Clawback Contribution Upheld Except for Orphaned Thiogamma Products; CNAS Addresses Partially Annulled

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamantele A. şi B. S.R.L., în contradictoriu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, au solicitat anularea Adreselor nr. x şi nr. P/8408 şi obligarea pârâtei la reemiterea adresei privind datele aferente trimestrului II 2015 rectificate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3471 din data de 9 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantele A. şi B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, au anulat Adresa nr. x/30.07.2015 şi Adresa nr. x/14.09.2015 emise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi au obligat pârâta să reemită adresa privind datele aferente trimestrului II 2015, rectificată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 3471 din data de 9 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs principal pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi recurs incident reclamantele A. şi B. S.R.L.

3.1. Pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantele A. şi B. S.R.L.

Referitor la reţinerile instanţei de fond cu privire la includerea în baza de calcul pentru contribuţia trimestrială a unor medicamente care nu au fost suportate din FNUASS sau bugetul MS în trimestrul II 2015 şi includerea în baza de calcul a unor medicamente care nu se regăseau pe listele de medicamente al căror preţ este suportat din fonduri publice, învederează următoarele:

Conform datelor centralizate privind consumul total de medicamente înregsitrat corespunzător datelor din platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate, codurile CIM W58199001, W58199002 şi x au fost raportate la casele de asigurări de sănătate ca medicamente eliberate pacienţilor în trimestrul II 2015, de către canalele de eliberare menţionate la art. 5 alin. (4) lit. b) din O.U.G. NR. 77/2011.

În mod greşit a reţinut instanţa de fond faptul că medicamentele anterior menţionate nu puteau fi incluse în consum motivat de faptul că nu se regăsesc în CANAMED în trimestrul II 2015, având în vedere că legiuitorul prevede, pentru medicamentele consumate pe circuit închis, obligaţia existenţei în CANAMED a medicamentelor, doar la data achiziţionării acestora de către unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă şi nicidecum la data consumului efectiv al acestora. Astfel, odată achiziţionate aceste medicamente de către unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă, puteau fi consumate până la epuizarea stocurilor, chiar şi în situaţia în care medicamentele nu mai apăreau în CANAMED la data eliberării lor.

Chiar reclamanta a înţeles să le declare la CNAS ca medicamente pentru care înţelege să plătească contribuţia trimestrială, inclusiv în luna octombrie 2013, deci după 6 luni din scoaterea medicamentelor din CANAMED.

Pe de altă parte, CNAS a efectuat verificări în ceea ce priveşte medicamentele anterior menţionate.

Referitor la reţinerea instanţei de fond potrivit căreia, a fost apreciată ca întemeiată apărarea legată de includerea în valoarea consumului centralizat de medicamente a medicamentelor pentru care A. nu deţine autorizaţie de punere pe piaţă, solicită a se avea în vedere următoarele:

Obligaţia de plată a contribuţiei trimestriale revien reclamantei B. S.R.L., în calitate de reprezentant legal al deţinătorilor de autorizaţie de punere pe piaţă care nu sunt persoane juridice române.

Astfel, deşi codurile CIM W58199001, W58199002 şi x aparţin altui deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă, reclamanta B. S.R.L. are obligaţia de plată a contribuţiei trimestriale în calitate de reprezentant legal.

În ceea ce priveşte reţinerea instanţei de fond potrivit căreia, obligaţia de plată a contribuţiei revine doar persoanelor care, în perioada de referinţă, deţin calitatea de deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă, precizează că, având în vedere că medicamentele incluse în consum pot proveni din stocuri anterioare, acestea pot fi incluse în consum chiar dacă în perioada de referinţă nu mai există autorizaţie de punere pe piaţă, medicamentele putând fi ţinute în circuitul terapeutic până la expirarea termenului de valabilitate înscris pe ambalaj.

Solicită a se avea în vedere că sumele aferente consumului total trimestrial de medicamente comunicat reclamantei reprezintă sume decontate din bugetul FNUASS şi bugetul Ministerului Sănătăţii către furnizorii de servicii medicale care, la rândul lor, achită contravaloarea medicamentelor eliberate pacienţilor sau achiziţionate cu acest scop către lanţul de distribuţie, aceste sume ajungând în final la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă.

