Public official's failure to pre-emptively suspend service for local election candidacy constituting incompatibility despite eventual suspension post-election

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a formulat contestaţie împotriva raportului de evaluare nr. x/10.04.2017 întocmit de pârâtă.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 602/2017 din 15 noiembrie 2017, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanţe este nelegala, fiind consecinţa aplicării greşite a prevederilor art. 94-96 din Legea nr. 188/1999 cu modificări si completări ulterioare si art. 97 din Legea nr. 161/2003.

Prima instanţa, a reţinut că, pe perioada campaniei electorale desfăşurate intre 6 mai - 4 iunie 2016, recurentul avea obligaţia de a solicita suspendarea raportului de serviciu cu 15 zile calendaristice înainte de data de 06.05.2016, ceea ce nu s-a întâmplat, creându-se astfel starea de incompatibilitate.

Recurentul precizează că art. 97 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 prevede că raportul de serviciu al funcţionarului public se suspendă pe perioada campaniei electorale până în ziua ulterioară alegerilor dacă nu este ales, nefiind inclusă în textul de lege condiţia ca această suspendare să opereze la iniţiativa funcţionarului.

Pe de altă parte, art. 95 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 care stabileşte că: raportul de serviciu se suspendă din iniţiativa funcţionarului public în următoarele situaţii:... d) pentru participare la campania electorală, însă Legea nr. 161/2003 este o lege specială şi mai nouă în raport de Legea nr. 188/1999, lege specială în cuprinsul căreia legiuitorul nu a cuprins prevederea referitoare la suspendarea raportului de serviciu a funcţionarului public la iniţiativa acestuia.

Se mai susţine că prima instanţa nu a analizat criticile ce vizează art. 25 din Legea nr. 176/2010 apreciind ca acesta vizează consecinţele care decurg din constatarea existentei stării de incompatibilitate.

Recurentul mai arată că în perioada 6 mai - 27 iunie 2016 nu a emis vreun act administrativ, nu a încheiat vreun act juridic, nu a luat vreo decizie şi nu a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligaţiilor legale privind starea de incompatibilitate, astfel că şi din acest punct de vedere raportul de evaluare apare ca nelegal.

De asemenea, mai precizează că în perioada campaniei electorale nu a participat la colectarea de fonduri pentru activitatea vreunui partid politic, nu a colaborat cu persoane fizice sau juridice care să susţină activitatea partidelor politice în campania electorală, nu a furnizat sprijin candidaţilor la funcţiile de demnitate publică, nu a afişat însemne ori obiecte inscripţionate cu sigla vreunui partid politic şi că în perioada campaniei electorale a fost neutru, imparţial, şi şi-a exercitat funcţia publică cu profesionalism, nu a susţinut şi nici nu a apărat public poziţia partidului din care face parte, iar opiniile sale politice le-a făcut cunoscute în afara orelor de program.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Raportul de Evaluare nr. x/10.04.2017 s-a reţinut că reclamantul, în perioada 06 mai (data începerii campaniei electorale pentru Alegerile Locale din anul 2016) - 27 iunie 2016 (data suspendări raportului de serviciu), a deţinut calitatea de funcţionar public concomitent cu cea de candidat la alegerile locale.

S-a reţinut astfel ca reclamantul a încălcat prevederile ari. 95 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 republicată, cu modificările şi completările ulterioare coroborate cu dispoziţiile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare, fiind în stare de incompatibilitate.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant, funcţionar public de execuţie în cadrul Primăriei Comunei Bălăciţa, judeţul Mehedinţi, în perioada Alegerilor Locale din anul 2016, a candidat pentru funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Bălăciţa.

Alegerile Locale din anul 2016 s-au desfăşurat în data de 05.06.2016, campania electorală s-a desfăşurat în perioada 06.05.-04.06.2016, în urma scrutinului local recurentul fiind ales ca şi consilier local, iar la data de 26.06.2016 i-a fost validat mandatul de consilier local prin HCL Bălăciţa nr. 24/26.06.2016, totodată fiind ales viceprimar al com. Bălăciţa conform HCL Bălăciţa nr. 27/26.06.2016.

Prin cererea nr. x/27.06.2016, recurentul a solicitat suspendarea din funcţia publică de execuţie pe durata mandatului de viceprimar al com. Bălăciţa, prin Dispoziţia nr. 272/27.06.2016 emisă de Primarul com. Bălăciţa fiind suspendat din funcţia publică de execuţie deţinută.

