Teacher's performance evaluation annulment appeal dismissed as inadmissible due to finality of underlying judgment

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin Decizia nr. 781 pronunţată la data de 16 mai 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul A., împotriva sentinţei nr. 1021 din data de 20 octombrie 2015, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâtele (membri ai comisiei de evaluare) B. - director al Şcolii C. Bucşani, D., E. şi F. şi a obligat recurentul-reclamant la plata către intimatele B., D., E. şi F. a sumei de 2.000 RON, cu titlul de onorariu avocat redus.

1.2. Prin cererea înregistrată la data de 11 iulie 2016 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub numărul x/2014/a1, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele B. - director, F., D., E., în calitate de membri ai Comisiei de soluţionare a contestaţiei privind evaluarea activităţii didactice, din anul 2012-2013, de la Şcoala "C." Bucşani, Dâmboviţa, a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 781/16.05.2016 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în recurs în dosarul nr. x/2014, prin care a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, anularea Deciziei nr. 781/16.05.2016 şi rejudecarea cauzei.

1.3. Prin Decizia nr. 1116 din 17 august 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., privind decizia nr. 781 din data de 16 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatele în contestaţie B. - director al Şcolii C. Bucşani, D., F. şi E..

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că, în ceea ce priveşte incidenţa art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. contestatorul nu a dezvoltat acest motiv al contestaţiei în anulare şi nu s-a referit în mod expres la considerentele pentru care apreciază că instanţa de recurs ar fi fost necompetentă absolut sau ar fi încălcate de către aceeaşi instanţă de recurs normele referitoare la alcătuirea instanţei, astfel încât indicarea acestui temei legal are un caracter pur formal.

Referitor la motivul reglementat de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. a reţinut că, în cauză, aspectele invocate de către contestator nu se circumscriu noţiunii de eroare materială deoarece vizează modul în care instanţa de recurs a apreciat probele, situaţia de fapt şi a aplicat normele legale, chestiuni ce nu pot face obiectul aprecierii instanţei învestite cu soluţionarea contestaţiei în anulare.

În ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Curtea a reţinut că prin cercetarea motivelor de casare trebuie înţeleasă analiza motivelor de recurs, astfel cum au fost formulate de parte prin cererea de recurs, iar nu omisiunea instanţei de a răspunde fiecărui argument de fapt şi de drept invocat de recurent, acestea trebuind să fie subsumate unuia dintre motivele de recurs prevăzute de lege. Pe calea contestaţiei în anulare pentru acest motiv nu poate fi cenzurat modul în care instanţa de recurs, analizând motivul de casare, a răspuns acestuia. În plus, instanţa a reţinut că pct. 3 alin. (2) al art. 503 C. proc. civ. face referire la motive de casare invocate de recurent, în termen, şi nu la eventuale motive de nelegalitate de ordine publică, cum susţine contestatorul, cu referire la soluţionarea cauzei, în cel de-al doilea ciclu procesual de acelaşi judecător, reţinând, totodată, că, în situaţia în care judecătorul a pronunţat, în primul ciclu procesual o soluţie în temeiul unei excepţii nu devine incompatibil în situaţia casării şi trimiterii spre rejudecare a cauzei, prezumându-se că acesta nu şi-a spus punctul de vedere asupra fondului cauzei.

1.4. Împotriva Deciziei nr. 1116 din 17 august 2016 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs contestatorul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fiind dată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 554/2004, Legii nr. 1/2011, OMECTS nr. 6143/2011 modificat prin OMEN nr. 4613/2012, Codului muncii şi C. proc. civ.

De asemenea, recurentul a susţinut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii, iar probele nu au fost examinate în mod efectiv.

Totodată, prin hotărârea atacată i s-a încălcat dreptul legitim la un proces corect şi echitabil, nefiindu-i admise toate mijloacele de probă solicitate, iar litigiul nu a fost cercetat în fond, instanţa încălcând prevederile actelor normative sus menţionate, precum şi dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1, 2 şi 3 şi ale art. 504 alin. (2) C. proc. civ.

1.5. Intimatele au depus la dosar, la data de 16 decembrie 2016, întâmpinare, iar la data de 30 decembrie 2016 (data expedierii prin poştă), recurentul a formulat răspuns la aceasta.

De asemenea, la data de 15 aprilie 2019, intimatele B. şi F. au depus la dosar concluzii scrise, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 6 mai 2019, recurentul-reclamant A. a formulat cerere de recuzare împotriva membrilor Completului de judecată nr. 1 compus din doamnele judecător G., H. şi I., constituit în şedinţa publică de la 7 mai 2019.

Prin încheierea din data de 21 mai 2019, Înalta Curte a respinsă cererea de recuzare formulată de recurentul-reclamant A..

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatele B. şi F., Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituţia României: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Totodată, se vor avea în vedere dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia: "Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.".

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de faţă, Înalta Curte reţine că Decizia nr. 1116 din 17 august 2016 a fost pronunţată de curtea de apel în soluţionarea contestaţiei în anulare declarată împotriva Deciziei nr. 781 din 16 mai 2016, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. x/2014, această din urmă hotărâre având caracter definitiv. Pe cale de consecinţă, rezultă că şi Decizia nr. 1116 din 17 august 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal are caracter definitiv, potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., iar recursul declarat de recurentul A. împotriva acestei decizii este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1116 din 17 august 2016 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2019.