Atât timp cât reclamantele, la momentul la care au încasat acest sume, nu au contestat în niciun mod consumul de medicamente, înseamnă că l-au acceptat, fiind în totalitate de acord cu acesta.

În consecinţă, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

3.2. Reclamantele A. şi B. S.R.L. au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului incident astfel cum a fost formulat, casarea, în parte, a hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, înlocuirea considerentelor instanţei de fond conform celor expuse prin prezentul recurs incident, dar menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul sentinţei recurate cu privire la anularea în totalitate a Adresei nr. x/30.07.2015 şi a Adresei nr. x/14.09.2015 emise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Apreciază că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 77/2001, în sensul că, deşi în mod corect, instanţa de fond a reţinut ca fiind temeinică apărarea societăţii în sensul că obligaţia de plată vizează doar medicamentele regăsite în CANAMED, cu toate acestea, consideră că doar produsele Corgagnesim 200 mg au fost excluse, nu şi produsele enumerate la filele x din cererea de chemare în judecată.

Au susţinut şi probat faptul că o serie de medicamente nu s-au regăsit pe durata trimestrului II 2015 în CANAMED, iar, în aceste condiţii, consumul acestor medicamente nu putea fi suportat din fonduri publice.

Din analiza tabelului depus rezultă că aceste documente au fost eliminate din CANAMED înainte de trimestrul II 2015, la solicitarea expresă a deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă şi a reprezentantului său legal, conform cererilor înregistrate la Registratura Generală a Ministerului Sănătăţii.

În condiţiile în care instanţa de fond a reţinut că se regăsesc cererile formulate petnru excluderea acestor medicamente din CANAMED, în mod greşit se afirmă că nu s-ar fi făcut dovada unei astfel de excluderi.

Solicită să se reţină că şi aceste medicamente au fost excluse din CANAMED, neputând fi luate în considerare în calcul la stabilirea cuantumului contribuţiei clawback.

Susuţin că, în mod eronat instanţa de fond a respins criticile societăţii privind dubla taxare a medicamentelor consumate pe canalul spitalelor şi al centrelor de dializă, fiind greşit aplicate prevederile O.U.G. nr. 77/2011.

Criticile vizează nelegalitatea adreselor contestate întrucât în baza de calcul a taxei aferentă trimestrului II 2015 au fost incluse medicamente petnru care taxa a mai fost achitată o dată sub imperiul vechilor reglementări în materie.

În concret, art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 stabileşte ca bază impozabilă valoarea consumului de medicamente, în timp ce art. 3631 din Legea nr. 95/2006 şi art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011 stabilesc ca bază impozabilă valoarea vânzărilor.

În consecinţă, apreciază ca fiind eronate considerentele instanţei de fond care reţine că CNAS nu ar fi trebuit să efectueze verificări cu privire la plata contribuţiilro de către societate, astfel încât să se evite orice împrejurare ce ar putea conduce la nelegalitatea actelor adminsitrative emise.

Susţin recurentele critica cu privire la includerea, în mdo nelegal, în valoarea consumului centralizat de medicamente a adaosurilor comerciale percepute în lanţul de distribuţie.

Apreciază că procentul p urmează să se aplice exclusiv asupra valorii vânzărilor realizate de fiecare plătitor, cu excluderea adaosurilor comerciale de distribuţie şi de farmacie.

Consideră că instanţa de fond nu a dat eficienţă deciziilor CCR nr. 789/2015, nr. 268/2014 şi 344/2013, inclusiv jurisprudenţei ÎCCJ.

O altă critică constă în susţinerea că instanţa de fond a respins criticile societăţii privind lipsa de fundamentare a datelor furnizate de CNAS, date cu au fost impuse în regim de autoritate publică.

Faţă de actele depuse de CNAS, învederează că acestea (cu excepţia Ordinului nr. 280/2014) nu sunt acte despre care O.U.G. nr. 77/2011 să prevadă că pot sta la baza emiterii adresei 8408.

Actele primare care trebuie să stea la baza datelor CNAS privind consumul şi a adreselor de comunicare a datelor respective, sunt raportările caselor judeţene, raportări realizate conform formatului prestabilit.

