Challenge to thermal energy allocation ordinance: dismissal for non-compliance with one-year limitation period under Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 12.10.2016, pe rolul Curţii d Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare şi Utilităţi Publice a solicitat anularea Ordinului nr. 343/2010 emis de aceasta din urmă.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Curea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal,

a admis excepţia tardivităţii, invocată de către instanţă, din oficiu, şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. şi pe pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare şi Utilităţi Publice, ca tardiv formulată.

În argumentele expuse în susţinerea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a învestit instanţa de judecată cu o acţiune prin care tinde la anularea Ordinului nr. 343/2010 emis de către intimată, iar potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii; c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii; d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

A mai reţinut instanţă că, pentru motive temeinice, conform art. 11 alin. (2) din aceeaşi lege, în cazul actului administrativ individual se poate face acţiune în anulare şi peste termenul de 6 luni prevăzut la art. 11 alin. (1), dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă sau data introducerii cererii. De asemenea, conform prevederilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripţie, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere.

Or, în cauză, reclamantul a depăşit termenul de 1 an, prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care curge - cel mai târziu - de la data de 27.04.2013, un an de la data înregistrării reclamaţiei înregistrate la ANPC cu nr. x/27.04.2012.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Reclamantul A. a promovat recurs împotriva sentinţei civile nr. 671 din 28 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Susţinând că aceasta a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale privind alcătuirea completului de judecată cu aplicarea greşită a normelor de drept material precum şi faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază fiind astfel incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

După prezentarea detaliată a contextului raportului juridic litigios şi, reluând criticile prezentate în faţa instanţei de fond, recurentul-reclamant a punctat îndeosebi aspectele care vizează nelegalitatea sentinţei, susţinând că instanţa de fond a interpretat în mod greşit aspecte legale incidente în cauză.

Criticile formulate de recurent au vizat, în esenţă, următoarele aspecte:

Hotărârea a fost pronunţată de un singur judecător deşi legal completul de judecată trebuia să fie constituit din trei judecători.

Arată în continuare că sentinţa recurată a fost pronunţată de un singur judecător, în condiţiile în care, conform dispoziţiilor C. civ., litigiile ce au ca obiect raporturi de muncă trebuie să fie soluţionate de cel puţin doi judecători, acesta fiind şi obiectul din speţa dedusă judecăţii.

Referitor la criticile privind nemotivarea hotărârii atacate, recurentul a precizat că, raportat la faptul că, deşi art. 1666 din C. civ. prevede că măsurarea, cântărirea şi cheltuielile de predare a bunului sunt în sarcina vânzătorului, Ordinul nr. 343/2010 este încă în vigoare, indicând în acest sens decizia Curţii Constituţionale nr. 332/2016, potrivit căreia toate legile şi ordinele care încalcă C. civ. trebuie anulate.

A mai susţinut recurentul că a fost păgubit ca urmare a emiterii Ordinului nr. 343/2010 emis de pârâtă, stabilindu-se la vremea respectivă o sumă de 13.000 RON, iar în prezent de 19.000 RON.

Raportat la soluţia instanţei de fond, potrivit căreia acţiunea a fost introdusă tardiv, întrucât ordinul a fost emis în anul 2012, precizează că această soluţie este nelegală, având în vedere că, după pronunţarea unei decizii de către Curtea Constituţională, partea a avut posibilitatea de a formula acţiune, dar fără a fi asistată de avocat.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunicare şi Utilităţi Publice prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În dezvoltarea apărărilor, a arătat că instanţa a fost legal constituită, nefiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cauza de faţă având ca obiect anulare act administrativ, respectiv Ordinul nr. 343/2010.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, apreciază că recurentul nu a indicat în ce măsură au fost încălcate normele de drept material, ordinul fiind emis cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs, intimata a precizat că acesta ţine de fondul cauzei, însă instanţa de fond nu a mai antamat fondul cauzei.

Referitor la solicitarea de despăgubire, apreciază că aceasta nu se află în competenţa intimatei-pârâte, raportat la delimitarea reţele publice - reţele private.

La rândul său, recurentul-reclamant A., a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a susţinut că îşi menţine argumentele expuse în motivele de recurs.

