Company's bid to compel "New Social Model" fails as inadmissible; appeal dismissed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului Guvernul României să elimine neajunsurile generalizate produse de peste 25 ani în economie şi în viaţa românilor, prin aplicarea unui Model social al sărăcirii şi îndatorării treptate a României şi înlocuirea acestuia conform ofertei de cesiune adresată Guvernului în 10 decembrie 2015 cu nr. x, rămasă fără răspuns, cu un "Nou Model social inventiv de creştere şi dezvoltare economică rapidă a României, umanizat şi adaptat la globalizare, de creştere rapidă a bunăstării tuturor românilor", elaborat de Centrul de cercetare şi proiectare pentru industrie a societăţii A. S.R.L.

Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 267/17.01.2017, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, investită prin declinare, prin sentinţa nr. 1547 din 2 mai 2017, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond a omis în analiza situaţiei de fapt şi de drept aspectul că reclamanta a promovat două acţiuni, ce au constituit obiectul dosarului x/2016 şi al y/2016, acestea având obiecte diferite-unul viza sfera contenciosului administrativ şi unul sfera proprietăţii intelectuale.

Prima instanţă a greşit în primul rând conexând cele două dosare ce aveau obiecte diferite, astfel încât ambele să fie soluţionate din prisma materiei contenciosului administrativ, lăsând pe cea care a constituit obiectul dosarului x/2016 şi care se circumscria proprietăţii intelectuale nesoluţionată.

Recurentul solicită să se disjungă cele două cauze şi să se soluţioneze distinct fiecare dintre cele două acţiuni introductive.

Recurenta precizează că a încercat să ajungă la o înţelegere cu intimatul-pârât prin toate căile ce i-au stat la dispoziţie, chiar adresându-se Preşedinţiei şi promovând o astfel de acţiune şi împotriva acesteia (dosar x/2015), însă, din culpa Guvernului, care nici măcar nu a răspuns ofertei, nicidecum să mai stabilească întâlniri sau să demareze negocierile, este clar că nu s-a putut ajunge la o înţelegere într-un termen rezonabil.

De asemenea, este de notorietate situaţia de urgenţă naţională, cu atât mai mult la nivelul anului 2015, când ţara a trecut printr-o perioadă extraordinar de grea din punct de vedere economic.

Aşa cum reţine şi sentinţa 267/17.01.2017 a TMB, Guvernul are rolul de a asigura funcţionarea echilibrată şi dezvoltarea sistemului naţional economic şi social, astfel încât evident acesta este beneficiarul ofertei de cesiune lansată de reclamantă.

În opinia recurentului obiectul cauzei se afla în sfera dreptului de proprietate intelectuală, şi pe cale de consecinţă, aceasta ar fi instanţa competentă material să se pronunţe, nu cele de contencios administrativ.

Acest lucru este evident şi din faptul că a promovat două acţiuni distincte, oferta de cesiune fiind evident că nu poate fi supusă controlului de legalitate din prisma refuzului rezolvării cererii de emitere a unui act administrativ, de eliberare a uni certificat, adeverinţă sau alt înscris, de efectuare a unei operaţiuni administrative sau de executare a unei obligaţii printr-un act administrativ favorabil.

În subsidiar, dacă se va stabili că este litigiu din sfera contenciosul administrativ, recurenta consideră că până şi în acest caz ar trebui admisă acţiunea, măcar din prisma ocrotirii unui interes legitim.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că obiectul cauzei îl reprezintă refuzul nejustificat la pârâtului, Guvernul României, de a soluţiona cererea recurentei privind aplicarea Noului model social.

Înalta Curte constată că refuzul nejustificat supus cenzurii instanţei de contencios administrativ, presupune ca între petiţionar şi autoritatea căreia i se adresează cererea să existe un raport de drept administrativ, iar cererea să se refere la drepturi şi obligaţii care să facă parte din obiectul unui astfel de raport juridic.

Refuzul nejustificat invocat de recurentăvizează refuzul Guvernului României de a pune în practică aplicarea "Noului model social inventiv de creştere şi dezvoltare economică rapidă a României, umanizat şi adaptat la globalizare, de creştere rapidă a bunăstării tuturor românilor" elaborat de centrul său de cercetare şi proiectare.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că solicitarea reclamantei priveşte de fapt exercitarea atribuţiilor Guvernului.

Actul atacat în prezenta cauză nu poate fi calificat ca fiind un act administrativ în înţelesul Legii nr. 554/2004, astfel cum acesta a fost definit prin art. 2 alin. (1) lit. c), ca) fiind " actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării legii sau executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice", şi nici ca fiind un act administrativ asimilat, astfel cum acesta a fost definit prin art. 2 alin. (2) din Legea 554/2004, conform căruia "se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal".

Înalta Curte costată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că actul de guvernare nu poate fi supus controlului judecătoresc nici din perspectiva prevederilor constituţionale, respectiv, a dispoziţiilor prevăzute de art. 1 alin. (4) din Constituţie.

De asemenea, Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C.A. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 1547 din 02 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2020.