În consecinţă, solicită admiterea recursului incident astfel cum a fost formulat.

4. Apărările formulate

Intimatele-reclamante au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia nulităţii recursului declarat de pârâtă.

Pe fond, au solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă, apreciind că soluţia primei instanţe este legală în ceea ce priveşte aspectele criticate.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, aceasta a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 02 iunie 2020.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

5.1. Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este întemeiat şi urmează a-l admite, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prima instanţă a reţinut că cererea de chemare în judecată este întemeiată, apreciind că în baza de calcul a contribuţiei clawback intră doar medicamentele care se regăsesc în CANAMED, iar dacă medicamentul nu se regăseşte în acest catalog, preţul acestuia nu poate fi suportat din Fondul Unic de Asigurări de Sănătate (FNUASS) sau din bugetul Ministerului Sănătăţii, deci nu poate fi compensat.

Astfel, s-a apreciat ca întemeiată susţinerea reclamantelor, în sensul că obligaţia trimestrială de plată vizează doar medicamentele regăsite în CANAMED în perioada de referinţă, nu şi medicamentele care au încetat să figureze în CANAMED anterior acestei perioade (medicamente provenind din stocurile anterioare).

Instanţa de recurs apreciază, contrar argumentelor din sentinţa recurată şi a susţinerilor intimatelor-reclamante, că obligaţia de plată a contribuţiei trimestriale prevăzute de art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 există pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru medicamentele, cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicale prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

Lipsa din evidenţele menţionate nu este de natură a înlătura obligaţia de plată a contribuţiei trimestriale, atât timp cât textul legal condiţionează naşterea obligaţiei menţionate de efectuarea operaţiunii de decontare, şi nu de legalitatea actului prin care a fost aprobată decontarea.

Verificând probatoriul administrat în cauză, instanţa de control judiciar constată că nu a fost contestată decontarea medicamentelor cu privire la care se susţine că nu mai figurau în CANAMED, plăţile primite de către deţinătorii APP de la distribuitorii en gros depinzând de sumele decontate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

Faptul că unele medicamente nu era listate în CANAMED este irelevant în speţă, întrucât, astfel cum rezultă din prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, contribuţia trimestrială datorată nu este limitată doar la medicamentele listate în aceste evidenţe.

Pentru stabilirea contribuţiei, esenţial este ca medicamentele respective să facă parte din acele categorii de medicamente care fac obiectul consumului de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, în baza cărora persoanele prevăzute la acest articol au obligaţia de a plăti contribuţia trimestrială, respectiv, medicamente incluse în programele naţionale de sănătate, medicamente cu şi fără contribuţie personală utilizate în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medical, medicamente utilizate în tratamentul spitalicesc, medicamente utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă.

În consecinţă, orice medicament pus pe piaţă în baza unei autorizaţii de punere pe piaţă şi care se află în circuitul terapeutic se poate regăsi printre medicamentele prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 şi în consumul trimestrial de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor plătitorului de contribuţie pentru medicamentele din lista celor pentru care se datorează contribuţia trimestrială.

Consumul de medicamente a cărui valoare stă la baza modului de calcul al contribuţiei trimestriale este consumul aferente vânzărilor fiecărui deţinător de APP, astfel cum stipulează prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, textul legal neimpunând condiţia ca vânzările plătitorului contribuţiei să fie realizate în acelaşi trimestru cu decontările şi, de asemenea, nu se distinge după cum consumul de medicamente s-a realizat din stocurile trimestrului curent sau cele ale trimestrelor anterioare.

De altfel, toate cele trei medicamente codificate cu codurile CIM W5819901, W58199002 şi W58201002 au avut preţ în CANAMED în perioada 01.04.2012-30.04.2013 iar intimata-reclamantă le-a declarat la CNAS ca medicamente pentru care a înţeles să plătească contribuţia trimestrială, inclusiv în luna octombrie 2013, după 6 luni de la scoaterea acestor medicamente din CANAMED.

