Appeals rejected; annulment of time-barred incompatibility report affirmed for parliamentary civil servant

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea raportului de evaluare nr. x/03.11.2016, emis de pârâtă.

Ulterior, la data de 02.10.2017 reclamantul a formulat o cerere prin care a solicitat sesizarea CJUE cu soluţionarea unei întrebări preliminare vizând aplicarea Deciziei nr. 2006/928/CE, a art. 10,11 şi 13 din Directiva 65/46, art. 49 din CDFUE şi art. 15 alin. (1) raportat la art. 39 şi 40 din aceeaşi Cartă cu referire la art. 47 din Cartă.

Totodată, a precizat motivele de nelegalitate formulând o cerere intitulată "excepţie preliminară" invocând nulitatea raportului de evaluare ca urmare a încălcării prevederilor art. 26 alin. (3) teza II-a din Legea nr. 176/2010 cu privire la existenţa unei cauze de înlăturare a răspunderii disciplinare ca urmare a incompatibilităţii.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4158 din 06 noiembrie 2017, a respins cererea formulată de reclamant privind sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în temeiul prevederilor art. 267 din TFUE, a admis acţiunea astfel cum a fost formulată şi precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi, pe cale de consecinţă, a anulat raportul de evaluare emis de pârâtă sub nr. x/03.11.2016, luând act că reclamantul va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Agenţia Naţională de Integritate a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 176/2010:

(1) Activitatea de evaluare a declaraţiei de avere, a datelor şi a informaţiilor privind averea existentă, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, precum şi cea de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor se efectuează atât pe durata exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, cât şi în decursul a 3 ani după încetarea acestora".

Activitatea de evaluare în prezenta cauză, privind evaluarea respectării regimului juridic al incompatibilităţilor, s-a efectuat pentru perioada cuprinsă între 25.10.2006 (data numirii în funcţia publică) şi 13.08.2013 (data emiterii adresei de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului).

Reclamantul A. deţine calitatea de funcţionar parlamentar începând cu anul 2006, fiind şi în prezent titular al acestui statut.

Activitatea de evaluare a reclamantului a fost demarată în data de 28.05.2013, moment la care intimatul deţinea funcţia publică, făcând parte dintre categoriile prevăzute de art. 1 al Legii nr. 176/2010.

Activitatea de evaluare a incompatibilităţilor se efectuează pe toată durata deţinerii funcţiilor ori demnităţilor publice, cât şi în decursul a 3 ani de la încetarea acestora.

În situaţia dată, reclamantul se încadrează în prima teză a normei, deţinând funcţia de publică încă din anul 2006, în mod neîntrerupt.

Astfel, prescripţia prevăzută de norma specială nu a început să curgă în cazul său, întrucât acestuia nu i-a încetat funcţia publică în considerentul căreia a fost demarată procedura de evaluare.

Considerarea primei instanţe, referitoare la termenul general de prescripţie de 3 ani, nu este aplicabilă în situaţia reclamantului, atât timp cât situaţia acestuia se încadrează în prima teză a normei juridice, fiind în exerciţiul funcţiei publice faţă de care a început activitatea de evaluare.

Aplicarea dispoziţiilor legale în sensul în care a realizat-o instanţa de fond ar presupune ideea ca evaluarea stării de incompatibilitate să fi fost efectuată doar pentru o perioadă de 3 anterioară datei la care ANI a fost sesizată şi a demarat evaluarea şi în cazul unui funcţionar public care deţine în mod neîntrerupt funcţia publică, aspect care contravine flagrant normei speciale indicate, conform căreia activitatea de evaluare se desfăşoară pe toată durata deţinerii funcţiei publice.

În altă ordine de idei se mai arată că decizia CCR are aplicabilitate doar pentru viitor, iar cauza prezentă pune în discuţie o stare de incompatibilitate reţinută pentru perioada 2006 - 2011.

Recurenta mai precizează că Decizia CCR 449/2015 a fost pronunţată pentru respingerea unei excepţii de neconstituţionalitate ridicată în cadrul unui dosar ce avea ca obiect contestarea unui raport de evaluare emis în sarcina unei persoane ce deţinea o funcţie publică în baza unui mandat.

