Jurisdiction for disputes over direct public acquisitions falls under general administrative litigation law, excluding specialized public procurement competences

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 30.12.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Sectorul 4 Bucureşti prin Primar a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. să se constatate nulitatea Contractului de furnizare nr. x/05.05.2015 încheiat între Direcţia de învăţământ şi Tineret Sector 4 şi pârâtă, pe cale de consecinţă să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 36.351 RON, încasate nejustificat în temeiul acestuia precum şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.373.250 RON, încasată nejustificat cu titlu de prestare servicii de pază în unităţile de învăţământ din sectorul 4.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 666/25.02.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a decăzut pârâta din dreptul de a mai invoca excepţia prescripţiei sub aspectele menţionate prin cererea din data de 18.02.2020, a respins excepţia prescripţiei dreptului material al acţiune ca neîntemeiată, a respins cererea reclamantului Sectorul 4 prin primar în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. ca neîntemeiată şi a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 4000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat redus de instanţă.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 666/25.02.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs atât reclamantul Sectorul 4 Bucureşti prin primar, cât şi pârâta A. S.R.L., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, completului nespecializat în materia achiziţiilor publice.

4. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin Rezoluţia din data de 22.06.2020, Completul nr. 2 Recurs noul C. proc. civ., având în vedere obiectul cauzei, dispoziţiile art. 111 alin. (3) ROI şi HCC nr. 234/2018, a constatat existenţei erorii de repartizare la un complet de recurs de drept comun, a dispus înaintarea dosarului la preşedintele de secţie " în vederea stabilirii erorii la repartizare", preşedintele secţiei dispunând la rându-i, prin Rezoluţia din data de 23.06.2020, înaintarea dosarului la Registratură în vederea repartizării aleatorii la un complet specializat în materia achiziţiilor publice.

Astfel, cauza a fost repartizată aleatoriu la Completul 3 Recurs Achiziţii Publice.

La termenul de judecată din data de 08 octombrie 2020 Completul 3 recurs, specializat în materia achiziţiilor publice, din oficiu, a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale funcţionale a acestui complet de a judeca recursurile declarate de recurenta-pârâtă A. S.R.L. şi recurentul-reclamant Sectorul 4 Bucureşti prin primar.

Prin încheierea de şedinţă din data de 08 octombrie 2020, Completul 3 recurs specializat în materia achiziţiilor publice, a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale a completului de recurs specializat în achiziţii publice din cadrul secţiei a VIII-a CAF din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, declinând competenţa de soluţionare a recursului în favoarea completului de recurs de contencios administrativ şi fiscal, nespecializat în achiziţii publice din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, investit iniţial cu soluţionarea căii de atac.

Pentru a pronunţa această soluţie, Completul 3 recurs specializat în materia achiziţiilor publice, a reţinut în esenţă că, procedura de atribuire a contractului de furnizare nr. x/05.05.2015 s-a derulat pe calea achiziţiei directe, offline.

Conform expunerii de motive a Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică şi a contractelor de concesiune şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, "Actul normativ prevede un sistem de remedii şi căi de atac aplicabil în mod unitar şi valabil în materie de atribuire a contractelor de achiziţii publice, achiziţii sectoriale, concesiuni de lucrări şi concesiuni de servicii. Sunt excluse din domeniul de aplicare al legii achiziţiile directe (…). Astfel, pentru aceste tipuri de achiziţii nu este disponibil sistemul de remedii/căi de atac prevăzute de lege, fiind incidente regulile dreptului comun."

Având în vedere că, raportat la obiectul primului capăt de cerere (prin care s-a solicitat constatarea nulităţii contractului de furnizare nr. x/05.05.2015 încheiat între Direcţia de Învăţământ şi Tineret Sector 4 şi pârâta A. SRL), faţă de prevederile legale sus menţionate, coroborate cu prevederile art. 99 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine completului fără specializarea în materia achiziţiilor publice, căruia i-a fost repartizată iniţial, la 17.06.2020, cauza spre soluţionare, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a completului specializat în materia achiziţiilor publice din cadrul secţiei a VIII a CAF a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea completului de recurs fără specializarea în materia achiziţiilor publice din cadrul secţiei a VIII a CAF a Curţii de Apel Bucureşti iniţial învestit - C2RNC.