Mai mult, se constată că CNAS a efectuat verificări cu privire la aceste medicamente iar, în urma verificărilor s-au constatat următoarele: valoarea aferentă codului CIM W58199001 comunicată de CNAS în sumă de 110,56 RON este aferentă medicamentului cu C. şi D., medicament suportat din FNUASS şi din bugetul MS, situaţie în care nu s-a modificat valoarea consumului transmis de CNAS; cu privire la codul CIM W58199002, s-a constatat că valoarea aferentă comunicată de CNAS, în sumă de 112,55 RON este aferentă medicamentului cu C. şi D., medicament suportat din FNUASS şi din bugetul MS; valoarea aferentă codului CIM W58199002 în sumă de 495,18 a fost diminuată cu suma de 145,49 RON, valoarea rămasă fiind aferentă consumului de medicamente cu C. şi D., medicament suportat din FNUASS şi din bugetul MS.

Faţă de aceste aspecte reţinute, se constată că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011.

În ceea ce priveşte introducerea în listă a medicamentelor Thiogamma (R) 600 oral cu codurile CIM W00107002 şi W00107003, argumentele primei instanţe sunt corecte, impunându-se anularea Adresei nr. x/30.07.2015 şi a Adresei nr. x/14.09.2015 emise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate numai în ceea ce priveşte introducerea în listă a acestor medicamente.

Recurenta-pârâtă a comunicat prin adresa nr. x/30.07.2015, valoarea procentului "p" pentru trimestrul II 2015 şi valoarea aferentă consumului de medicamente pentru acelaşi trimestru, către B. S.R.L., adresa fiind însoţită de anexa ce cuprinde codurile CIM, valoarea, deţinătorul de APP şi reprezentantul E..

În cazul medicamentelor cu codurile CIM W00107002 şi W00107003, la rubrica "Deţinător de APP" este menţionată A. iar "Reprezentant E." B. S.R.L..

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, "deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentanţii legali ai acestora au obligaţia de a plăti trimestrial pentru medicamentele (...) suportate din FNUASS şi din bugetul MS(...)".

Recurenta-pârâtă a inclus în lista de consum medicamentele indicate mai-sus, pentru care A. nu reprezenta subiect impozabil, întrucât nu mai avea calitatea de deţinător al autorizaţiei de punere pe piaţă.

La dosar fond se află anexa 8 la care reclamanta a depus Modificarea nr. 6/2013 a autorizaţiei de punere pe piaţă nr. 4452/2004/01-03 emisă pentru produsul THIOGAMMA 600 ORAL, comprimate filmate, 600 mg, ca urmare a aprobării transferului de punere pe piaţă, noul deţinător fiind F..

Nu se vor reţine ca fiind întemeiate argumentele recurentei-pârâte asupra acestui aspect, atât timp cât la rubrica "Deţinător de APP" apare o societate care nu mai este deţinător de APP pentru medicamentele respective, indiferent de societatea care are caltiatea de reprezentant legal. Prin adresa nr. x/24.01.2013, s-a confirmat faptul că A. a acordat împuternicire către B. S.R.L. în vederea îndeplinirii obligaţiilor legale prevăzute de O.U.G. nr. 77/2011 doar pentru medicamentele pentru care deţinea autorizaţie de punere pe piaţă.

În consecinţă, nu se vor aprecia ca fiind întemeiate criticile avansate de recurenta-pârâtă în ceea ce priveşte aspectele indicate anterior.

În ceea ce priveşte medicamentul Cormagnesin 200 mg cu codurile CIM W58199001, W5819902 şi W58201002, deţinător de APP apare menţionată G. S.A. iar reprezentant E. S.R.L. iar adresa nr. x/30.07.2015 este comunicată către B. S.R.L..

În consecinţă, chiar dacă A. nu este deţinătorul de APP pentru aceste medicamente, obligaţia de plată a contribuţiei revine reprezentantului legal al G. S.A., respectiv B. S.R.L., potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, astfel că sunt întemeiate motivele de recurs din acest punct de vedere, neimpunându-se anularea adreselor pentru motivele reţinute eronat de prima instanţă.

Faţă de aceste considerente, recursul declarat de pârâtă este întemeiat în limitele arătate prin argumentele expuse anterior.

5.2. Recursul incident este apreciat ca nefondat pentru următoarele considerente.

Recurenta-reclamantă susţine că, deşi în mod corect instanţa de fond a reţinut ca fiind temeinică apărarea societăţii în sensul că obligaţia de plată vizează doar medicamentele regăsite în CANAMED, cu toate acestea, a considerat că doar produsele Corgagnesim 200 mg au fost excluse, nu şi produsele enumerate la filele x din cererea de chemare în judecată.

