Integrity report upheld against vice-mayor for holding concurrent public school board membership, appeal dismissed as unfounded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea iniţial înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 septembrie 2018, sub nr. x/2018, şi, ulterior, declinată în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal (sentinţa nr. 2031/2018/07.12.2018), înregistrată sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând instanţei să dispună anularea Raportului de evaluare nr. 28744/G/II emis de pârâtă la 31.08.2018, şi comunicat la data de 06.09.2018, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 14.05.2019, reclamantul şi-a precizat acţiunea, arătând că nu se încadrează în prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, deoarece mandatul dat acestuia de primar nu vizează o instituţie publică, cum enumeră norma legală, ci o instituţie de interes public, care include sistemul şcolar de stat şi privat din România, astfel că nu a făcut parte din Consiliul de Administraţie al unei instituţii publice, ci a unei instituţii de interes public, prin legea 128/2017, intrată în vigoare la 10.06.2017 nu a mai fost reglementată starea de incompatibilitate a aleşilor locali vizând unităţile de învăţământ, astfel că nu se mai află în stare de incompatibilitate prin voinţa legiuitorului.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 156 din 25 septembrie 2019, pronunţată în dosar nr. x/2019, a respins acţiunea precizată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea, ca fondat, a recursului, casarea în tot a sentinţei civile recurate şi, rejudecând: admiterea acţiunii formulate de recurentul- reclamant în contradictoriu cu intimata- pârâtă Agenţia Naţională de Integritate şi anularea Raportului de evaluare nr. x/31.08.2018 întocmit de Inspecţia de Integritate din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. .8 al art. 488 C. proc. civ., recurentul- reclamant a relevat scurt istoric al cauzei şi a criticat sentinţa recurată, ca nelegală şi netemeinică, în dezvoltarea motivelor de recurs invocate susţinând, în esenţă, următoarele:

Curtea de Apel Ploieşti, prin soluţia pronunţată în dosar, a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în sensul că norma instituită prin articolul amintit nu putea fi interpretată doar în litera ei, cum greşit s-a procedat de instanţa de judecată, ci şi prin raportare la raţiunea avută în vedere de legiuitor pentru edictarea sa.

Astfel, recurentul a arătat că în calitate de reprezentant al Primarului Comunei Lapoş, Judeţul Prahova în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale Lapoş, Judeţul Prahova a avut doar formal respectiva funcţie, nefiind factor decizional în Consiliul de Administraţie al Şcolii, nefăcând parte din conducerea Consiliului şi neparticipând la luarea unor măsuri economice, juridice sau de altă natură specifice sistemului de învăţământ, astfel că, în opinia sa, nu se poate reţine existenţa în speţă a stării de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 în ce îl priveşte, decât prin aplicarea în abstract a normei legale, fără a se ţine seama de scopul pentru care aceasta a fost edictată (cum nelegal a procedat prima instanţă).

Recurentul-reclamant mai susţine că incidenţa prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 în speţă nu s-a realizat, deoarece, în dosar nu există probe care să stabilească situaţia când a exercitat activităţi decizionale în Consiliul de Administraţie al Scolii Gimnaziale Lapoş de natură a ameninţa efectiv valorile sociale apărate prin textul de lege amintit prin voinţa legiuitorului, respectiv, crearea unor aspecte care să nu asigure transparenţă în exercitarea funcţiilor pe care acesta le-a cumulat în perioada incriminată şi/sau prevenirea şi combaterea corupţiei.

În acest context de reglementare, a susţinut că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi pentru faptul că nu s-a ţinut cont în soluţia dată de instanţă de faptul că starea de incompatibilitate a fost reglementată de legiuitor pentru prevenirea conflictului de interese definit de art. 70 din Legea nr. 161/2003, iar interdicţiile date în legătură cu această stare privesc faptul că exercitarea funcţiilor/atribuţiilor simultan ar putea altera obiectivitatea cu care oficiantul public are obligaţia să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu.

