Tax challenge to judicial costs: Recourse against a final decision on a nullity objection declared inadmissible under the legality of judicial remedies
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) dismissed the taxpayer's appeal as inadmissible, thereby leaving in force the Court of Appeal’s decision that had rejected the taxpayer’s challenge to the tax authority's administrative penalty. The dispute concerned the validity of an administrative decision and a tax obligation offset decision that compelled the taxpayer to pay judicial costs incurred in prior proceedings, a matter originally brought by the taxpayer against the General Directorate of Public Finance. The decisive legal basis for the final outcome was the principle of the legality of judicial remedies and the doctrine that final judgments cannot be subjected to appeals not provided by law; specifically, under Articles 457(1), 508(4), and 634(1)(5) of the Code of Civil Procedure, a decision rendered on a nullity objection (contestaţie în anulare) against a final judgment is itself final and definitively precludes any further appeal to the Supreme Court, rendering the taxpayer's recourse procedurally inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 503 C. proc. civ; Tax challenge to judicial costs: Recourse against a final decision on a nullity objection declared inadmissible under the legality of judicial remedies: Împotriva deciziei civile nr. 516 din data de 11 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul contestator A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 2, 3, 4, 5 şi 6 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, Constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, secţia Civilă, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, a solicitat anularea Deciziei nr. 7/21.08.2018 emisă pentru soluţionarea contestaţiei administrative, precum şi anularea Deciziei de compensare a obligaţiilor fiscale nr. 1767/02.08.2018.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a menţionat, în esenţă, că a fost obligat pe nedrept la plata unor cheltuieli judiciare, expunând detaliat criticile sale asupra modului în care instanţele judecătoreşti au stabilit situaţia de fapt şi au aplicat normele de drept, ce a stat, în final, la baza obligării sale la plate cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 1.450 din data de 21.11.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Sălaj, secţia Civilă, s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj. S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
3. Cererea de recurs.
Împotriva sentinţei civile nr. 1.450 din data de 21.11.2018, pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia Civilă a formulat recurs reclamantul A..
4. Soluţia instanţei de recurs.
Prin decizia civilă nr. 187 din 13.02.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a constatat nul recursul declarat de recurentul A., împotriva sentinţei civile nr. 1.450 din 21.11.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Sălaj, pe care a menţinut-o în întregime.
5. Contestaţia în anulare.
Împotriva deciziei civile nr. 187 din 13.02.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul contestator A. a formulat contestaţie în anulare prin care a solicitat instanţei admiterea acestei, cu cheltuieli de judecată.
6. Hotărârea Curţii de Apel Cluj
Prin decizia civilă nr. 516 din data de 11 aprilie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia în anulare declarată de reclamantul contestator A., împotriva deciziei civile nr. 187 din 13.02.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Cluj, pe care a menţinut-o în întregime.
7. Cererea de recurs.
Împotriva deciziei civile nr. 516 din data de 11 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul contestator A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 2, 3, 4, 5 şi 6 C. proc. civ.
Prin primul motiv de recurs recurentul-reclamant invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora "casarea unor hotărâri se poate cere dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii", fără a prezenta critici concrete în acest sens.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora "casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii" recurentul arată că în mod greşit s-a soluţionat contestaţia în anulare de către Curtea de Apel Cluj, când în mod corect ar fi trebuit soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin cel de-al treilea motiv de recurs invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit cărora "casarea unor hotărâri se poate cere când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti", fără a prezenta critici concrete în acest sens.
Prin cel de-al patrulea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora "casarea unor hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", recurentul-reclamant arată că pentru termenul de judecată din data de 11.04.2019 nu a fost legal citat.
Prin cel de-al cincilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora "casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", recurentul-reclamant arată că în mod greşit s-a reţinut în decizia recurată faptul că "criticile invocat de contestator nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres şi limitativ de art. 503 C. proc. civ..".
8. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând cererea de recurs prin prisma dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., potrivit cărora:
"(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc", Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Înalta Curte a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de recurs formulată împotriva deciziei civile nr. 516 din data de 11 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins contestaţia în anulare declarată de reclamantul contestator A., împotriva deciziei civile nr. 187 din 13.02.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Cluj.
Cu privire la calea de atac exercitată împotriva acestei hotărâri, Înalta Curte are în vedere principiul consacrat de art. 126 alin. (2) din Constituţia României, potrivit căruia competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.
Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii hotărârilor judecătoreşti şi, în final, remedierea erorilor săvârşite, constituind astfel pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor lor fundamentale.
Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004 Legea contenciosului administrativ "(1) Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."
Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".
Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".
În raport de dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
Or, în cauză, obiectul recursului declarat de recurentul-reclamant îl constituie o hotărâre definitivă pronunţată de Curtea de Apel Cluj, aspect faţă de care se au în vedere şi dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora:
"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
În cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, faţă de aplicarea dispoziţiilor anterior reţinute, este definitivă.
Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.
Având în vedere că, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, întrucât, în speţă, recursul vizează o decizie pronunţată de către Curtea de Apel Cluj, într-o contestaţie în anulare exercitată împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., era definitivă, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului.
9. Temeiul de drept al soluţiei
Având în vedere dispoziţiile art. 508 alin. (4), art. 457 alin. (1) şi art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul dedus judecăţii, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii recursului.
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 516 din 11 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.