Appeal against order rejecting reexamination of annulment in public information disclosure suit declared inadmissible

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

La 27 aprilie 2018, pe rolul Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a format dosarul nr. x/2018, în cadrul căruia, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a formulat cerere de chemare în judecată având ca obiect comunicare informaţii de interes public (Legea Nr. 544/2001).

Prin rezoluţie, instanţa i-a pus în vedere reclamantului ca în termen de 10 zile de la primirea comunicării să indice obiectul cererii, sub sancţiunea anulării cererii.

Prin Încheierea şedinţei Camerei de consiliu nr. 66/26.06.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018, a fost anulată cererea petentului, reţinându-se că nu a îndeplinit obligaţia de indica obiectul cererii de chemare în judecată, în termenul de 10 zile socotit de la primirea comunicării.

Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de reexaminare reclamantul A., înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018.

Prin încheierea civilă nr. 92/PI/CC din data de 06.12.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii de şedinţă nr. 66 din data de 26.06.2018.

Prin cererea înregistrată la data de 09.01.2019, pe rolul Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018/a1 reclamantul A. a solicitat reexaminarea încheierii nr. 92/6.12.2018 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2018, precum şi a încheierii nr. 66/26.06.2018 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/2018.

Prin încheierea civilă din data de 22 ianuarie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Timiş a respins cererea de reexaminare a încheierii nr. 92/06.12.2018 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/2018, formulată de petentul A..

2. Cererea de recurs.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018/a1, solicitând admiterea recursului.

3. Hotărârea Curţii de Apel Timişoara.

Prin decizia civilă nr. 482 din data de 10 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii recursului şi a respins, ca inadmisibil recursul declarat de recurentul -reclamant A., împotriva încheierii civile din data de 22 ianuarie 2019, pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul - pârât B..

4. Cererea de recurs formulată împotriva hotărârii Curţii de Apel Timişoara.

Împotriva deciziei civile nr. 482 din data de 10 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

5. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

Sub acest aspect relevante sunt dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituţia României: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

De altfel, Curtea de Apel Timişoara a prezentat în motivat în mod concret inadmisibilitatea cererii de recurs prin prisma dispoziţiilor legale incidente cauzei, respectiv cele prevăzute de art. 200 alin. (5)-(7) C. proc. civ., conform cărora:

"(5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării. (6) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii. (7) Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3)".

Conform acestor texte de lege încheierea prin care se soluţionează cererea de reexaminare este definitivă, partea neavând la dispoziţie o altă cale de atac pentru contestarea încheierii.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la legalitatea căii de atac:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Faţă de aspectele mai sus arătate, Înalta Curte reţine că exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Având în vedere dispoziţiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noţiunea de hotărâre definitivă, dar şi pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se reţine că, în prezenta cauză, recurentul-reclamant a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor menţionate, este definitivă.

Prin urmare, instanţa de control constată că recurentul-reclamant nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, întrucât, pe de o parte, aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului, iar pe de altă parte, calea de atac formulată nu este prevăzută de textul de lege special, respectiv a art. 200 alin. (5) C. proc. civ.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 482 din 10 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.