Pornind de la aceste definiţii şi având în vedere şi caracteristicile speţei prezente, susţine că instanţa de judecată ar fi trebuit să constate că recurentul nu a acţionat pentru un interes personal, ci pentru un interes social, acela, de a asigura prin reprezentarea şi participarea sa în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale Lapoş calitatea actului educaţional, îmbunătăţirea standardului serviciului public de învăţământ şi creşterea performanţelor Şcolii Gimnaziale, reclamantul nefiind în Consiliul de Administraţie al unităţii şcolare un factor de decizie.

Recurentul- reclamant a mai susţinut că nelegalitatea hotărârii rezidă şi în aceea că prima instanţă nu a constatat că incompatibilitatea reţinută în sarcina sa nu poate fi reţinută în dosar, ea nu justifică prin scopul urmărit de legiuitor prin prisma prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în condiţiile în care cele două funcţii/atribuţii imputate de A.N.I. ca fiind exercitate simultan, nu au intrat în mod concret, real şi efectiv în conflict.

Instanţa de fond, s-a mai susţinut, a aplicat greşit legea, respectiv, prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 şi prin prisma ignorării reglementărilor cuprinse în Recomandarea 10/2000 a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei, care au statuat că incompatibilitatea există doar atunci când oficialul are un interes personal ce influenţează exercitarea cu imparţialitate şi obiectivitate a îndatoririlor sale profesionale ori creează vreun avantaj pentru sine sau pentru funcţia sa, rude angajate, prieteni: or, recurentul- reclamant A. nu a avut vreun interes personal pentru a face parte din Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale Lapoş, el nefiind retribuit pentru respectiva funcţie şi neavând rude angajate la şcoală şi/sau copii care să urmeze sistemul educaţional în respectiva unitate şcolară, iar pe de altă parte nici o probă a dosarului nu a reliefat faptul că în perioada incriminată recurentul nu a îndeplinit sarcinile ce-i incumbau ca viceprimar la Primăria Lapoş fără imparţialitate sau obiectivitate.

Recurentul consideră că norma europeană sus-menţionată a fost ignorată de prima instanţă prin soluţia dată, în mod nelegal, contrar prevederilor art. 3 şi 4 din C. proc. civ., potrivit cărora normele dreptului Uniunii Europene sunt obligatorii pentru instanţele de judecată naţionale; în acelaşi sens statuează şi Legea fundamentală dar şi doctrina juridică internă şi europeană în domeniu.

În fine, recurentul- reclamant a mai susţinut că hotărârea recurată este nelegală prin soluţia adoptată vizând contestarea Raportului de Evaluare.

Astfel, a arătat că prin Legea nr. 286/2006 privind modificarea şi completarea Legii nr. 215/2001 s-a reglementat aspectul că viceprimarul îşi păstrează calitatea de consilier local la data alegerii în funcţia de viceprimar (art. 61 alin. (7) din Legea nr. 215/2001 modificat prin Legea nr. 286/2000).

Rezultă, astfel, susţine acesta, că recurentul Barbu Viore ales consilier local prin Hotărârea nr. 26/2016 a Consiliului Local Lapoş, acesta păstrându-şi statutul de consilier local când a fost ales viceprimar în sensul art. 61 alin. (7) din Legea nr. 2015/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 286/2006, a exercitat simultan atât funcţia de viceprimar, cât şi pe aceea de consilier local, şi, în calitatea sa de consilier local a fost desemnat A. ca reprezentant al Consiliului local să facă parte din Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale Lapoş, şi nu în funcţia sa de viceprimar, cum greşit a reţinut A.N.I. De asemenea, desemnarea s-a făcut în baza art. 96 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, r, aceasta fiind o obligaţie de reprezentare a Primarului/Consiliului Local impusă de alin. (2) şi alin. (5).

