Moral damages quantum for decedents’ relatives under insolvency insurer guarantee

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat anularea Deciziei nr. 6188 din 24.05.2017 şi a Deciziei nr. 6186 din 24 .05.2017, şi prin reaprecierea probelor, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 150.000 RON cu titlu de daune morale ca urmare a decesului fiicei sale B. şi de asemenea prin anularea Deciziei nr. 6186 din 24 .05. 2017, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 150.000 RON cu titlul de daune morale ca urmare a decesuluinepoatei sale C., cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2035 din 27 aprilie 2018, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a anulat parţial decizia nr. 6188/24.05.2017 -cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate - şi în totalitate decizia nr. 6186/24.05.2017, ambele emise de pârâtul FGA, a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 100.000 RON, din care 75.000 RON despăgubiri morale urmare decesului fiicei sale şi 25.000 RON despăgubiri morale urmare decesului nepoatei sale, respingând în rest acţiunea ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că, având în vedere prejudiciul moral suferit de petent, ca urmare a decesului nepoatei, F.G.A. s-a raportat la faptul că, în tabelul creditorilor D., întocmit de E., pentru dosarul de faliment x/2015, petentul figurează cu o creanţă admisă în parte în suma de 30.000 de RON, pentru decesul fiicei sale, iar pentru despăgubirea privind daune morale ocazionate cu decesul nepoatei i-a fost respinsă cererea de înscriere la masa credală.

În opinia recurentului, în raport cu prevederile art. 1390 si 1391 C. civ. repararea prejudiciului nepatrimonial poate fi făcută în raport cu persoanele îndreptăţite să primească despăgubiri ca urmare a decesului, iar despăgubirea se cuvine celor îndreptăţiţi la întreţinere din partea celui decedat.

Se mai arată că bunicul nu era beneficiar al vreunei obligaţii de întreţinere din partea nepoatei, nefiind astfel lipsit de ajutor după decesul acesteia. Pe de altă parte, raportat la prevederile art. 1391 alin. (2), instanţa poate acorda despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor şi colateralilor sau soţului pentru durerea încercată ca urmare a decesului victimei. Însă, din cuprinsul textului de lege, rezultă faptul că pot fi acordate despăgubiri rudelor victimei dacă se face dovada unui prejudiciu moral, nesubzistând o prezumţie legală care să confere un drept cert la despăgubire doar în baza legăturii de rudenie, cu atât mai puţin în cazul unor rude de gradul 2.

Cât priveşte cuantumul daunelor morale acordate, având în vedere împrejurarea că aceste sume nu trebuie să constituie nici amenzi excesive pentru autorul faptei ilicite şi nici venituri nejustificate pentru victima prejudiciului, precum şi principiul potrivit căruia stabilirea indemnizaţiei destinate reparării prejudiciului moral se face în funcţie de gravitatea prejudiciului moral şi în conformitate cu principiul echitaţiei, sumele acordate cu titlu de daune morale trebuie să fie o satisfacţie echitabilă a prejudiciului moral suferit de bunicii victimei.

Instanţa de fond, deşi menţionează că fiica reclamantului nu era dependentă social şi/sau financiar de fiica acesteia şi fără a diminua în vreun fel importanţa suferinţei psihice (aspecte pe care şi FGA le-a avut în vedere la analizarea cererii de plată) la care a fost expus reclamantul în urma decesului singurului său copil, apreciază că reprezintă o compensaţie echitabilă acordarea unor despăgubirilor morale în cuantum de 75.000 RON.

Într-adevăr instanţele sunt cele care apreciază cuantumul daunelor morale în aceste situaţii, apreciere care diferă de la caz la caz, în lipsa unor criterii legale pentru a ajuta instanţele de judecată în aceste aprecieri, însă suma dispusă de instanţa de fond este mare faţă de cuantumul sumei acordat de FGA raportat la starea de fapt.

FGA nu este succesorul în drepturi şi obligaţii al vreunui asigurător, în acest caz, Societatea D. S.A. si nu datorează despăgubiri prin "efectul legii".

