Customs refund claim barred by failure to exhaust mandatory administrative procedure; appeal dismissed as unfounded.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) dismissed the appeal as unfounded, upholding the lower court's decision that the claimant's action was inadmissible; the claimant failed to follow the mandatory prior administrative procedure for challenging customs declarations under Articles 166–174 of the Romanian Customs Code. The claimant sought annulment of customs declarations and refund of customs duties and VAT paid on imports between February 1999 and November 2000, asserting the payments were undue due to illegal tariff classification, but did not contest the customs declarations within the required timeframe. The Court held that the failure to exhaust the mandatory pre-litigation procedure renders the action inadmissible, and that subsequent challenges to the refusal letter and the Finance Ministry's decision were irrelevant; the applicable law at the time of the imports governs the procedure, notwithstanding later legislative changes, and the refusal to refund was based on Article 61(4) of the Customs Code. The prior judgment remains in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 29/1990, art. 61 alin. (4) din Legea nr. 141/1997, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Customs refund claim barred by failure to exhaust mandatory administrative procedure; appeal dismissed as unfounded: The claimant sought annulment of customs declarations and refund of customs duties and VAT paid on imports between February 1999 and November 2000, asserting the payments were undue due to illegal tariff classification, but did not contest the customs declarations within the required timeframe. The Court held that the failure to exhaust the mandatory pre-litigation procedure renders the action inadmissible, and that subsequent challenges to the refusal letter and the Finance Ministry's decision were irrelevant; the applicable law at the time of the imports governs the procedure, notwithstanding later legislative changes, and the refusal to refund was based on Article 61(4) of the Customs Code. The prior judgment remains in force.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed to dismiss the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 24 mai 2001, astfel cum a fost precizată, reclamanta SC R. SRL Timișoara a solicitat în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională Vamală Interjudețeană Arad, Agenția Națională de Administrare Fiscală București și Biroul Vamal Vărșand, să se dispună anularea adresei nr. 2778 din 26 martie 2001, emisă de Biroul Vamal Vărșand, privind refuzul restituirii sumei de 629.664.822 lei, taxe vamale și 129.209.465 lei, reprezentând T.V.A., anularea declarațiilor vamale încheiate de Biroul Vamal Vărșand, anularea deciziei nr. 700 din 17 mai 2001 a Ministerului Finanțelor Publice, obligarea pârâților, la restituirea sumei totale de 758.874.287 lei, taxe vamale și T.V.A., obligarea pârâtelor, la plata sumelor de 335.027.036 lei, reprezentând diferența de actualizare cu rata inflației, a sumei taxelor plătite în plus, diferență socotită de la data efectuării importului, până în prezent.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, în fond după casare, prin sentința civilă nr. 485 din 16 decembrie 2003, a respins ca inadmisibilă, acțiunea reclamantei, reținând că nu a contestat declarațiile vamale de import, în termenele și condițiile stabilite de art. 166 - 174 C. vam., fiind nerelevant faptul că reclamanta a contestat adresa nr. 2778/2001, emisă de Biroul Vamal Vărșand și decizia nr. 700/2001, solicitând restituirea taxelor vamale achitate cu titlu de plată nedatorată, în condițiile în care a ignorat prevederile imperative ale art. 166 - 174 C. vam.
Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., susținând în esență că în mod greșit instanța a respins ca inadmisibilă, acțiunea, reținând neîndeplinirea procedurii prevăzută de art. 166 - 174 C. vam., deși acțiunea a fost precizată ca având ca obiect, dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, neavând la bază un act de control sau de impunere, a cărui contestare să urmeze calea prevăzută de art. 166 - 174 C. vam. sau cea reglementată ulterior, de O.U.G. nr. 13/2001, aprobată prin Legea nr. 506/2001.
S-a menționat că societatea reclamantă a efectuat o plată nedatorată, care trebuia restituită de autoritățile vamale, importatorului, potrivit art. 61 alin. (4) C. vam., în situația în care taxele vamale se constată, ca fiind achitate în plus, fără să se pună în discuție, anularea declarațiilor vamale de import.
Recursul este nefondat.
În perioada efectuării importurilor în discuție, respectiv 1 februarie 1999 - 14 noiembrie 2000, procedura prealabilă de urmat de cei nemulțumiți de cuantumul taxelor vamale stabilite prin titluri de creanță fiscală (declarații vamale de import sau acte constatatoare ale autorităților vamale), era reglementată prin dispozițiile art. 166 - 174 C. vam., în cadrul căreia cel ce se considera vătămat într-un drept sau prin acte vamale, se adresează cu o plângere, autorității vamale, apoi Directorului Direcției Regionale Vamale și, în fine, Directorului Direcției Generale a Vămilor București.
Împotriva titlului de creanță fiscală și a actelor administrativ-jurisdicționale emise în procedura prealabilă, cel nemulțumit de soluția organelor vamale, avea posibilitatea să formuleze acțiune în contencios administrativ.
În speță, reclamanta a solicitat anularea declarațiilor vamale de import, ultima întocmită la data de 14 noiembrie 2000, fără să respecte procedura prealabilă prevăzută de art. 166 - 174 C. vam.
Ulterior, la data de 25 noiembrie 2001, reclamanta s-a adresat Biroului Vamal Vărșand, considerând că importurile, în baza declarațiilor vamale de import contestate prin acțiune, au fost efectuate, stabilindu-se taxe vamale în plus, decât cele datorate, ca urmare a încadrării tarifare vamale nelegale, solicitând restituirea diferențelor de taxe.
Întrucât Biroul Vamal Vărșand a refuzat restituirea taxelor vamale, prin adresa nr. 2778 din 26 martie 2001, reclamanta s-a adresat cu contestație, Ministerului Finanțelor Publice care, prin adresa nr. 700 din 17 mai 2001, s-a desesizat și a trimis contestația, la Biroul Vamal Vărșand.
Nerespectarea procedurii prealabile de către reclamantă, cu referire la dispozițiile art. 166 -174 C. vam., prevederi legale în vigoare la data efectuării importurilor, respectiv necontestarea declarațiilor vamale de import, în termenele și condițiile legale, conduce la inadmisibilitatea acțiunii, pentru restituirea taxelor vamale, fiind nerelevant faptul că reclamanta a contestat adresa nr. 2778/2001 și decizia nr. 700/2001.
Biroul vamal Vărșand, prin adresa nr. 2778 din 26 martie 2001, a răspuns recurentei-reclamante, referitor la cererea de restituire a taxelor vamale achitate în plus, având ca temei legal, prevederile art. 61 alin. (4) din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, în raport cu documentele justificative prezentate, constatându-se inexistența legăturii cu mărfurile importate prin Vama Vărșand, prezentate în declarațiile vamale de import anexate.
Acțiunea formulată în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990, prin care s-a precizat ca obiect, refuzul restituirii taxelor vamale achitate în plus și anularea actelor vamale emise în mod legal, a fost respinsă ca inadmisibilă, cât timp reclamanta a ignorat prevederile imperative ale art. 166 - 174 C. vam., dispoziții legale aplicabile în perioada efectuării importurilor în discuție, respectiv, 1 februarie 1999 - 14 noiembrie 2000, fiind lipsite de relevanță sub acest aspect, modificările legislative intervenite la data refuzului autorității vamale sesizată cu contestația reclamantei.
Așa fiind, recursul declarat de reclamantă este nefondat și urmează să fie respins potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., sentința pronunțată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC R. SRL Timișoara împotriva sentinței civile nr. 485 din 16 decembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2004.