuri înscrisuri care au fost comunicate.

Prin notele depuse a înţeles să reintereze excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, având în vedere că a fost emis Ordinul nr. 1490/2016 prin care a fost recalculat cuantumul îndemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor la nivelul maxim, în mod corespunzător, începând cu data de 9 aprilie 2015.

În faza procesuală a recursului au fost administrate proba cu înscrisuri noi.

1.5. Procedura derulată în recurs

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 23 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursurilor la data de 22 mai 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivului de ordine publică, faţă de prevederile art. 247 alin. (1) teza I C. proc. civ. Înalta Curte, constată că este incident în cauză, sens în care va admite recursul, va casa sentinţa sentinţa atacată, va admite excepţia lipsei de obiect invocată de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei şi, va respinge acţiunea formulată de reclamanţi, ca rămasă fără obiect, pentru următoarele considerente:

Aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, instanţa de contencios administrativ a fost învestită de către reclamanţi cu o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de încadrare, conform art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014 modificată şi completată, aprobată prin Legea nr. 71/2015 şi achitarea diferenţelor salariale rezultate, începând cu 09.04.2015.

Totodată, a solicitat obligarea Curţii de Apel Bucureşti la achitarea diferenţelor salariale rezultate din emiterea noului ordin de încadrare, începând cu 09.04.2015.

Înainte de a analiza motivele de recurs prezentate în cauză este de menţionat că, aşa cum reiese din actele administrate în cauză, a fost emis în favoarea intimaţilor-reclamanţi Ordinul ministrului Justiţieiei nr. 1490/2016, prin care s-a recalculat cuantumul îndemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor la nivelul maxim, în mod corespunzător, începând cu data de 09.04. 2015.

Recurentul -pârât Ministerul Justiţiei a depus la dosar, în susţinerea exepţiei invocate şi a recursului promovat, copia Ordinului ministrului Justiţiei nr. 1490/2016, .

În speţă, instanţa supremă reţine soluţia de admitere a excepţiei lipsei/rămânerii de obiect a cererii de chemare în judecată, pe considerentul că ceea ce s-a dedus judecăţii a fost deja executat de pârât de bună voie, înainte de finalizarea procesului, urmare a unei împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată şi se justifică pe cale de interpretare din art. 194 lit. c) C. proc. civ.

În acord cu criticile recurentului-pârât şi în opinia Înaltei Curţi se reţine că este întemeiată soluţia de admitere a excepţiei lipsei/rămânerii de obiect, pe considerentul arătat anterior, întrucât aceasta chiar este o apărare de fond, care, va lipsi cererea reclamantei-recurente de obiect.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Prin urmare, temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei şi, casând sentinţa recurată, va respinge acţiunea reclamanţilor ca fiind rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 3294 din 31 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Casează sentinta atacată.

Respinge acţiunea formulată de formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., ca fiind rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 mai 2019.