Jurisdiction for challenging incompatibility sanctions: Competence determined by the sanctioning administrative act rather than the prior evaluation report

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi hotărârea primei instanţe

Prin cererea de chemare de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Integritate, să se constate că a intervenit prescripţia stării de incompatibilitate reţinută de pârâtă prin Raportul de evaluare nr. x/18.06.2013, întocmit în lucrarea nr. 55493/S/II/06.05.2011.

Prin sentinţa nr. 844/11.06.2019, Tribunalul Prahova a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Prahova, invocată de reclamant şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum şi împrejurarea că prin cererea de chemare în judecată se solicită ca instanţa să se pronunţe cu privire la efectele pe care le produce Raportul de evaluare nr. x/18.06.2013, act emis de o autoritate publică centrală (Agenţia Naţională pentru Integritate).

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 160 din data de 26 septembrie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut că prezenta acţiune este o acţiune în constatare astfel încât sunt aplicabile prevederile art. 35 din C. proc. civ. Cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege. Potrivit art. 125 C. proc. civ., în cererile pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, competenţa instanţei se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului.

Prin prezenta acţiune, reclamantul a solicitat aplicarea dispoziţiilor referitoare la răspunderea civilă, administrativă, disciplinară pentru faptele care determină starea de incompatibilitate, invocând art. 25 din Legea nr. 176/2010 . Răspunderea civilă sau administrativă, disciplinară, pentru faptele care determină existenţa conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate ale persoanelor aflate în exercitarea demnităţilor publice sau funcţiilor publice este înlăturată, nemaiputând fi angajată în condiţiile depăşirii termenului general de prescripţie de 3 ani de la data săvârşirii lor, în conformitate cu art. 2.517 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare.

Esenţial în speţa de faţă este stabilirea acţiunii în realizare, întrucât în funcţie de aceasta se stabileste competenţa acţiunii în constatare. Astfel, acţiunea în realizare în speţă, este reprezentată de contestarea sancţiunii aplicate în urma constatării stării de incompatibilitate. Acţiunea de faţă nu priveşte Raportul de evaluare care a făcut obiectul dosarului nr. x/2015 .

Pentru aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege, potrivit art. 26 - (1) h din Legea nr. 176/2010, Agenţia va comunica raportul de evaluare, după cum urmează: h) pentru aleşii locali - instituţiei prefectului. În consecinţă, acţiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea Ordinului Prefectului, este de competenţa Tribunalului şi nu de competenţa Curtii de Apel.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.

Totodată, art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege prevede că: Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Obiectul demersului judiciar iniţiat de reclamantul A. vizează sancţiunile specifice stării de incompatibilitate constatate prin Raportul de evaluare nr. x/18.03.2013 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

Este adevărat că Raportul de evaluare nr. x/18.03.2013 este întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, care este o autoritate publică centrală.

Însă, în cauză, nu se solicită anularea Raportului de evaluare, nefiind o acţiune tipică în anularea unui act vătămător emis de o autoritate publică, în sensul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.

De altfel, Raportul de evaluare a fost supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ, Curtea de Apel Ploieşti, prin sentinţa nr. 299 din data de 19 decembrie 2016, anulând în parte Raportul de evaluare nr. x/18.03.2013, în ceea ce priveşte nerespectarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. e) şi f) din Legea nr. 161/2003 şi menţinând raportul de evaluare cu privire la nerespectarea prevederilor art. 87 lit. d) din Legea nr. 1691/2003. Sentinţa Curţii de Apel Ploieşti a rămas definitivă prin decizia nr. 3755 din data de 03.07.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Astfel, împărtăşind opinia Curţii de Apel Ploieşti, acţiunea de faţă este reprezentată de contestarea sancţiunii aplicate în urma constatării stării de incompatibilitate, iar potrivit art. 26 - (1) h din Legea nr. 176/2010, pentru aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege, Agenţia Naţională de Integritate va comunica raportul de evaluare, pentru aleşii locali, instituţiei prefectului. În consecinţă, acţiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea ordinului emis de prefect, este de competenţa tribunalului.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2020.