Activitatea de evaluare a debutat în timpul deţinerii funcţiei publice de către persoana evaluată, iar legea nu prevede un termen maximal în care inspectorul de integritate este obligat să emită raportul de evaluare într-o lucrare aflată în lucru.

Reţinerea instanţei cu privire la termenul depăşit de emitere a raportului de evaluare, în considerarea împlinirii unui termen general de 3 ani, invocat prin prisma considerentelor Curţii Constituţionale este eronată, întrucât, chiar dacă am da valenţa unei asemenea interpretări legislative, activitatea de evaluare în cazul reclamantului a debutat în termenul de 3 ani de la încetarea stării de incompatibilitate, iar emiterea raportului de evaluare nu este condiţionată de respectarea niciunui termen legal.

Aşadar, dispoziţiile speciale referitoare ia răspunderea disciplinară a persoanei evaluate au în vedere doar termenul de aplicare a sancţiunii disciplinare, prin raportare la rămânerea definitivă a unui raport de evaluare prin care este constatată o stare de incompatibilitate, sau de conflict de interese.

Mai precis, competenţa materială a A.N.I. se întinde, numai asupra constatării unei stări de incompatibilitate sau de conflict de interese nu şi asupra stabilirii sancţiunilor care se iau ca urmare a existenţei unui incident de integritate, conform Legii nr. 176/2010. Ulterior întocmirii, Raportul de evaluare este comunicat autorităţilor competente în vederea eventualei aplicări a unor sancţiuni. Prin raportul de evaluare contestat nu se aplică persoanei evaluate vreo sancţiune, ci doar se constată incidentul de integritate, motiv pentru care aspectele referitoare la prescripţie extinctivă a răspunderii administrative nu prezintă un motiv de nulitate a raportului de evaluare, apărările întemeiate pe această instituţie juridică putând fi valorificate în procedura subsecventă întocmirii raportului după pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile de confirmare a existenţei incompatibilităţii constatate prin raportul de evaluare contestat.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară, precum şi decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

4. Reclamantul A. a formulat recurs incident prin care solicită casarea sentinţei şi, în urma rejudecării, să se admită contestaţia, şi să se constatate:

- încălcarea procedurii de evaluare prevăzute de art. 20 din Legea 176/2010, sub sancţiunea nulităţii absolute impuse de art. 13 din Legea 176/2010, dat fiind că solicitarea de date şi informaţii nepublice s-a făcut în lipsa informării şi a invitării persoanei cercetate pentru a depune un punct de vedere;

- încălcarea totală a dreptului la apărare al persoanei evaluate, garantat de art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010;

- lipsa sancţionării de către lege a abaterii disciplinare a incompatibilităţii reţinută în privinţa Recurentului-reclamant la momentul emiterii Raportului de evaluare contestat;

- incidenţa cauzei de înlăturare a răspunderii disciplinare a incompatibilităţii prevăzută de art. 26 alin. (3) din Legea 176/2010.

Recurentul consideră că sentinţa recurată este pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât instanţa a apreciat în mod eronat, prin aplicarea greşită a legii, că actele efectuate de recurenta-pârâta în lucrarea nr. 22945/S/I1/28.05.2013, inclusiv Raportul de evaluare nr. x/03.11.2016, cu care a fost finalizată această lucrare, sunt întocmite în mod legal deşi întreaga procedură de evaluare s-a desfăşurat pe baza datelor sau informaţiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, fără ca persoana evaluată să fie informată şi invitată să depună un punct de vedere (acest aspect se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Recurentul-reclamant mai susţine că instanţa de fond a pronunţat sentinţa recurată fără a avea în vedere garanţia procedurală instituită de art. 20 coroborat cu art. 13 din Legea nr. 176/2010, care reglementează procedura de desfăşurare a evaluării ANI în privinţa stării de incompatibilitate, împărţind-o în două etape: înainte şi respectiv după informarea persoanei evaluate.