Constatând astfel ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

5. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ. şi analizând obiectul litigiului judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului de recurs nespecializat în cauze privind achiziţiile publice (Completul nr. 2 recurs noul C. proc. civ.) din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Analizând actele şi lucrările dosarului, din ambele etape procesuale, constată Înalta Curte că, prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 30.12.2019 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Sectorul 4 Bucureşti prin Primar a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. să se constatate nulitatea Contractului de furnizare nr. x/05.05.2015 încheiat între Direcţia de învăţământ şi Tineret Sector 4 şi pârâtă, pe cale de consecinţă să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 36.351 RON, încasate nejustificat în temeiul acestuia precum şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.373.250 RON, încasată nejustificat cu titlu de prestare servicii de pază în unităţile de învăţământ din sectorul 4.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 98/2016 din 19 mai 2016 privind achiziţiile publice, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, "Autoritatea contractantă are dreptul de a achiziţiona direct produse sau servicii în cazul în care valoarea estimată a achiziţiei, fără TVA, este mai mică de 135.060 RON, respectiv lucrări, în cazul în care valoarea estimată a achiziţiei, fără TVA, este mai mică de 450.200 RON.".

Articolul 68 din acelaşi act normativ - Legea nr. 98/2016, prevede că "(1) Procedurile de atribuire reglementate de prezenta lege, aplicabile pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică/acordurilor-cadru sau organizarea concursurilor de soluţii cu o valoare estimată egală sau mai mare decât valorile prevăzute la art. 7 alin. (5), sunt următoarele:

a) licitaţia deschisă;

b) licitaţia restrânsă;

c) negocierea competitivă;

d) dialogul competitiv;

e) parteneriatul pentru inovare;

f) negocierea fără publicare prealabilă;

g) concursul de soluţii;

h) procedura de atribuire aplicabilă în cazul serviciilor sociale şi al altor servicii specifice;

i) procedura simplificată."

2) Procedura de atribuire aplicată în cazul serviciilor sociale şi al altor servicii specifice menţionată la alin. (1) lit. h) este:

a) una din procedurile prevăzute la alin. (1) lit. a) - g) în cazul în care valoarea estimată este egală sau mai mare decât pragul valoric prevăzut la art. 7 alin. (1) lit. d);

b) procedura proprie, în cazul în care valoarea estimată este mai mică decât pragul valoric prevăzut la art. 7 alin. (1) lit. d).

Legea nr. 101/2016 din 19 mai 2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, prevede la art. 3 alin. (1) că "În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos semnifică, după cum urmează:

a) act al autorităţii contractante - orice act, orice operaţiune care produce sau poate produce efecte juridice, neîndeplinirea în termenul legal a unei obligaţii prevăzute de legislaţia în materie, omisiunea ori refuzul de a emite un act sau de a efectua o anumită operaţiune, în legătură cu sau în cadrul unei proceduri de atribuire prevăzute de art. 68 din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, cu modificările şi completările ulterioare, de art. 82 din Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, cu modificările şi completările ulterioare, sau de art. 50 din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, cu modificările şi completările ulterioare"

Coroborând aceste texte legale, Înalta Curte, în regulator de competenţă, constată că procedura achiziţiei directe nu este reglementată de Legea nr. 101/2016, deoarece nu se regăseşte printre procedurile prevăzute strict şi limitativ la articolul 68 din Legea nr. 98/2016, ceea ce face ca, în cauză să fie aplicabile dispoziţiile de drept comun prevăzute de Legea nr. 554/2004.

De altfel, acest aspect a fost reţinut şi de instanţa de fond în preambulul considerentelor hotărârii, dosar de fond, această instanţă judecând în conformitate cu Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi nu cu Legea nr. 101/2016, soluţia pronunţată fiind în conformitate cu dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, Înalta Curte reţine că, în cazul unei achiziţii directe nu sunt aplicabile prevederile legii speciale, respectiv ale Legii nr. 101/2016, ci sunt incidente normele generale cuprinse în legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acest act normativ prevăzând la art. 2 alin. (1) lit. c), în forma în vigoare la data introducerii acţiunii - 31.12.2019 - că "sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrative".

Cum în cauza de faţă litigiul vizează atât valabilitatea încheierii unui contract de achiziţie directă cât şi acordarea unor pretenţii derivate din executarea unui contract de achiziţie directă, Înalta Curte, în raport şi de natura de act administrativ asimilat al contractului de achiziţie directă, constată că, în prezenta cauză, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de recurenta-pârâtă A. S.R.L. şi recurentul-reclamant Sectorul 4 Bucureşti prin primar, revine Completului de recurs nespecializat în achiziţii publice (Completul 2 Recurs noul C. proc. civ.), conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

6. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - Completul nespecializat în judecarea litigiilor de achiziţii publice (Completul 2 Recurs noul C. proc. civ.), conform art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe recurenta-pârâtă A. S.R.L. şi recurentul-reclamant Sectorul 4 Bucureşti prin primar în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - complet nespecializat în achiziţii publice.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2021.