Potrivit art. 88 din Legea nr. 161/2003, funcţia de consilier local nu este incompatibilă cu aceea de reprezentant al Consiliului Local în Consiliile de Administraţie ale unităţilor de învăţământ.

Art. 88 alin. (1) lit d) relevă incompatibilităţile funcţiei de consilier local cu alte funcţii, funcţii pentru care în enumerarea limitativă a legiuitorului unităţile de învăţământ nu se regăsesc.

Recurentul- reclamant A. a fost desemnat ca reprezentant al Consiliului Local în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale Lapoş (ca şi consilier local, calitate pe care şi-a păstrat-o atunci când a fost numit viceprimar) şi nu în calitatea sa de viceprimar, astfel încât, în opinia sa, nu s-a aflat în incompatibilitatea dată de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 deoarece calitatea sa de consilier în cadrul Consiliului Local al comunei Lapoş îi permitea, fără a se afla în vreo incompatibilitate să facă parte ca membru din Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale Lapoş.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimata- pârâtă AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE a formulat întâmpinare în recurs, înregistrată la data de 06.12.2019, prin care, fără a invoca excepţii, a susţinut că recursul este neîntemeiat, şi, pe cale de consecinţă, a solicitat respingerea acestuia.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 11 decembrie 2019 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 29 mai 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-pârâte, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Instanţa de fond a fost învestită, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, cu soluţionarea cererii formulate de reclamantul A., având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/31.08.2018, emis de intimata- pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a reţinut că reclamantul, în calitate de viceprimar al comunei Lapoş, judeţul Prahova, a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor în perioada 15.12.2016 -10.06.2017, întrucât a exercitat atât această funcţie, cât şi funcţia de membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale Lapoş, judeţul Prahova, încălcând, astfel, dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Instanţa a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată, în considerarea faptului că acesta s-a aflat în starea de incompatibilitate prin exercitarea simultan şi efectiv, atât a funcţiei de viceprimar al Comunei Lapoş, cât şi a funcţiei de membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale Lapoş, judeţul Prahova, soluţie care este legală şi reflectând interpretarea şi aplicarea corectă şi temeinică a prevederilor legale pertinente, Înalta Curte considerând-o a fi în sensul scopului normei prevăzute de art. 87, alin. (1), lit. d) din Legea nr. 161/2003, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Finalitatea urmărită de legiuitor prin adoptarea Legii nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, constă în asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice, precum şi în prevenirea corupţiei, astfel cum se prevede expres în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, obiectul care circumscrie sfera de incidenţă a incompatibilităţilor vizate de Legea nr. 161/2003 constituindu-l protejarea integrităţii persoanei ce ocupă o funcţie sau demnitate publică de eventualele ingerinţe determinate de eventuale interese personale ce decurg din desfăşurarea în paralel a unor activităţi interzise prin lege.

Conform art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 "(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice;".

Art. 91 alin. (3) din acelaşi act normativ prevede că:

"Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcţie".

De asemenea, conform art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, în forma în vigoare a dispoziţiilor, "În unităţile de învăţământ de stat consiliul de administraţie este organ de conducere şi este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel: a) în cazul unităţilor de învăţământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administraţie este format din 7 membri, cu următoarea componenţă: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanţi ai părinţilor; primarul sau un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Directorul este membru de drept al consiliului de administraţie din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învăţământ respectivă. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi pentru învăţământul preşcolar şi primar.".

În raport de conţinutul clar şi precis determinat al acestor dispoziţii legale, se constată că starea de incompatibilitate există în prezenţa îndeplinirii simultane a funcţiei de viceprimar cu calitatea de membru în consiliul de administraţie al unei unităţi de învăţământ de nivel gimnazial, cum este cazul în speţă.