Instanţa de recurs reţine că este nefondată această critică, fiind perfect valabile argumentele expuse în cadrul analizării recursului declarat de pârâtă, referitor la condiţia includerii medicamentelor în CANAMED, pentru suportarea valorii consumului de medicamente din FNUASS şi bugetul MS.

Astfel cum s-a arătat anterior, pentru stabilirea contribuţiei esenţial este ca medicamentele respective să facă parte din acele categorii de medicamente care fac obiectul consumului de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, în baza cărora persoanele prevăzute la acest articol au obligaţia de a plăti contribuţia trimestrială, respectiv, medicamente incluse în programele naţionale de sănătate, medicamente cu şi fără contribuţie personală utilizate în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală, medicamente utilizate în tratamentul spitalicesc, medicamente utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă.

În consecinţă, orice medicament pus pe piaţă în baza unei autorizaţii de punere pe piaţă şi care se află în circuitul terapeutic se poate regăsi printre medicamentele prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 şi în consumul trimestrial de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor plătitorului de contribuţie pentru medicamentele din lista celor pentru care se datorează contribuţia trimestrială.

În consecinţă, faţă de aceste argumente prezentate pe larg la paragraful 5.1., criticile recurentelor-reclamante nu sunt întemeiate.

În cadrul celei de-a doua critici, recurentele-reclamante apreciază că în mod eronat instanţa de fond a respins susţinerile societăţii privind dubla taxare a medicamentelor consumate pe canalul spitalelor şi al centrelor de dializă.

Astfel, cum corect a reţinut prima instanţă, criticile recurentelor-reclamante vizează însăşi reglementarea legală, întrucât O.U.G. nr. 77/2011 nu instituia nicio obligaţie în sarcina pârâtei de a efectua verificări pentru evitarea dublei impuneri, aceasta aplicând întocmai dispoziţiile legale.

Prin dispoziţiile art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011 se stabileşte formula de calcul a contribuţiei aferentă trimestrelor I-III 2012, iar contribuţia trimestrială se calcula în funcţie de consumul de medicamente aferent acestor trimestre. Atât timp cât furnizorii de medicamente au raportat medicamentele avute în vedere de recurenta-reclamantă, ca fiind consumate în trimestrul II 2015, este evident că acestea nu au fost consumat şi într-un trimestru anterior, astfel că nu se poate pune problema unei duble impozitări.

Art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011 prevede că "(4) Contribuţia trimestrială prevăzută la alin. (1) se calculează şi se datorează pentru valoarea consumului de medicamente realizat după data de 30 septembrie 2011" astfel că nu se pot reţine ca întemeiate susţinerile recurentelor-reclamante în sensul că pentru unele medicamente a mai fost plătită taxa clawback în baza art. 3631 din Legea nr. 95/2006.

De asemenea, se are în vedere şi faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (4), (5) şi (6) din aceeaşi Ordonanţă, consumul trimestrial de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii se calculează pe baza datelor raportate de casele de asigurări de sănătate, datele fiind centralizate de la farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă.

În cadrul recursului incident, recurentele-reclamante apreciază că au fost incluse în mod nelegal adaosurile comerciale percepute pe lanţul de distribuţie în valoarea consumului de medicamente.

Aceste aprecieri nu sunt întemeiate întrucât dispoziţiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 stabilesc în mod clar modul de calcul al contribuţiei trimestriale "prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, din care se exclude consumul pentru medicamentele prevăzute la art. 12 pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat din sume suplimentare alocate în bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie."

Contrar susţinerilor recurentelor-reclamante, instanţa de control judiciar consideră că deciziile Curţii Constituţionale nr. 344/2013, 268/2014 şi 789/2015 nu le validează punctul de vedere, respectiv faptul că taxa clawback depinde de valoarea vânzărilor fiecărui deţinător de APP nu echivalează cu neincluderea adaosurilor comerciale în valoarea consumului de medicamente.