Aşadar, potrivit dispoziţiilor acestor texte de lege, persoana evaluată trebuie informată şi invitată să depună un punct de vedere cu privire la faptele ce constituie elementele constitutive ale conflictului de interese, ce se reţin în sarcina acestuia de către ANI, înainte ca Agenţia să poată solicita informaţii care nu sunt publice, de la persoane fizice sau juridice.

Potrivit art. 20 din Legea 176/2010, persoana evaluată are dreptul de a fi asistată sau reprezentată de avocat şi are dreptul de a prezenta orice date ori informaţii pe care le consideră necesare.

Prin exprimarea unui punct de vedere, persoanei evaluate i se dă posibilitatea de a se apăra, iar această posibilitate trebuie să fie efectivă.

Procedura de evaluare a incompatibilităţilor, potrivit Legii 176/2010, este o procedură penală, în sensul art. 6, alin. (1) CEDO, în consecinţă i se aplică principiile şi garanţiile CEDO în această materie, printre care şi aplicarea legii ulterioare mai favorabile.

Cu aplicabilitate la cazul de faţă, prin incompatibilitatea funcţionar public parlamentar-administrator de societate, se restrânge exerciţiul unor drepturi garantate de Constituţie: dreptul de a ocupa o demnitate publică (art. 16, alin. (3), dreptul la muncă (art. 41, alin. (1) şi libertatea economică (art. 45).

Începând cu 01.01.2016 dispoziţiile art. 9 din Legea 7/2006 au fost modificate şi au în prezent următorul conţinut "Calitatea de funcţionar public parlamentar este incompatibilă cu orice altă funcţie publică, cu excepţia funcţiilor şi activităţilor didactice din învăţământul superior, cercetare ştiinţifică şi creaţie literar-artistică, precum şi cu excepţia funcţiilor exercitate în domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public parlamentar, potrivit fişei postului."

Astfel, noua formă a art. 9 din Legea 7/2006, exclude din sfera stării de incompatibilitate, fapta funcţionarului public parlamentar care exercită funcţii în domenii de activitate din sectorul privat care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public parlamentar.

De asemenea, recurentul precizează că pretinsa stare de incompatibilitate a încetat la 01.01.2011, cu mai mult de 2 ani înainte de sesizarea Agenţiei ce a fost făcută la 28.05.2013, în consecinţă orice sancţiune disciplinară putea fi aplicată numai în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, adică cel mai târziu la data de 01.01.2014.

5. Apărările formulate

În cauză, părţile au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinări, Înalta Curte apreciază că atât recursul principal, cât şi recursul incident sunt nefondate.

Deşi au fost formulate motive de recurs distincte, Înalta Curte le va analiza şi va răspunde criticilor formulate prin considerente comune.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin raportul de evaluare întocmit de ANI sub nr. x/03.11.2016 s-a constatat că reclamantul nu a respectat dispoziţiile legale privind regimul juridic al incompatibilităţilor, întrucât în perioada 25.10.2006(data numirii în funcţia publică parlamentară) şi data de 01.01.2011(data modificării dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 7/2006) a deţinut simultan cu calitatea de funcţionar public parlamentar şi funcţiile de administrator la S.C. B. şi S.C. C. S.R.L., încălcând dispoziţiilor art. 9 şi 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 7/2006.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că sunt incidente dispoziţiile privind prescripţia extinctivă a răspunderii disciplinare din perspectiva posibilităţii autorităţii publice pârâte de a continua procedura de evaluare şi de a emite raportul de evaluare în condiţiile în care termenul general de 3 ani s-a împlinit anterior emiterii acestuia.

În mod temeinic şi legal s-a constatat de către instanţa de fond că potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 449/2015 revine instanţei de contencios administrativ învestită cu evaluarea legalităţii raportului de evaluare să verifice dacă pârâta a întocmit un astfel de raport de evaluare cu privire la o faptă pentru care, potrivit reglementărilor aplicabile, răspunderea nu mai putea fi angajată, fiind deja prescrisă.