Este de observat că, potrivit textului legal mai sus-menţionat, existenţa situaţiei de incompatibilitate este întrunită prin simpla realizare cumulativă a celor două condiţii - calitatea de viceprimar şi calitatea, simultană, de membru în consiliul de administraţie într-o instituţie publică- unitate de învăţământ de nivel gimnazial, condiţii pe care este cert că recurentul- reclamant A. le-a întrunit, simultan, în perioada relevantă în cauză, 15 decembrie 2016 - 10 iunie 2017.

Astfel, trebuie avut în vedere domeniul diferit de reglementare al dispoziţiilor în examinare, art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 stabilind incompatibilităţile specifice aleşilor locali, iar art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 referindu-se la constituirea consiliilor de administraţie în cazul unităţilor de învăţământ de stat de nivel gimnazial, preşcolar şi primar.

Apoi, dispoziţiile art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 nu obligă viceprimarul să fie membru în consiliul de administraţie al şcolii, ci prevede numai că, în cazul unităţilor de învăţământ de nivel gimnazial, consiliul de administraţie include şi un reprezentant al primarului, dispoziţia normei fiind precis determinată sub aspectul obligaţiei prevăzute în sarcina primarului, aceea privind desemnarea unui astfel de reprezentant în consiliul de administraţie.

Intenţia legiuitorului, aşadar, este clară şi neechivoc exprimată, în sensul stabilirii unei incompatibilităţi între funcţia de primar/viceprimar, şi cea de membru în consiliul de administraţie al unei instituţii publice.

Dispoziţiile art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2011 nu intră în conflict cu prevederea de la art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, dimpotrivă, fac posibilă evitarea/înlăturarea situaţiei de incompatibilitate, prin obligaţia de numire a unui reprezentant al primarului în consiliul de administraţiei al unităţii de învăţământ.

Această obligaţie nu se consideră îndeplinită şi nu produce efecte sub aspectul inexistenţei incompatibilităţii, în cazul în care calitatea de reprezentant al primarului în consiliul de administraţie al unităţii şcolare este transferată în persoana viceprimarului, acesta fiind cel care participă la şedinţele consiliului de administraţie, deţinând astfel calitatea de membru în consiliul de administraţie al unei instituţii publice, adică, tocmai ceea ce se interzice viceprimarului în exercitarea mandatului său de ales local.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că numirea viceprimarului Comunei Lapoş- recurentul- reclamant A., s.n, în consiliul de administraţie al Şcolii Gimnaziale Lapoş nu a avut loc în temeiul şi cu respectarea legii, persoana desemnată/numită în calitate de reprezentant al primarului în consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ având obligaţia de a nu încălca ea însăşi regimul juridic al incompatibilităţilor.

Este adevărat şi că ulterior legea incidentă, în articolul care interesează, a suferit modificări în sensul instituirii unei excepţii pentru situaţia în care calitatea de membru în consiliul de administraţie al unei instituţii publice vizează o unitate de învăţământ din reţeaua autorităţilor unităţilor de administraţie publică locală.

Astfel, potrivit Legii nr. 128/2017 de modificare a Legii nr. 161/2003, există incompatibilitate pentru cumulul de calităţi ...cu excepţia... membrilor în consiliile de administraţie ale unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat sau confesionale şi ale spitalelor publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale.

O atare modificare legislativă, însă, nu reprezintă legea aplicabilă raportului juridic de drept administrativ supus analizei în prezenta cauză, şi aplicarea acestei dispoziţii legale nu poate fi atrasă asupra litigiului din prezenta cauză, aşa cum îşi doreşte recurentul- reclamant.

Astfel, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. În acelaşi sens, potrivit art. 6 din C. civ. - cu care legea de drept administrativ (material şi procesual) se completează, potrivit art. 28 din Legea nr. 554/2004, legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, aceasta nu are putere retroactivă.