În faza procesuală a recursului, recurentul-reclamat a depus un set de înscrisuri constând în încheieri de sedinţă pronunţate în alte cauze aflate pe rolul Judecătoriei şi Tribunalului Suceava.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din data de 23 octombrie 2018 a completului învestit cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 13 februarie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului în complet de filtru, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018 (în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal).

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, instanţa de control judiciar constată că, sub toate aspectele, sentinţa recurată reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în raport cu împrejurările de fapt rezultate din probele administrate, nefiind susceptibilă de critici potrivit art. 488 alin. (1) pct. 1, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, referitor la excepţia tardivităţii invocată de prima instanţă din oficiu, soluţia judecătorului fondului este corectă şi în acord cu dispoziţiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului".

Ordinul preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 343 din 13 iulie 2010 pentru aprobarea Normei tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 la data de 20 iulie 2010, reprezintă un act administrativ de autoritate supus cenzurii instanţelor de contencios administrativ, potrivit Legii nr. 554/2004, astfel cum a statuat Curtea de Apel Bucureşti.

Cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant A., nu conţine precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate.

Însă, în virtutea rolului judecătorului în aflarea adevărului reglementat de art. 22 C. proc. civ., trecând la o analiza punctuală a celor înfăţişate, instanţa de recurs constată că nu sunt întemeiate criticile recurentului potrivit cărora sentinţa recurată este nelegală având în vedere că a fost pronunţată de un singur judecător (instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.).

Putem spune că instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale atunci când completul de judecată nu a fost constituit în mod legal, în sensul că nu au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată.

Or, potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în complet format dintr-un singur judecător, cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.

În conformitate cu aceste dispoziţii legale, cauzele civile se judecă în primă instanţă de judecătorii, tribunale şi curţile de apel în complet format dintr-un judecător; apelurile se judecă în complet format din doi judecători, iar recursurile în complet format din trei judecători.

Referitor la criticile potrivit cărora hotărârea instanţei nu este motivată, in opinia recurentului fiind incidente prevederile art. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu pot fi reţinute.

Din perspectiva acestor prevederi, în cazul în care instanta de fond nu a lămurit pe deplin situatia de fapt a cauzei, considerentele deciziei făcând imposibilă examinarea legalităţii soluţiei pronunţate de instanţa de fond, devine incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Or, verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

De asemenea, din analiza considerentelor hotărârii atacate se consideră că aceasta a fost motivată cu respectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., pentru că au fost indicate motivele pentru care au fost admise şi cele pentru care au fost respinse susţinerile reclamantei sau pârâtei.

Înalta Curte constată că în cuprinsul hotărârii judecătoreşti analizate nu se regăsesc considerente contradictorii, instanţa de fond înfăţişând într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii reclamantului.

Referitor la excepţia tardivităţii invocată de instanţă din oficiu, soluţia judecătorului fondului este corectă şi în acord cu dispoziţiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului".

Ordinul preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 343 din 13 iulie 2010 pentru aprobarea Normei tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 la data de 20 iulie 2010, reprezintă un act administrativ de autoritate supus cenzurii instanţelor de contencios administrativ, potrivit Legii nr. 554/2004, astfel cum a statuat Curtea de Apel Bucureşti.

Aşa cum bine a reţinut prima instanţă, reclamantul a depăşit termenul de 1 an, prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care curge - cel mai târziu - de la data de 27.04.2013, un an de la data înregistrării reclamaţiei înregistrate la ANPC cu nr. x/27.04.2012.

Analiza instanţei de fond din perspectiva admiterii excepţiei tardivităţii introducerii cererii privind anularea Ordinului nr. 343/2010 emis de către intimată, având în vedere că dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în raport cu anumite momente reglementate restrictiv, prevede că "cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni" de la acel moment, iar la alin. (2), că "pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului" este corectă.

Ca atare, cercetarea pe fond a litigiului nu se mai impunea în condiţiile în care instanţa de fond a apreciat ca fiind tardivă acţiunea, termenul de contestare a actului administrativ fiind depăşit.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Prin urmare,în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 671 din 28 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 671 din 28 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 mai 2019.