Potrivit considerentelor menţionate de instanţa de contencios constituţional, termenul general de prescripţie a răspunderii administrativ disciplinare în privinţa reclamantului este de 3 ani care a început să curgă de la data săvârşirii faptei reţinută în sarcina acestuia, cel mai târziu de la data de 01.01.2011 când a fost modificată prevederea legală care stabilea o astfel de situaţie de incompatibilitate în privinţa funcţionarilor publici parlamentari, împlinindu-se la data de 01.01.2014, în condiţiile în care activitatea de evaluare a reclamantului a început ulterior împlinirii acestui termen, neavând relevanţă, potrivit aceleiaşi decizii a Curţii Constituţionale, dacă în fapt pârâta a început activitatea de evaluare în limita termenului prevăzut de art. 11 din Legea nr. 176/2010, neputând fi reţinută o întrerupere sau o suspendare a cursului prescripţiei, cauzele fiind strict şi limitativ prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului-reclamant privind încălcarea prevederilor art. 13 din Legea nr. 176/2010, Înalta Curte constată că solicitarea şi prelucrarea datelor şi informaţiilor a avut loc cu respectarea prevederilor speciale din Legea nr. 176/2010.

Faţă de reclamant au fost transmise toate informările prevăzute de lege, pentru fiecare dintre aceste informări fiind formulate adrese de revenire.

Toate aceste adrese au fost returnate Agenţiei Naţionale de Integritate, întrucât nu au fost ridicate de la oficiul poştal. Acest aspect nu echivalează cu neefectuarea procedurii de informare, fapt care să poată fi invocat ca şi echivalent al cauzei de nulitate a procedurii şi a raportului.

Înalta Curte are în vedere faptul că legea nu impune pentru legalitatea procedurii, ca persoana evaluată să îşi exprime acordul cu privire la procedura de evaluare, ulterior transmiterii scrisorilor de informare.

De altfel, prin modul în care recurentul a formulat criticile sale, reies în sarcina inspectorilor de integritate obligaţii pe care legea nu le prevede.

În ceea ce priveşte motivul de recurs privind încălcarea dreptului la apărare - art. 8 alin. (3) Legea nr 176/2010 - lipsa punctului de vedere, Înalta Curte apreciază că dreptul la apărare al persoanei evaluate poate fi exercitat atât în faza administrativă a procedurii de evaluare, cât şi în faza contencioasă, prin formularea contestaţiei împotriva raportului de evaluare. Acest aspect acoperă orice vătămare adusă în faza administrativă dreptului la apărare.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că în faza administrativă, procedura legală a informării a fost îndeplinită, fiind solicitat punctul de vedere al persoanei evaluate, şi fiind furnizate toate informaţiile referitoare la manifestarea dreptului la apărare al acesteia.

Susţinerile reclamantului referitoare la încălcarea dreptului la apărare al persoanei evaluate sunt, aşadar, nefondate, atât în ceea ce priveşte vătămarea sa, cât şi în ceea ce priveşte lipsa acoperirii acestei vătămări.

Cu privire la susţinerile reclamantului privind lipsa legalităţii stării de incompatibilitate reţinută de inspector prin raportul de evaluare, Înalta Curte reţine că aşa cum a reţinut şi instanţa de fond în considerente, şi în cuprinsul raportului de evaluare, în evaluarea stării de incompatibilitate, a fost respectat principiul general de drept al aplicării legii în vigoare la data naşterii faptelor juridice - tempus regit actum- astfel că situaţiilor de fapt avute în vedere în perioada supusă evaluării le-au fost aplicate normele legale în forma existentă în vigoare la fiecare moment.

Înalta Curte are în vedere şi faptul că legea prevedea expres incompatibilitatea dintre calitatea de funcţionar public parlamentar şi orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia celor didactice sau din sfera cercetării ştiinţifice, pe de o parte, iar, pe de altă parte, prevedea incompatibilitatea între calitatea de funcţionar public parlamentar şi orice altă funcţie remunerată sau neremunerată, în cadrul societăţilor comerciale.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile formulate de recurenţi sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate şi recursul incident declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 4158 din 06 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2020.