Nu se poate reţine astfel, aplicarea Legii de modificare nr. 128/2017, publicată în M.O. din 7 iunie 2017, înapoi în timp, anterior datei edictării ei, pentru a se reţine astfel a fi incidentă şi situaţiei recurentului- reclamant, premergătoare apariţiei acestei legi (15 decembrie 2016 - 10 iunie 2017), nefiind vorba, prin excelenţă, despre o lege penală sau contravenţională pentru care Constituţia admite, prin excepţie, retroactivitatea.

Reglementarea incompatibilităţilor, din punct de vedere al existenţei şi efectelor pe care le generează, se raportează la legea în vigoare la momentul cumulării funcţiilor incompatibile, fără a avea relevanţă modificările legislative intervenite ulterior, în cursul, sau după finalizarea activităţii de evaluare.

Această interpretare a fost confirmată şi de soluţia de unificare a practicii judiciare adoptată de judecătorii secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în şedinţa din 21 iunie 2018, în sensul "constatării stării de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, pentru situaţii ivite anterior modificării textului de lege şi a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49 din 26.06.2014."

Faţă de acestea, se reţine, încă o dată, că recurentul-reclamant A. s-a aflat în stare de incompatibilitate, prin efectul legii, întrucât a exercitat simultan funcţia de viceprimar al comunei Lapoş şi a deţinut calitatea de membru al Consiliului de Administraţie al Şcolii Gimnaziale Lapoş, judeţul Prahova.

Critica formulată de recurentul- reclamant privind lipsa stării de incompatibilitate, ca urmare a neexercitării efective, ci doar formal, a funcţiei de reprezentant al Primarului Comunei Lapoş în Consiliul de administraţie al Şcolii, nu poate fi reţinută.

Astfel după cum s-a arătat anterior, starea de incompatibilitate este atrasă prin deţinerea simultan a celor două funcţii, fără a exista o distincţie legată de exercitarea efectivă de activităţi în cadrul Consiliului de Administraţie.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în vigoare la data apariţiei stării de incompatibilitate, au un conţinut clar interdictiv cu privire la deţinerea calităţii de membru în Consiliul de Administraţie, simultan cu deţinerea calităţii de viceprimar: "(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: d) calitatea de membru al consiliului de administraţie … la instituţiile publice.".

Aşadar, legea nu condiţionează existenţa stării de incompatibilitate de derularea efectivă a activităţilor specifice, de "luare a unor măsuri economice, juridice sau de altă natură specifice sistemului de învăţământ", cum greşit pretinde recurentul, fiind sancţionat cumulul de funcţii şi/sau calităţi, independent de pretinsul aspect formal al acelei calităţi sau chiar de lipsa activităţii.

Nu pot fi reţinute nici susţinerile recurentului-reclamant potrivit cărora, participarea sa la şedinţele consiliilor de administraţie ar fi reprezentat doar o simplă exercitare a prerogativelor conferite de art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, deoarece acesta a exercitat funcţia de membru în consiliul de administraţie al şcolii, dovadă fiind procesele-verbale, care nu au fost contestate niciodată. Recurentul, în calitate de viceprimar, chiar desemnat, cum susţine acesta, de către primar ca şi reprezentant al său în Consiliul de Administraţie al unităţii şcolare în discuţie, avea obligaţia, el însuşi, să nu accepte să participe în calitate de membru.

Or, din procesele-verbale ale şedinţelor consiliului de administraţie încheiate în perioada de referinţă, rezultă că recurentul-reclamant a participat la aceste şedinţe, semnând procesele-verbale în calitate de membru al consiliului de administraţie. Acesta a participat efectiv la şedinţele Consiliului de administraţie, semnând procesele-verbale de şedinţă, iar din conţinutul acestora rezultă că a participat la deliberarea şi adoptarea hotărârilor Consiliilor de administraţie, acţiuni ce nu puteau fi realizate decât în calitate de membru al acestora, întrucât conform art. 96 alin. (8) din Legea nr. 1/2011 "Hotărârile consiliului de administraţie se adoptă cu majoritatea voturilor celor prezenţi, mai puţin cele prevăzute la art. 93."