Dimpotrivă, astfel cum corect s-a indicat în hotărârea atacată, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 668/2014 s-a statuat în mod explicit că atâta vreme cât "deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuţia, cunoscând preţurile maximale ale medicamentelor, precum şi influenţa maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecţii care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că şi-au asumat că vor plăti o contribuţie raportată nu doar la preţul de producător".

În concluzie, contrar susţinerilor recurentelor-reclamante, procentul "p" se aplică asupra valorii consumului de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul MS, nu asupra valorii medicamentelor suportate din FNUASS şi din bugetul MS.

Prin urmare, având în vedere statuările Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte adaosurile comerciale şi conformitatea acestora cu legea fundamentală, din perspectiva includerii lor în valoarea consumului trimestrial de medicamente, precum şi efectele deciziilor Curţii Constituţionale, obligatorii inclusiv în ceea ce priveşte considerentele pe care se sprijină dispozitivul şi indiferent de soluţia de constituţionalitate sau neconstituţionalitate pe care o constată dispozitivul deciziei, Înalta Curte apreciază că niciunul din argumentele recurentelor-reclamante nu sunt de natură a conduce la o altă soluţie sau rezolvare a chestiunii în dezbatere.

Invocarea unei decizii pronunţate de instanţa supremă nu reprezintă un motiv de nelegalitate a hotărârii recurate, cu atât mai mult cu cât jurisprudenţa Înaltei Curţi în materie este constantă în sensul argumentelor prezentate de către prima instanţă.

Susţin recurentele-reclamante faptul că, în mod eronat, instanţa de fond a respins criticile privind lipsa de fundamentare a datelor furnizate de CNAS.

Instanţa de recurs nu va reţine ca fiind întemeiate aceste susţineri.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, "Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuţia, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include şi TVA suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate."

Pârâta a respectat întocmai aceste dispoziţii legale şi, mai mult, art. 3 alin. (3) din acelaşi act normativ prevede că atribuţia Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate este de comunica persoanelor prevăzute la art. 1 valoarea procentului "p", odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7).

Din interpretarea prevederilor art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, rezultă că se raportează consumul centralizat către CNAS, în baza raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamentele suportate din bugetul FNUASS şi din bugetul MS iar, în acest sens, pârâta a depus la dosarul de fond datele comunicate de casele de asigurări de sănătate, date ce nu au fost contestate de către reclamante.

Nu poate fi ignorat faptul că art. 5 alin. (7) redat anterior indică, dincolo de obligaţia C.N.A.S. de a transmite în format electronic, persoanelor vizate, consumul centralizat de medicamente, şi baza probatorie a determinării acestui consum, adică potrivit datelor înregistrate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, pe baza acestor date emiţându-se actul administrativ de notificare a consumului.

Şi din punctul de vedere al instanţei de recurs, pârâta a dovedit că a urmat paşii stabiliţi legal în emiterea notificării, revenind reclamantelor să dovedească elementele de nelegalitate invocate.

Raportările transmise de către casele de asigurări de sănătate judeţene sunt centralizate prin "consumul centralizat de medicamente" iar O.U.G. nr. 77/2011 nu instituie o obligaţie în sarcina pârâtei de a comunica reclamantelor aceste raportări, astfel că nu se poate identifica nici o încălcare a normelor de drept material de către prima instanţă cu privire la aspectele invocate.

Faţă de aceste considerente, recursul incident apare ca fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere toate aceste argumente, se va respinge recursul incident declarat de reclamantele A. şi de B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3471 din data de 9 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va admite recursul principal declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva aceleiaşi sentinţe, se va casa în parte sentinţa recurată în sensul că se va anula Adresa nr. x/30.07.2015 şi Adresa nr. x/14.09.2015 emise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate numai în ceea ce priveşte introducerea în listă a medicamentelor

Thiogamma (R) 600 oral cu codurile CIM W00107002 şi W00107003.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul incident declarat de reclamantele A. şi de B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3471 din data de 9 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul principal declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 3471 din data de 9 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată în sensul că, anulează Adresa nr. x/30.07.2015 şi Adresa nr. x/14.09.2015 emise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate numai în ceea ce priveşte introducerea în listă a medicamentelor

Thiogamma (R) 600 oral cu codurile CIM W00107002 şi W00107003.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2020.