Mandatory response to administrative petition for procedural traceability of medical device allocation; adequacy of judicial motivation under Article 425(1)(b) Civil Procedure Code

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 06.07.2017, sub nr. de dosar x/2017, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unui răspuns la "Petiţia 4 - cu nr. de înregistrare 1929/RG din data de 08.05.2017".

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 117 din data de 16 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 117 din data de 16 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul-reclamant întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere în cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul nu solicită obligarea pârâtului la furnizarea echipamentelor.

Sub acest aspect prima instanţă a reţinut că după finalizarea documentaţiei şi a procedurilor de achiziţie, reclamantul a fost chemat la sediul Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă unde a primit dispozitivele medicale solicitate, în baza procesului-verbal de predare -primire nr. A1/152 din data de 27.03.2017, însă, a dat o interpreare greşită cererii prin care s-a solicitat obligarea pârâtului de a răspunde Petiţiei nr. 4.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că după primirea dispozitivelor medicale reclamantul a solicitat, prin Petiţia nr. 4 din 08.05.2017, să primească un răspuns complet cu privire la modul în care Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă soluţionează o cerere pentru dispozitive medicale şi traseul detaliat parcurs de cererea acestuia până la rezolvarea definitivă. Pentru această adresa Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă nu a răspuns în mod distinct întrucât acest răspuns era conţinut în răspunsurile transmite petiţionarului la cele trei petiţii anterioare, care aveau acelaşi obiect.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, motivată de neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 04 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 mai 2020.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unui răspuns la "Petiţia 4 - înregistrată sub nr. x din data de 08.05.2017.

Prima instanţă a respins ca neîntemeiată cererea dedusă judecăţii reţinând că, în principal, reclamantul este nemulţumit de nesoluţionarea în termen a cererii sale privind livrarea unor echipamente destinate recuperării capacităţii de muncă, însă, prin cererea de chemare în judecată, nu a solicitat nici obligarea pârâtului la furnizarea echipamentelor şi nici eventuale daune pentru întârzierea cu care i-a fost soluţionată cererea, ci insistă ca pârâta să formuleze un răspuns cu un anumit conţinut şi având în vedere că cererea cu nr. 4 este identică în esenţa sa cu cererea nr. x, nu se poate aprecia că refuzul pârâtului de a răspunde are caracter nejustificat şi nici că ar leza vreun drept sau interes legal ocrotit al reclamantului.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Criticile formulate de recurentul-reclamant subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere în cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, sunt fondate.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Obligaţia legală a instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Plecând de la aceste coordonate teoretice, instanţa de control judiciar constată că hotărârea pronunţată de prima instanţă nu satisface cerinţele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia fiind redate în mod sumar motivele de fapt şi de drept, iar motivele invocate de reclamant în contextul faptic dat nu au fost analizate.

În acest context, Înalta Curte constată că motivarea superficială a hotărârii nu poate conduce în mod logic şi convingător la soluţia cuprinsă în dispozitiv.

Astfel, în motivarea cererii deduse judecăţii, recurentul-reclamant a arătat că la data de 31.05.2017 a depus atât la Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, sub nr. 16205, cât şi la Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, sub nr. x/31.01.2017, petiţie prin care înştiinţa ambele instituţii cu aspectul că a expirat termenul de 30 de zile, prev. de art. 24 alin. (3) al Ordinului 450/825 din 5 iulie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 346/2002 cu modificările şi completările ulterioare, pentru soluţionarea cererii şi a solicitat să-i fie comunicate motivele pentru care nu s-a răspuns petiţiei.

Prin adresa nr. x/07.02.2017 i s-a răspuns în sensul că în baza de date nu există o cerere înregistrată pe numele său, pentru avizare în grad de invaliditate sau verificare de expertiză.

Urmare acestui răspuns a formulat o altă petiţie, înregistrată sub nr. x/31.01.2017, iar Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti i-a răspuns în sensul că petiţia sa a fost înaintată Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, fiind înregistrată la această instituţie sub nr. x/27.12.2017.

La data de 15.02.2017 s-a adresat Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă cu " Petiţia 2" iar această instituţie i-a comunicat faptul că a fost întocmită documentaţia pentru achiziţionarea dispozitivelor medicale solicitate, iar comanda urmează a fi transmisă furnizorului după obţinerea vizei şi aprobarea de către ordonatorul de credite.

În urma acestui răspuns, la data de 15.03.2017, a înregistrat la Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă "petiţia 3", solicitând clarificări şi exprimându-şi nemulţumirea faţă de răspunsul primit.

Prin adresa nr. x/23.03.2017 Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă i-a răspuns că adresa înregistrată sub nr. x/15.03.2017 a fost înaintată spre soluţionare Compartimentului Achiziţii, urmând a primi răspuns.

La data de 08.05.2015 a înregistrat la Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă "Petiţia 4", sub nr. 1929/RG, prin care a solicitat un răspuns complet cu privire la modul în care Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă soluţionează o cerere pentru dispozitive medicale şi traseul detaliat parcurs de cererea acestuia până la rezolvarea definitivă.

Înalta Curte constată că deşi instanţa de fond a reţinut că după primirea dispozitivelor medicale reclamantul a solicitat, prin Petiţia nr. 4 din 08.05.2017, să primească un răspuns complet cu privire la modul în care Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă soluţionează o cerere pentru dispozitive medicale şi traseul detaliat parcurs de cererea acestuia până la rezolvarea definitivă, precum şi faptul că Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă nu a răspuns în mod distinct acestei cereri, în mod greşit nu a dispus obligarea pârâtului la soluţionarea sesizării formulate.

În acest context nu poate fi primită apărarea intimatului-pârât în sensul că deşi recurentul-reclamant a primit dispozitivele medicale şi recunoaşte că cererea nr. x este identică cu cererea nr. x, totuşi insistă ca intimatul-pârât să formuleze un anumit răspuns cu un anumit conţinut, din care să rezulte modul în care INEMRCM soluţionează, prin angajaţii săi, o cerere pentru dispozitive medicale.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod greşit a respins cererea de chemare în judecată, iar criticile formulate sunt întemeiate şi vor fi admise.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va obliga intimatul-pârât să răspundă la Petiţia nr. 4 cu nr. de înregistrare 1929/RG din data de 08.05.2017.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. intimatul-pârât va fi obligat la plata sumei de 1015 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs, către recurentul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva sentinţei nr. 117 din 16 ianuarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Obligă intimatul-pârât Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă să răspundă la Petiţia nr. 4 cu nr. de înregistrare 1929/RG din data de 08.05.2017.

Obligă intimatul-pârât la plata sumei de 1015 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs, către recurentul-reclamant.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2020.