Se are în vedere că doar calitatea de membru al respectivelor consilii conferea dreptul de a participa la deliberări şi la adoptarea de hotărâri, calitate pe care şi recurentul-reclamant a deţinut-o.

Împrejurarea că nu ar exista "probe", cum susţine recurentul, care să stabilească situaţia când acesta a exercitat activităţi decizionale în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale Lapoş de natură a ameninţa efectiv valorile sociale apărate prin textul de lege amintit, este contrazisă de procesele-verbale care poartă semnătura sa în calitate de membru în Consiliul de Administraţie, deci, nu poate fi acceptată a exprima adevărul.

Asigurarea integrităţii în exercitarea funcţiei publice şi prevenirea faptelor de corupţie se realizează, aşa cum, de altfel, susţine şi recurentul-reclamant, în situaţia în care există premise reale de natură a ameninţa în mod efectiv valorile sociale apărate, respectiv, atunci când există o suprapunere a exercitării efective a două funcţii vizate de legiuitor, situaţie în care există posibilitatea generării unor interese personale conflictuale cu exercitarea unei funcţii sau demnităţi publice. Doar o atare interpretare dă sens reglementărilor legale privind regimul incompatibilităţilor şi este de natură a justifică limitarea exercitării unor drepturi.

Însă, o demnitate, o funcţie publică sau privată nu sunt caracterizate numai de actul alegerii, numirii, desemnării sau învestirii, ci şi de ansamblul atribuţiilor, prerogativelor, drepturilor şi competenţelor prevăzute de lege care intră în conţinutul lor, şi prin a căror exercitare concomitentă şi concurentă în viaţa socială, de către acelaşi subiect, se potenţează situaţiile de conflict pe care legiuitorul tinde a le evita prin instituirea incompatibilităţilor.

Exercitarea simultană a unei funcţii publice şi a funcţiei de membru în Consiliul de Administraţie într-o unitate de învăţământ conduce la starea de incompatibilitate, aceasta fiind interpretarea care corespunde scopului legii, de înlăturare a cauzelor şi condiţiilor care ar determina corupţia.

Toate aceste aspecte conduc la concluzia că în mod legal s-a constatat de către instanţa de fond legalitatea raportului de evaluare, corect fiind reţinută în sarcina recurentului- reclamant A. incompatibilitatea prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte constată netemeinicia criticilor recurentului, centrate pe faptul că starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 nu poate fi reţinută în privinţa sa, întrucât în opinia recurentului, textul de lege se referă strict la cumularea calităţii de viceprimar cu cea de membru în consiliul de administraţie al şcolii, pe când participarea sa în cadrul consiliului de administraţie al şcolii, a avut loc în calitate de reprezentant al primarului/consiliului local al comunei, nu în calitate de viceprimar.

Stabilirea expresă a incompatibilităţilor are ca fundament premisa că, fiind în serviciul public, persoana care deţine o funcţie de demnitate publică sau de autoritate publică trebuie să fie nu numai independentă, dar şi să se abţină de la exercitarea unor funcţii sau de la desfăşurarea unor activităţi care, prin natura lor, ar fi în contradicţie cu mandatul său reprezentativ sau care l-ar împiedica de la exercitarea acestuia, potrivit exigenţelor legale sau regulamentare. Un asemenea cumul ar fi în dauna funcţiilor îndeplinite, a imparţialităţii, obiectivităţii şi independenţei pe care exerciţiul lor corect îl presupune.

Conform dispoziţiilor art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001, pe durata exercitării mandatului, viceprimarul îşi păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizaţia aferentă acestui statut. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, funcţia de viceprimar este incompatibilă cu funcţia de membru în consiliul de administraţie la instituţii publice.