Legea nr. 188/1999 republicată reglementează suspendarea raportului de serviciu al funcţionarului public prin dispoziţiile de la art. 94-96, iar dispoziţiile art. 97 din Legea nr. 161/2003 reglementează situaţia funcţionarului candidat la o funcţie eligibilă, prevăzând o astfel de posibilitate, însă aceleaşi dispoziţii prevăd suspendarea raportului de serviciu al funcţionarului candidat pe perioada campaniei electorale.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că reclamantul a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor prevăzut de dispoziţiile art. 95 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările şi completările ulterioare coroborate cu dispoziţiile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare.

Dispoziţiile acestor texte de lege se impun a fi interpretate coroborat, astfel cum rezultă din prevederile art. 80 din Legea nr. 161/2003 care prevăd că incompatibilităţile privind demnităţile publice şi funcţiile publice sunt cele reglementate de Constituţie, de legea aplicabilă autorităţii sau instituţiei publice în care persoanele ce exercită o demnitate sau o funcţie publică îşi desfăşoară activitatea.

Conform dispoziţiilor art. 97 din Legea nr. 161/2003 şi a dispoziţiilor art. 95 din Legea nr. 188/1999 rezultă că suspendarea prevăzută de aceste texte de lege este una obligatorie, însă din iniţiativa funcţionarului public.

Recurentul, în calitatea sa de funcţionar public, aflat într-una din situaţiile reglementate de aceste texte de lege, avea obligaţia legală de a solicita angajatorului, cu 15 zile calendaristice înainte de începerea campaniei electorale, suspendarea raportului de serviciu pe perioada desfăşurării campaniei electorale (06.05-04.06.2016).

Înalta Curte constată că recurentul susţine că legislaţia actuală nu prevede ca fiind incompatibilitate deţinerea calităţii de funcţionar-public concomitent cu cea de candidat la funcţia de ales local şi respectiv că legea nu instituie în sarcina funcţionarilor publici obligaţia de a se suspenda din funcţie în cazul în care intenţionează să participe la campania electorală.

Dispoziţiile art. 97 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare sunt clare şi nu lasă loc unor interpretări divergente, instituind, în sarcina oricărui funcţionar public de execuţie care doreşte să participe la campania electorală, obligaţia de a solicita suspendarea din funcţia publică.

Faptul că legiuitorul nu a prevăzut în acest caz suspendarea de drept a raporturilor de serviciu nu poate fi interpretat în sensul dorit de către recurent, respectiv că legiuitorul ar fi lăsat suspendarea la latitudinea funcţionarului public.

Înalta Curte nu va primi nici susţinerile personale ale recurentului, acestea nefiind de natură să înlăture răspunderea acestuia pentru nerespectarea dispoziţiilor legale privind regimul juridic al incompatibilităţilor aplicabil funcţionarilor publici.

De asemenea, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că, în soluţionarea cauzei dedusă judecăţii, nu este necesar a se pronunţa şi cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare, argumentând aceasta prin faptul că textul de lege reglementează doar consecinţele ce decurg din constatarea existenţei situaţiei de conflict de interese sau situaţiei de incompatibilitate, respectiv că sancţiunile instituite de legiuitor prin acest text de lege intervin după rămânerea definitivă a raportului de evaluare.

În acelaşi context, corect a reţinut instanţa de fond că inserarea acestui text de lege în concluziile raportului de evaluare nu are semnificaţia că Agenţia Naţională de Integritate este instituţia care şi aplică sancţiunile prevăzute de textul de lege, scopul menţionării dispoziţiei legale fiind acela de a motiva transmiterea de către ANI, în baza prerogativelor prevăzute la art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare, a raportului de evaluare autorităţii competente prevăzută la art. 26 din acelaşi act normativ, spre informare şi luarea măsurilor legale prevăzute în acest text de lege, după rămânerea definitivă a raportului de evaluare contestat, menţiune ce se regăseşte la finele actului administrativ contestat.

Instanţa de contencios administrativ nu poate analiza o eventuală răspundere contravenţională în lipsa încheierii procesului-verbal de contravenţie sau disciplinară, în lipsa cercetării prealabile disciplinare şi a emiterii unui act de sancţionare.

De altfel, practica instanţei supreme este în sensul că analiza răspunderii administrative poate fi efectuată de instanţa investită cu acţiune în răspundere disciplinară, contravenţională sau patrimonială şi nu de instanţa de contencios administrativ, investită cu analiza legalităţii actului administrativ emis de autoritatea competentă.

Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva sentinţei nr. 602/2017 din 15 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.