FGA nu plăteşte pentru-asigurătorul în faliment, după cum nici asigurătorul în faliment nu plăteşte prin subscrisa FGA, aspect esenţial pe care instanţa de fond, în mod corect l-a înţeles.

Recurentul consideră că se confundă obligaţia de plată a FGA, care se naşte, se modifică şi se stinge în baza Legii nr. 213/2015, obligaţie de plată condiţionată de declararea stării de faliment a asigurătorului, cu obligaţia de plată a asigurătorului care se naşte, se modifică şi se stinge în baza contractului de asigurare.

Astfel, FGA plăteşte în baza dispoziţiilor Legii nr. 213/2015 şi ale Normei 16/2015 a ASF ca urmare a deschiderii procedurii de faliment şi nicidecum în baza unei răspunderi contractuale, izvorul obligaţiilor fiind cu totul şi cu totul diferite.

În cazul dedus judecăţii, reclamantul este incontestabil creditor de asigurare, ca urmare a producerii riscului asigurat şi nu se contestă traumele suferite dar, FGA în baza dispoziţiilor legii nu preia riscul neexecutării contractului de asigurare.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 04.09.2014 a avut loc un accident de circulaţie din culpa conducătorului auto cu nr. x, care circulând din direcţia Adjud-Bacău, pe fondul vitezei excesive a pierdut controlul direcţiei de mers şi s-a izbit de două podeţe din beton aflate în afara părţii carosabile.

În urma accidentului produs, au rezultat decesul fiicei şi nepoatei reclamantului.

La momentul producerii evenimentului rutier, autovehiculul cu număr de înmatriculare x era asigurat RCA la D. S.A., conform poliţei seria x nr. x

Intimatul-reclamant, din cauza intrării în faliment a societăţii D. S.A., unde era încheiată poliţa RCA pentru maşina implicată în accident, a solicitat pe cale necontencioasă acordarea de daune, prin cererea adresată Fondului de Garantare a Asiguraţilor.

Prin sentinţa nr. 9661/03.12.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, definitivă prin decizia nr. 788/28.04.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a deschis procedura falimentului împotriva debitoarei Societatea D. S.A..

Prin Decizia nr. 6186/24.05.2017, FGA a respins în integralitate cererea de plată formulată de intimat, pentru suma de 150.000 RON daune morale, pentru decesul nepoatei sale.

Prin Decizia nr. 6188/24.05.2017 FGA a fost admisă cererea de plată formulată de intimat, pentru suma de 30.100 RON daune morale şi a fost respinsă cererea cu privire la diferenţa dintre suma solicitată şi cea acordată petentului, pentru decesul fiicei sale.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că stabilirea cuantumului daunelor morale include o doză de aproximare, prin raportare la consecinţele negative suferite în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care păgubitului i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, fără ca sumele acordate cu titlu de despăgubiri morale să depăşească sfera unor compensaţii destinate a alina suferinţa fizică şi psihică, în caz contrar ajungându-se la o îmbogăţire fără just temei a persoanei prejudiciate.

Din perspectivă jurisprudenţială, atât instanţele naţionale, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, atunci când au avut de soluţionat cauze similare, au procedat la o judecată mai degrabă în echitate.

În mod temeinic şi legal s-a reţinut că acordarea de despăgubiri morale, oricare ar fi cuantumul acestora, nu poate fi în măsură să conducă la înlăturarea suferinţei produse reclamantului prin decesul singurului copil şi a nepoatei, o astfel de pierdere neputând fi cuantificată în bani.

Ceea ce se urmăreşte prin acordarea daunelor morale este, în primul rând, recunoaşterea caracterului vătămător al faptei, prin producerea unor suferinţe psihice/emoţionale imposibil de cuantificat.

Scopul acordării daunelor morale este de a oferi o compensaţie persoanelor vătămate pentru pierderea suferită, fără a avea pretenţia ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii.

De asemenea, Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, împotriva sentinţei civile nr. 2035 din 27 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2020.