Din interpretarea acestor texte de lege, incompatibilitatea rezultă din deţinerea funcţiei de viceprimar simultan cu deţinerea calităţii de membru în consiliul de administraţie al şcolii, astfel că nu prezintă relevanţă în cauză împrejurarea că recurentul-reclamant a fost desemnat în Consiliul de administraţie al Şcolii ca reprezentant al primarului sau al Consiliului local al comunei Lapoş.

Înalta Curte apreciază că, din moment ce recurentul-reclamant deţinea funcţia de viceprimar, acesta a devenit incompatibil pentru desemnarea ca membru în consiliul de administraţie al şcolii, indiferent de autoritatea publică pe care o reprezenta în acest consiliu, potrivit dispoziţiilor legale sus menţionate.

Prezintă relevanţă în reţinerea cazului de incompatibilitate în discuţie, aşa cum s-a menţionat anterior, deţinerea simultană a funcţiei de viceprimar şi a calităţii de membru în consiliul de administraţie al şcolii, ceea ce înseamnă că împrejurarea desemnării recurentului-reclamant din partea primarului/consiliului local nu este de natură a face inaplicabile prevederile legale ce reglementează acest caz de incompatibilitate.

Chiar dacă îşi păstrează calitatea de consilier local şi a fost desemnat din partea primarului/consiliului local în consiliul de administraţie al şcolii, atâta timp cât exercită funcţia de viceprimar, recurentul-reclamant se află în stare de incompatibilitate. Este de subliniat şi aspectul că în consiliul de administraţie al şcolii putea fi desemnat orice consilier local, în afara viceprimarului, întrucât acesta nu putea deţine în mod legal ambele funcţii, scopul incompatibilităţii fiind asigurarea imparţialităţii, independenţei şi obiectivităţii în exercitarea funcţiei publice.

În consecinţă, nu se poate reţine că incompatibilitatea intervine numai în cazul exercitării efective a atribuţiilor aferente funcţiei care atrage starea de incompatibilitate. Legea nr. 161/2003 nu face referire la exercitarea atribuţiilor celor două funcţii deţinute, obţinerea vreunui folos sau a vreunui venit ori la o altă condiţie care trebuie îndeplinită pentru a putea fi atrasă starea de incompatibilitate, astfel că este necesară şi suficientă deţinerea simultană a funcţiei de viceprimar şi a calităţii de membru în consiliul de administraţie al unei instituţii publice, pentru reţinerea incompatibilităţii în discuţie.

Nici afirmaţia recurentului-reclamant în sensul că nu se poate reţine în privinţa sa existenţa unui interes patrimonial, raportat la împrejurarea că nu a fost retribuit pentru respectiva funcţie, şi nici nu a avut rude angajate la şcoală şi/sau copii care să urmeze cursuri de învăţământ educaţional în respectiva unitate şcolară, nu poate fi apreciată ca fondată.

Potrivit dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 393/2004, în cazul interesului personal de ordin administrativ nu se pune în discuţie existenţa unui folos material concret, ci simpla posibilitate a anticipării deciziei autorităţii, neprezentând relevanţă faptul că recurentul- reclamant nu a fost remunerat pentru activitatea desfăşurată în cadrul Consiliului de Administraţie al Şcolii Gimnaziale Lapoş (o astfel de împrejurare nefiind, de altfel, imputată recurentului-reclamant prin raportul de evaluare contestat).

Există starea de incompatibilitate, nu numai dacă este dovedită exercitarea unei influenţe, pentru obţinerea unui interes patrimonial, ci prin simplul fapt că, în calitatea sa de ales local- viceprimar- recurentul era apt să influenţeze activitatea unităţii de învăţământ, inclusiv, prin deciziile adoptate în Consiliul de Administraţie.

Prin urmare, Înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond, de menţinere a Raportului de evaluare prin care s-a reţinut starea de incompatibilitate în sarcina recurentului-reclamant este legală, corect fiind constatată incidenţa prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare intervalului temporal pentru care se constatase incidentul de integritate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 156 din 25 septembrie 2019, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2020.