Nullity of cassation appeal for failure to articulate specific legal grounds under Civil Procedure Code Arts. 486–489

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 28.12.2016 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură, solicitând obligarea acesteia la respectarea Legii nr. 16/1994 şi la considerarea perioadei 30.11.2015-24.05.2016 ca reprezentând continuare la arendare şi, în consecinţă, să vizeze plata rentei viagere pe anul 2015 pentru suprafaţa de 0,537 ha.

Prin sentinţa civilă nr. 3847 din 31.03.2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, s-a admis excepţia de necompetenţă materială şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 3946 din 21.06.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia de necompetenţă materială şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3838 din 20 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie Pentru Agricultură, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 3838 din 20 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., prin care arată că în speţă contractul de arendare nr. x din 12.04.2011 a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani, conform art. 5, astfel că a expirat la data de 12.04.2016, astfel că terenul a fost închiriat în 2015.

Mai arată că în anul 2015 terenul a fost lucrat de arendaşul B..

4. Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii cererii de recurs ca nemotivată, pe motiv că cererea de recurs nu conţine motive de nelegalitate şi nici nu sunt indicate prevederile legale pretins încălcate de către prima instanţă.

Pe fond, solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii cererii de recurs formulate de către reclamantul A., invocată de către intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu permit încadrarea acestora în vreunul dintre aceste motive, reprezentând doar înşiruirea unor aspecte de fapt ale cauzei şi nemulţumirea recurentului-reclamant în ceea ce priveşte soluţionarea dosarului de fond.

De altfel, recurentul-reclamant nu a indicat nici prevederile legale pe care le consideră a fi fost încălcate de către prima instanţă.

Or, această nergularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate a hotărârii recurate, indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Cu alte cuvinte, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 3838 din 20 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 3838 din 20 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2020.